Conform art. 998 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara. în consecinţă, pârâta va fi obligată să despăgubească reclamantul cu suma ce reprezintă valoarea de inventar a câinilor de serviciu, morţi, din culpa pârâtei, datorită vaccinării cu un vaccin destinat porcinelor.
(Secţia comercială, decizia nr. 443/11.10.1990)
în fond, după casarea cu reţinere, dispusă prin decizia civilă nr. 219 din 6.04.1990, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10.05.1989, M.I. a chemat în judecată D.G.A.J.N.-I.S.V. pentru a fi obligată să-i plătească 23.997,50 lei, despăgubiri pentru cei 7 câini de serviciu ai fostei Miliţii a Municipiului R. şi a posturilor de miliţie arondate acesteia, morţi în prima parte a lunii octombrie 1988, ca urmare a vaccinării lor la 30.09.1988, de D.S.-V.R.
Prin sentinţa civilă nr. 4.554 din 6.10.1989, acest tribunal a admis în parte acţiunea M.I. şi a obligat D.G.A.J.N. Ia despăgubiri de 10.959,90 lei, reţinând că pârâta răspunde numai pentru moartea a 2 câini (Brida şi Costan) de la Miliţia Municipiului R. şi nu răspunde pentru moartea celorlalţi 5 câini de serviciu de la posturile de miliţie arondate, pentru care nu s-a făcut dovada că era necesară vaccinarea.
Recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei menţionată mai sus a fost admis de acest tribunal, prin decizia civilă nr. 219 din 6.04.1990 şi, pentru motivele arătate detaliat în considerentele deciziei, sentinţa a fost casată şi cauza reţinută spre rejudecare, în vederea completării probelor, cu acte, pentru a se stabili dacă moartea câinilor este urmarea culpei ambelor părţi în litigiu sau numai a uneia dintre ele.
Din analiza probelor cu acte depuse la dosar, inclusiv a notelor explicative date de tehnicianul veterinar Z.G. (care a efectuat inocularea vaccinului) şi de către B.P. (medic veterinar la D.S.V.R.), tribunalul reţine următoarele:
în ziua de 22.08.1988, un subofiţer de la Miliţia municipiului R. a prezentat la D.S.V.R. un câine de serviciu bolnav şi dr. B.P. a pus diagnosticul de “boala lui Aujeszky”. A doua zi câinele a murit şi, ulterior, examenul de laborator a confirmat diagnosticul. Ca urmare, tehnicianul veterinar Z.G. a efectuat o anchetă epizootologică şi a stabilit că ceilalţi câini de serviciu de la Miliţia municipiului R. sunt sănătoşi, însă I.S.VN. a hotărât să se facă vacinarea câinilor cu vaccin anti-Aujeszky.
Vaccinul a fost adus de Ia B.A.P.U.Z.B, de către un delegat al miliţiei, pe baza unei comenzi (cu nr. 22 din 7.09.1988), prin care D.S.V.R. solicita 50 doze de vaccin pentru câini, contra bolii lui Aujeszky.
în ziua de 30.09.1988, tehnicianul veterinar Z.G. a fost anunţat de dr. C.C, de la I.S.V.N., că a sosit vaccinul şi atunci s-a deplasat la Miliţia Municipiului R, unde i s-a pus la dispoziţie vaccinul adus de la B., şi a vaccinat 13 câini de serviciu, respectiv atât cei de la R, cât şi cei de la posturile de miliţie din judeţ, arondate la Miliţia R.
în prima parte a lunii octombrie, şapte dintre câinii vaccinaţi s-au îmbolnăvit de boala lui Aujeszky şi au murit, fiind cert stabilit în cauză că boala s-a datorat inoculării unui vaccin contraindicat bolii lui Aujeszky, valabil pentru porcine, şi nu pentru câini. în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că doi dintre câinii morţi erau de la Miliţia municipiului R, iar ceilalţi cinci de la posturile de miliţie arondate acesteia.
întrucât boala lui Aujeszky (care a provocat moartea câinilor de serviciu aparţinând reclamantului) s-a datorat inoculării lor de către D.S.VR. cu un vaccin destinat altei specii de animale, tribunalul constată că acţiunea este întemeiată şi o va admite, în temeiul prevederilor art. 998 Cod civil, potrivit cărora, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-1 repara. în consecinţă, pârâta va fi obligată să despăgubească reclamantul cu suma de 23.997,50 lei, care reprezintă valoarea de inventar a celor 7 câini de serviciu, morţi din culpa pârâtei, valoare necontestată în cursul procesului de către pârâtă.
