Sentinta comerciala nr.1195/09.09.2011
Domeniu asociat: faliment
Descriere: raspundere civila delictuala speciala (art. 138 din legea 85/2006); instituire raspundere pentru faptele indicate de literele a, d, e din art. 138 al legii 85/2006
Autor: Paul Pricope
Prin cererea formulata la data de 29.11.2010 lichidatorul debitoarei, R I SPRL în contradictoriu cu pârâtul C E a solicitat instituirea raspunderii acestuia pentru pasivul debitoarei de 13.817 lei, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, d, e din Legea nr. 85/2006.
In motivarea cererii se arata ca, desi notificat privind obligatia de depunere a actelor prevazute de art. 28 din legea 85/2006, acesta nu si-a îndeplinit obligatia legala de a depune actele contabile. Fata de refuzul reprezentantilor debitoarei de a comunica documentele solicitate, singurele informatii cu privire la activitatea debitoarei provin din bilantul întocmit de debitoare la 31.12.2002, dupa aceasta data neexistând dovada ca debitoarea ar fi tinut evidenta contabila.
Din acesta rezulta ca, daca la 31.12.2002 administratorul debitoarei ar fi decis lichidarea averii acesteia, sumele rezultate din valorificarea creantelor ar fi fost îndestulatoare acoperirii datoriilor înregistrate la acea data. Este evident ca, prin netinerea evidentei contabile, administratorul debitoarei a ascuns sau a folosit în interes personal bunurile acesteia în suma de 55.746 lei.
În drept a fost invocat art. 138 lit. a, d, e din legea 85/2006.
În sustinerea cererii sale lichidatorul a depus la dosar, în copie: corespondenta, bilant contabil pe anul 2001 si 2002 depus la Ministerul Finantelor Publice.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
În motivarea acesteia a aratat ca raspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridica a raspunderii civile delictuale, iar în prezenta cauza nu se dovedesc conditiile specifice ale acestei raspunderi.
Astfel, nu este suficient ca prin faptele invocate sa se fi “contribuit” la aparitia starii de insolventa, ci trebuie sa se fi “cauzat” aceasta stare societatii debitoare. De asemenea netinerea contabilitatii presupune netinerea registrelor, lipsa înregistrarilor conform cu documentele contabile, care trebuie sa reflecte situatia reala, ascunderea unor documente contabile si respectiv tinerea unei contabilitati fictive, iar nu doar nedepunerea bilanturilor contabile la Administratia Financiara, pentru care exista sanctiuni de alta natura.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului judecatorul sindic retine urmatoarele, în fapt si în drept:
Prin încheierea din 08.09.2010 s-a deschis procedura simplificata fiind numit lichidator judiciar R I SPRL.
In exercitarea atributiilor sale lichidatorul a analizat cauzele si împrejurarile care au dus debitoarea în stare de insolventa, întocmind tabelele creantelor împotriva averii debitoarei prevazute de lege si a efectuat demersuri pentru identificarea si valorificarea bunurilor din patrimoniul societatii.
Astfel, în rapoartele întocmite s-a aratat ca debitoarea si administratorul acesteia nu si-au îndeplinit obligatia de a depune la dosar actele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
In aceste conditii lichidatorul a apreciat ca societatea debitoare nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind întrunite disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. De asemenea lichidatorul a considerat ca administratorul a folosit bunurile persoanei juridice în folos propriu sau al altei persoane (art. 138 alin. 1 lit. a) si a ascuns o parte din activul persoanei juridice (lit. e).
Potrivit disp. art. 138 din legea mentionata, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a – g din textul legal, printre care si folosirea bunurilor persoanei juridice în folos propriu sau al altei persoane (art. 138 alin. 1 lit. a) precum si tinerea unei contabilitati fictive sau netinerea contabilitatii în conformitate cu legea (lit. d) si ascunderea unei parti din activul persoanei juridice (lit. e).
Analizând situatia de fapt fata de textul de lege invocat, se constata întrunite în mod cumulativ cerintele acestui text legal fata de pârât, cel putin pentru literele d si e, însa oricare dintre fapte, chiar si singura, poate atrage raspunderea. Instanta nu retine si comiterea faptei în varianta prevazuta în litera a întrucât lichidatorul nu a facut dovada ca bunurile (neidentificate, dar care sunt o parte din activ) au fost folosite în folosul administratorului sau al altei persoane.
