În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a aratat ca fata de societatea debitoare s-a declansat procedura insolventei prevazuta de ce a constituit obiectul dosarului de insolventa nr. 3341/120/2010 al Tribunalului Dâmbovita, în care s-a închis procedura insolventei în baza dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 si întrucât în cursul procedurii administratorii statutari nu au depus actele contabile ale societatii si informatiile la care erau obligati potrivit dispozitiilor art. 28 si art. 44 din aceeasi lege, a formulat cererea de atragerea raspunderii patrimoniale fata de acestia, pe care a înregistrat-o separat, conform dispozitiilor art. 138 alin. 3 din Legea insolventei nr. 85/2006.
Dupa administrarea probei cu înscrisuri si expertiza contabila, prin sentinta nr. 202 din data de 5 aprilie 2011, Tribunalul Dâmbovita a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar S A IPURL Târgoviste si în baza art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006, a obligat pe administratorii statutari ai societatii debitoare, sa suporte pasivul societatii, în valoare de 76.998 lei.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit raportului de expertiza contabila întocmit în cauza de expertul Groza Maria administratorii societatii debitoare au întocmit operatiunile contabile la care erau obligati potrivit dispozitiilor art. 6, 7 si 11 din Legea nr. 82/1991, fara sa fie identificate operatiuni economice care sa nu fie înregistrate în contabilitate, cu acest prilej, expertul contabil a identificat factura fiscala nr. 001/17.03.2009 – cuprinzând o creanta în suma totala de 326.724 lei, ce reprezinta contravaloare lucrari de constructii, efectuate de societatea debitoare în beneficiul altei societati, SC L S C SRL, care nu a fost încasata pâna la data întocmirii raportului de expertiza contabila, la acest moment societatea debitoare fiind dizolvata si radiata din registrul comertului prin sentinta de închidere a procedurii insolventei pronuntata de judecatorul sindic în cauza susmentionata.
S-a mai retinut ca fata de SC L S C SRL a fost declansata procedura insolventei, astfel cum rezulta din sentinta nr. 706/27.01.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia VII Comerciala, în dosarul nr. 30178/3/2009, societatea debitoare, prin administratorii statutari neformând în aceasta cauza nici o cerere de înscriere la masa credala cu suma datorata potrivit facturii fiscale mentionate anterior. De altfel, în sedinta publica din 5 aprilie 2011, cu prilejul dezbaterilor în cauza pârâta– prezenta în instanta a precizat ca este si administratorul statutar al celeilalte societati, respectiv SC L S C SRL si ca nu a procedat la încasarea sumei ce rezulta din factura fiscala analizata, din lipsa de lichiditati.
Judecatorul sindic a concluzionat ca fapta celor doi administratori pârâti de a nu încasa în beneficiul societatii debitoare suma de 326.724 lei, aferenta facturii fiscale nr. 001/17.03.2009 emisa de societatea debitoare cu titlu de contravaloare lucrari de constructii efectuate în beneficiul SCD L S C SRL, reprezinta o încalcare a dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar si s-a dispus obligarea celor doi administratori pârâti sa suporte pasivul acestei societati, în valoare de 76.998 lei, astfel cum rezulta din tabelul definitiv al creantelor întocmit de lichidatorul judiciar în dosarul de insolventa nr. 3341/120/2010 al Tribunalului Dâmbovita.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs pârâtii G E si A C criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, întemeiate fiind pe dispozitiile art. 8 din Legea nr.85/2006 si pe dispozitiile legale precizate în motivarea recursurilor.
Curtea, analizând actele si lucrarile dosarului, motivele de recurs formulate dispozitiile legale în materie, analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 Cod procedura civila, a respins ca nefondate ambele recursuri formulate de pârâti.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca prin sentinta nr. 202/5.04.2011 a Tribunalului Dâmbovita s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar S A IPURL pentru debitoarea C B G I S.R.L Lunguletu si în baza art. 138 alin. 1 litera e din Legea nr. 85/2006 s-au obligat administratorii statuari ai debitoarei, pe nume, pârâtii A C M si G E, sa suporte pasivul societatii în suma de 76998 lei.
Pentru a hotarî astfel, s-a retinut ca pârâta G E este si administratorul statuar al SC L S C SRL, având de încasat suma de 3267,24 lei reprezentând contravaloare lucrari constructii, de la aceasta societate.
Desi aceasta suma a fost facturata (factura fiscala nr. 001/17.03.2009 ), iar fata de SC L S C SRL a fost declansata procedura insolventei, suma de mai sus nu este indicata în tabelul definitiv de creante al acestei societati, facând aplicarea art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Aceasta înseamna ca, administratorii debitoarei C B G I S.R.L au ascuns activul persoanei juridice în suma de 326.724 lei, fapta ce se circumscrie art. 138 lit. e teza I din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, iar prima instanta a facut în mod legal aplicarea acestui text de lege.
Aceasta fapta a pârâtilor rezulta si din concluziile raportului preliminar, privind cauzele aparitiei starii de insolventa a SC C B G I S.R.L, întocmit de administratorul judiciar, în baza art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, se concluzioneaza ca aparitia starii de insolventa este de natura subiectiva, având în vedere ca societatea avea în patrimoniu la data de 31.12.2009 active ce ar fi acoperit integral datoriile dar, nu au fost utilizate pentru plata datoriilor.
Ca atare, administratorii statuari aveau obligatia sa faca demersurile legale pentru încasarea creantei respective sau sa se înscrie cu aceasta în tabelul de creante, daca între timp a intervenit starea de insolventa a SC L S C, iar acestia nu au procedat ca atare.
În aceste conditii, în cauza sunt îndeplinite conditiile art. 998-999 Cod civil, demonstrându-se pe baza de documente existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate, precum si savârsirea de catre pârâti a faptei prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, motivele celor doua recursuri sunt nefondate, prima instanta facând aplicarea legala a dispozitiilor Legii nr. 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, situatiei de fapt existente.
