Nu pot antrena răspunderea prevăzută de art. 124 fapte cum sunt: încasarea unor preţuri superioare faţă de cele legale, prescrierea creanţelor proprii faţă de unii debitori şi neplata datoriilor fată de banca creditoare, (art. 124 din Legea nr. 64/1995)
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1898 din 28 octombrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1852 din 9 iulie 2003, pronunţată de judecătorul-sindic în dosar nr. 5643/2002 al Tribunalului Maramureş, s-a respins cererea creditorului Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare pentru stabilirea răspunderii administratorilor debitorului S.C. Toptrade S.R.L. Baia Mare, U.M., B.D. şi Z.A. în condiţiile prevăzute de art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Judecătorul-sindic a reţinut în esenţă că nu există dovezi care să confirme săvârşirea de către administrator a vreunuia dintre faptele care atrag răspunderea în temeiul prevederilor art. 124, deşi s-au efectuat expertize pentru verificarea acestor aspecte.
împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri creditorii Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare şi A.V.A.B. Bucureşti.
în motivarea recursului Administraţiei Finanţelor Publice Baia Mare se susţine că cererea pentru aplicarea prevederilor art. 124 din Legeâ nr. 64/1995 trebuia să fie admisă deoarece
expertiza efectuată în cauză a fost contestată şi de către pârâţi. Din precizările depuse de recurent la dosar rezultă că societatea debitoare, prin administratorii săi, a încălcat legea contabilităţii încasând de la populaţie preţuri superioare celor legale. Pe de altă parte administratorii au săvârşit fapte prevăzute de art. 124 în sensul că nu au urmărit încasarea sumelor datorate de proprii debitori, inclusiv a avansurilor acordate diferitelor persoane.
în motivarea recursului declarat de A.V.A.B. se susţine că sunt prezente condiţiile răspunderii administratorilor în temeiul prevederilor art. 124 întrucât pierderile acumulate de societatea debitoare în perioada 1995-1998 se datorează neacoperirii creanţelor faţă de banca creditoare cedentă, imobilizării fondurilor băneşti, a creanţelor nerecuperate, sume utilizate în scopul propriu ale administratorilor şi al altor terţi nejustificate legal.
Examinând recursurile declarate, curtea de apel constată că sunt nefondate.
Afirmaţiile conţinute în cele două recursuri se menţin la nivelul de generalităţi, fără concretizarea faptelor şi a persoanelor care le-au săvârşit. Unele afirmaţii sunt total străine de prevederile art. 124 cum este de exemplu afirmaţia recurentului Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare că debitorul, societate comercială, a încălcat legea contabilităţii încasând de la populaţie preţuri mai mari decât cele legale. La fel de irelevantă pentru aplicarea prevederilor art. 124 este şi afirmaţia din acelaşi recurs în sensul că răspunderea administratorilor este antrenată şi de prescrierea dreptului la acţiune faţă de unii debitori.
Este străină de domeniul aplicării dispoziţiilor art. 124 susţinerea recurentului A.V.A.B. Bucureşti că administratorii sunt răspunzători în temeiul art. 124 pentru pierderile acumulate în perioada 1995-1998 care se datorează „neacoperirii creanţelor faţă de banca creditoare cedentă şi imobilizării fondurilor băneşti”.
Pe de altă parte afirmaţia că administratorii au utilizat în scop propriu fondurile băneşti ale societăţii ea nu este cu nimic argumentată şi total nedovedită.
în consecinţă, recursurile vor fi respinse ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Ion Turcu)