Apărările pe care pârâta le-a formulat în faţa instanţei, în sensul că şi reclamantul este în culpă şi răspunde pentru o parte din pagubă, deoarece un subofiţer de miliţie a adus vaccinul de la baza de aprovizionare, fără un prospect însoţitor, şi în loc să prezinte la vaccinare numai câinii din focarul de infecţie, respectiv numai cei de la Miliţia municipiului R., a prezentat la vaccinare şi câinii de la posturile de miliţie din judeţ, arondate acesteia, sunt nerelevante în privinţa răspunderii pentru plata daunelor, şi vor fi respinse.
în adevăr, tehnicianul veterinar Z.G. arată, în nota explicativă din 18.05.1989, că delegatul miliţiei a adus vaccinul fără prospect, şi pe etichete se menţiona doar că este vaccin contra bolii lui Aujeszky, fără specificarea speciei de pentru care este indicat. Aceste situaţii, chiar dacă sunt reale, nu fac decât să confirme culpa unităţii pârâte, deoarece vaccinarea s-a făcut fără supravegherea unui medic veterinar şi în lipsa unor date de identificare (prospect sau menţiuni pe etichete) a speciei de animale pentru care este destinat, trebuia ca vaccinul să nu fie inoculat animalelor şi să se ceară precizări de la baza de aprovizionare (furnizoarea).
în legătură cu provenienţa câinilor de serviciu vaccinaţi, este de reţinut, în primul rând, că D.S.VR. a întocmit comandă pentru 50 doze de vaccin, deci, este evident că nu s-au avut în vedere numai câinii de la Miliţia Municipiului R, care nu puteau fi în număr atât de mare, ci şi câinii de la posturile de miliţie din judeţ. în al doilea rând, este de reţinut că, indiferent de poziţia subiectivă a beneficiarului în legătură cu categoriile de câini ce trebuiau vaccinaţi, organul de specialitate era D.S.VR., şi acesta trebuia să refuze vaccinarea câinilor de la posturile de miliţie din judeţ, dacă aceasta nu era necesară, or, din probele de la dosar, rezultă că au fost vaccinaţi, fără nici o , toţi câinii existenţi la sediul Miliţiei Municipiului R, deci şi cei aduşi de la posturile de miliţie din judeţ.
De altfel, este ştiut că vaccinul se administrează numai la animalele clinic sănătoase, iar imunitatea se instalează după circa 14 zile de la inoculare, deci vaccinul are numai un caracter preventiv, şi nu curativ. Prin urmare, din moment ce au fost vaccinaţi toţi câinii prezentaţi, înseamnă că ei erau clinic sănătoşi şi cei de la posturile de miliţie din judeţ au murit nu datorită contaminării cu virusul bolii lui Aujeszky, prin aducerea lor la sediul Miliţiei Municipiului R, unde, în adevăr, murise un câine de această boală, la 23.08.1988, ci datorită vaccinării lor cu un vaccin nepotrivit.
în legătură cu posibilitatea contaminării, este de reţinut că în conformitate cu normele sanitar-veterinare de aplicarea a Legii nr. 60/1974, boala lui Aujeszky este contagioasă numai la porcine şi, în orice caz, la 30.09.1988, când au fost aduşi câinii din judeţ la R. pentru vaccinare, sursa de infecţie nu mai exista, deoarece primul câine de serviciu murise de această boală la 23.08.1988, deci cu mai mult de o lună de zile înainte, astfel că, din acest punct de vedere, nu are nici o relevanţă că au fost vaccinaţi şi câinii de la posturile de miliţie din judeţ, pentru că, dacă vaccinul era corect, aceştia nu mureau.
Potrivit art. 274 Cod proc. civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului 458 lei, cheltuieli de judecată, din care 360 lei, reprezintă taxa de timbru pentru acţiunea introductivă de instanţă, iar 98 lei, reprezintă taxa de timbru pentru recurs, aferente sumei pentru care acesta a fost admis.
Notă: Este criticabilă soluţia sub aspectul indicării temeiului juridic, de vreme ce se reţine – „culpa”, ca atitudine subiectivă a pârâtei.
într-o atare situaţie, socotim că, în mod corect, trebuia indicat art. 999 Cod civil, potrivit căruia: “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”. în speţă, culpa îmbracă forma neglijenţei.
