Legea nr. 64/1995, art. 137
Ascunderea unei părţi din activul societăţii debitoare, prin efectuarea unui transfer în interes personal, neînregistrat în contabilitate, constituie fapta prevăzută de art. 137 lit. e) din Legea nr. 64/1995. Chiar dacă această înstrăinare a activului a fost corijată prin anularea actului fraudulos de către instanţă, fapta există, fiind prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 137 din Legea nr. 64/1995.
Decizia nr. 544/R din 24 octombrie2006- B.C.
Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de lichidatorul judiciar Ş.D. împotriva pârâţilor J.G. şi B.V. privind atragerea răspunderii administratorilor, reţinând că, contractul de vânzare-cumpărare a activului debitoarei a fost anulat prin hotărâre judecătorească, fiind considerat un act fraudulos. Prin urmare, acţiunea în răspundere nu se mai justifică.
Recursul a fost admis pentru următoarele considerente:
Ascunderea unei părţi din activul societăţii debitoare prin efectuarea unui transfer în interes personal, neînregistrat în contabilitate, constituie fapta prevăzută de art. 137 lit. e) din Legea nr. 64/1995. Chiar dacă această înstrăinare a activului a fost corijată prin anularea actului fraudulos (decizia 524/10.10.2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov), fapta există, fiind prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 137 din Legea nr. 64/1995.
în mod greşit instanţa de fond a reţinut lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta administratorului şi starea de a debitoarei. O atare legătură de cauzalitate reiese din faptul că, prin ascunderea activului, creditorii au fost puşi în imposibilitatea de a-şi satisface prompt creanţele faţă de debitoare, prin aceasta mărindu-se starea de insolvenţă a societăţii. Astfel, se constată că, dacă activul debitoarei nu ar fi fost ascuns prin vânzarea efectuată la 14.10.2003 şi ar fi fost valorificat la preţul menţionat în contract (595.000.000 lei ROL) la data deschiderii procedurii (24.11.2003), s-ar fi acoperit creanţele creditorilor, pasivul la acea dată nedepăşind 300.000.000 lei ROL. în consecinţă, prin ascunderea activului, pârâţii au contribuit la mărirea stării de insolvenţă a debitoarei, pasivul acesteia fiind, la data deschiderii falimentului, de 1.049.224,048 lei ROL.
Ascunderea unei părţi din activul societăţii, justifică obligarea administratorilor pârâţi la plata unei părţi din pasivul societăţii, egală cu dobânzile sau penalităţile la care societatea a fost obligată ca urmare a lipsirii sale de activul ascuns. Acest prejudiciu se va raporta la dobânzile şi penalităţile acumulate de societatea debitoare, de la data deschiderii procedurii şi până la data anulării actului de înstrăinare, respectiv până la data deschiderii falimentului (14.04.2005), deoarece până la această dată s-au acumulat dobânzi şi penalităţi Ia creanţele creditorilor.
