C. civ., art. 969 C. com., art. 35
Contractul comercial se consideră încheiat în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor, indiferent de forma pe care o îmbracă acesta. în materia operaţiunilor comerciale, din considerente de celeritate şi oportunitate, unde se aplică principiul libertăţii contractuale şi al consensualismului, practica a impus regula unor forme contractuale cât mai simple, obligaţiile comerciale născându-se prin simpla voinţă a părţilor exprimată sub forma unui contract, excepţiile actului scris sau solemn fiind expres prevăzute de lege.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 4102 din 27 iunie 2001, în C.J. nr. 3/2002, p. 72
Reclamanta SC N.O. SA, prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, a chemat în judecată pe pârâta C.C.I.I., pentru a fi obligată la plata sumei de 16.661 dolari S.U.A., contravaloarea prestaţiilor turistice neachitate şi a penalităţilor de întârziere.
Prin sentinţa civilă din 25 iunie 1999 a fost admisă acţiunea reclamantei, dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 16.661 dolari S.U.A., contravaloare servicii turistice şi penalităţi de întârziere calculate în procent de 0,3% pe zi de întârziere, începând cu data notificării, 17 martie 1999, şi până la achitarea debitului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâta.
Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 794 din 25 noiembrie 1999, a admis apelul reclamantei SC N.O. SA declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta C.C.I.l. la 98.391.274 lei penalităţi de întârziere, calculate până la 15 mai 1999 şi, în continuare, până la achitarea debitului, în procent de 0,3% pe zi de întârziere.
Apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi hotărâri fost respins, ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.C.I.L, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în recurs, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea deciziei atacate, nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
In mod corect, instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, în sensul că prin contractul de prestări servicii turistice nr. 2802/1998, încheiat
şi semnat de ambele părţi, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei spaţii de cazare în vila P., pentru 22.500 dolari S.U.A., sumă ce trebuia achitată de pârâtă în 8 rate, sub sancţiunea plăţii penalităţilor de întârziere de 0,3%. La cererea pârâtei, ulterior, contractul încheiat s-a transferat pe rând pentru vila PI, P2, pentru ca, în final, să privească vila A. Contractul încheiat între părţi exprimă voinţa acestora, chiar dacă au fost schimbate spaţiile de cazare, respectiv o vilă cu alta, astfel că obiectul contractului a rămas acelaşi, schimbându-se de fapt numai suma datorată în raport de gradul de confort al vilei.
în materia operaţiunilor comerciale, din considerente de celeritate şi oportunitate, unde se aplică principiul libertăţii contractuale şi al consensualismului juridic, practica a impus regula unor forme contractuale cât mai simple, obligaţiile comerciale născându-se prin simpla voinţă a părţilor exprimată sub forma unui contract, excepţiile actului scris sau solemn fiind expres prevăzute de lege.
Cum contractul comercial se consideră încheiat în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor, indiferent de forma pe care o îmbracă acesta, critica recurentei prin care se invocă nerespectarea art. 35 C. com. nu este întemeiată. Astfel, soluţia de obligare a pârâtei la plata sumei de 16.661 dolari S.U.A. şi 98.391.274 lei contravaloare servicii turistice şi penalităţi este corectă, cum a reţinut de altfel şi instanţa de apel. Deci, forţa obligatorie a contractului în cauză se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul dispoziţiei din art. 969 C. civ., potrivit căreia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
In consecinţă, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, recursul pârâtei a fost respins, ca nefondat.