Astfel, pârâtul avea calitatea de administrator si asociat (95%) al societatii debitoare (f. 12, extras Registrul Comertului). Totodata, prin neîndeplinirea obligatiei de prezentare a actelor mentionate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv a evidentei contabile a debitoarei, se poate prezuma simplu, în baza art. 1203 ca pârâtul a cauzat starea de insolventa a debitoarei, aceasta fapta putând fi asociata cu ascunderea unor parti din active, însusirea de fonduri banesti, întârzierea în plata unor creante sau poate fi pusa în legatura cu creantele neînregistrate în si neachitate. Lipsa evidentelor contabile, iar nu neaparat nedepunerea situatiei contabile la MFP, indica o administrare frauduloasa a averii debitorului.
Daca folosirea bunurilor persoanei juridice în folos propriu sau al altei persoane (art. 138 alin. 1 lit. a) nu rezulta cu suficienta rezonabilitate din materialul probator, cu siguranta netinerea contabilitatii în conformitate cu legea (lit. d) si ascunderea unei parti din activ (lit. e), parte ce este indicata de elementele de activ din bilantul contabil din 2002 (f. 11 dosar instituire) este evidenta.
Daca fapta de a nu fi tinut contabilitatea în conditiile legii este evidenta prin neprezentarea documentelor contabile la solicitarea administratorului/lichidatorului judiciar, obligatie ce intra în continutul modalitatii de a “tine” contabilitatea, iar vinovatia (cel putin sub forma culpei) rezulta din modalitatea de savârsire, la fel si prejudiciul, problema care se pune în speta este îndeplinirea legaturii de cauzalitate, aceasta facând parte dintre conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale, ce sta la baza raspunderii organelor de conducere ale societatii pentru pasivul neacoperit al acesteia.
Or, asa cum este aproape unanim acceptat, în domeniul prejudiciului economic legatura de cauzalitate poate fi si mediata de alte circumstante economice si este dificil de stabilit o legatura cauza-efect precum în cazul altor prejudicii (vatamarile fizice rezultând din loviri, de exemplu).
Însa, pentru existenta unei astfel de legaturi consideram ca exista indicii importante în speta care sa o poata dovedi, prin intermediul prezumtiilor simple: 1) creanta importanta, dar care priveste un creditor (statul) recunoscut în genere ca un creditor mai putin diligent, fapt ce creeaza un interes pentru ascunderea situatiei contabile (nedepunerea ei) tocmai în scopul maririi insolvabilitatii în folos propriu; 2) dezinteresul pârâtului în a depune, chiar si ulterior actele contabile, în conditiile în care el este cel care avea obligatia de a pune la dispozitie tocmai actele care ar fi dovedit/infirmat legatura de cauzalitate a prejudiciului cu netinerea corecta a contabilitatii (fapta).
Mai mult, în conformitate cu art. 174 Cpc, daca partea care detine înscrisul (iar administratorul avea obligatia legala de a detine si prezenta înscrisurile contabile, în conditiile art. 28 din legea 85/2006) nu-l înfatiseaza, instanta va putea considera ca dovedite pretentiile partii care a cerut înfatisarea cu privire la continutul înscrisului. Or, în speta, obiectul probei cât priveste aceste înscrisuri este exact legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, legatura ce ar fi putut infirmata doar de catre propunerea de catre pârât a unei alte teze probatorii (de ex. ca netinerea contabilitatii nu a cauzat prejudiciul si sa explice si “disparitia” activelor din ultimul bilant contabil depus) si dovedirea acestei teze probatorii, pentru a rasturna prezumtiile simple de cauzalitate ce rezulta din interpretarea textelor de lege si a situatiei de fapt.
Mai mult, cât priveste fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. e (ascunderea unei parti din activ) legatura sa de cauzalitate cu prejudiciul este evidenta si directa. Din moment ce, din cauza necolaborarii administratorului, nu au putut fi identificate si valorificate elementele de activ în suma totala de peste 55.746 lei, suficiente pentru plata creditorilor (mai mari decât datoriile totale de la acel moment), trecute în ultimul bilant contabil (f. 11 dosar instituire).
Cum oricare dintre cele doua fapte imputate si retinute poate atrage singura raspunderea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, instanta va admite cererea formulata de lichidatorul judiciar ROL INSOLV SPRL în contradictoriu cu pârâtul Cojocaru Elena si va institui raspunderea pârâtului pentru plata pasivului neacoperit al debitoarei în suma de 13.817 lei, constituit din creanta DGFP Prahova de 12.327 lei si creanta ITM Prahova, de 1.490 lei, asa cum rezulta din tabelul definitiv al creantelor, necontestat de parti (f. 35, dosar procedura).
Pentru considerentele expuse, va fi admisa cererea si se va institui raspunderea acestuia pentru plata pasivului debitoarei mai sus indicat.
