Prin sentinţa civilă nr.996 din 23.02.2011 a Tribunalului Comercial Cluj a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatoarea SC D.I. SRL împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei SC A. SRL, C.I.I. T.M.C., de a nu înscrie în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC A. SRL creanţa chirografară în cuantum de 399.274,39 lei declarată de contestatoarea SC D.I. SRL la 16 noiembrie 2010 (data expedierii poştale recomandate 15 noiembrie 2010).
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că lichidatorul judiciar a publicat notificarea privind deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC A. SRL în BPI nr. 2367/18 mai 2009. Debitoarea nu a predat administratorului judiciar (devenit lichidator judiciar în temeiul încheierii comerciale nr. 4836/4 noiembrie 2009) lista creditorilor
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de . În consecinţă, în speţă operează prezumţia legală relativă potrivit căreia de la data de 18 mai 2009 toţi creditorii debitoarei SC A. SRL au luat cunoştinţă de termenele stabilite conform art. 61-62 din de judecătorul sindic prin sentinţa comercială nr. 1885/13 mai 2009. Judecătorul sindic nu poate reţine ca întemeiată distincţia operată de contestatoare între creditorul nenotificat care nu se regăseşte pe lista predată de debitoare şi creditorul nenotificat ca urmare a nepredării vreunei liste de către debitoare, deoarece, pe de o parte, în speţă se aplică principiul ubi eadem ratio, ibi eadem lex, iar pe de altă parte notificarea conform Codului de procedură civilă este un act unilateral întocmit de lichidatorul judiciar care produce efecte doar în ceea ce priveşte destinatarul său. Efectuarea sau neefectuarea de către lichidatorul judiciar a actului juridic al notificării celorlalţi creditori (potenţial înscrişi în lista prezumtiv predată de debitor) conform Codului de procedură civilă nu profită şi nu dăunează creditorului notificat în niciun fel. SC D.I. SRL s-a aflat în situaţia de a fi necunoscută lichidatorului judiciar în calitatea sa de creditoare a debitoarei SC A. SRL, iar neefectuarea de către lichidatorul judiciar a notificării sale individuale, în condiţiile Codului de procedură civilă, s-a datorat acestei cauze, nefiind relevantă posibila predare de către debitoare a vreunei liste a creditorilor care nu ar fi cuprins-o pe SC D.I. SRL sau inexistenţa acestei liste.
Deşi data limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor a fost stabilită pentru 8 iulie 2009, SC D.I. SRL a depus cererea sa de admitere a creanţei cu încălcarea acestei limite procedurale, la data de 15 noiembrie 2010, fapt care, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, atrage incidenţa excepţiei tardivităţii efectuării acestui act de procedura insolvenţei şi decăderea acestei creditoare din drepturile prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 : dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi de a dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
Desigur, prezumţia legală instituită prin dispoziţiile art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 este una relativă, creditoarea mai sus arătată putând solicita repunerea în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 C.proc.civ. SC D.I. SRL nu a formulat însă o astfel de cerere.
Chiar şi în situaţia în care ar fi fost formulată o cerere de repunere în termen, în ipoteza în care singurul motiv invocat ar fi fost absenţa unei notificări individuale în condiţiile Codului de procedură civilă, judecătorul sindic are în vedere faptul că simpla absenţă a unei notificări din partea administratorului / lichidatorului judiciar în condiţiile C.proc.civ. nu justifică, prin sine însăşi, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei, deoarece această absenţă este suplinită de formalitatea publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare. SC D.I. SRL avea datoria, conform art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin. 1 C.proc.civ., să dovedească existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat în mod obiectiv să ia cunoştinţă despre notificarea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei publicată electronic şi disponibilă gratuit prin simpla accesare a paginii web a Buletinului Procedurilor de Insolvenţă www.buletinulinsolventei.ro . Fiind o societate comercială, se poate considera în mod rezonabil că SC D.I. SRL are atât mijloacele tehnice şi umane, cât şi posibilitatea de a îşi urmări debitorii prin consultarea acestei publicaţii electronice. Desigur, o astfel de împrejurare trebuie analizată în condiţiile concrete ale speţei, deoarece drepturile procesuale ale părţilor sunt supuse criteriului efectivităţii stabilit de CEDO prin decizia Artico c/a Italiei, nefiind admisibilă statuarea unor condiţii ale cererii de repunere în termen care nu ar putea fi îndeplinite de nicio persoană la dispoziţia căreia se află acest remediu procesual. Mai mult, decăderea prevăzută de art. 76 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o sancţiune a creditorului inactiv care nu înţelege să îşi exercite drepturile care îi sunt recunoscute în cadrul procedurii insolvenţei. În consecinţă, SC D.I. SRL ar fi fost ţinută să dovedească faptul că se afla într-o situaţie concretă în care consultarea periodică a Buletinului procedurilor de insolvenţă pentru verificarea situaţiei debitoarei sale rău-platnice SC A. SRL nu ar fi constituit o cerinţă rezonabilă, cum ar fi existenţa pe rolul instanţelor a unor procese între ea şi debitoare sau existenţa unei executări silite care să se fi desfăşurat normal, fără o eventuală suspendare în condiţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau existenţa unei înţelegeri de eşalonare a plăţilor intervenite între ea şi debitoare care să fi îndepărtat momentul scadenţei obligaţiilor debitoarei ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei. Desigur, situaţiile expuse de instanţă au caracter pur exemplificativ şi nu exclud existenţa altor împrejurări, de natură asemănătoare sau diferită, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 103 C.proc.civ.
Cât priveşte incidenţa în prezenta cauză a deciziei nr. 1137/2007 a , judecătorul sindic are în vedere faptul că citarea obligatorie pentru prima dată conform Codului de procedură civilă este aplicabilă, conform deciziei arătate, doar persoanelor împotriva cărora s-a formulat o cerere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006. Or, în cauza de faţă SC D.I. SRL este titulara unei cereri, nefiind formulată împotriva sa nicio cerere. Mai mult, judecătorul sindic a dispus citarea SC D.I. conform Codului de procedură civilă pentru termenul din data de 9 iunie 2010, când s-a discutat contestaţia sa.
În consecinţă, în temeiul art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin. 1 C.proc.civ. şi art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatoarea SC D.I. SRL împotriva măsurii lichidatorului judiciar al debitoarei SC A. SRL, C.I.I. T.M.C., de a nu înscrie în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC A. SRL creanţa chirografară în cuantum de 399.274,39 lei declarată de contestatoarea SC D.I. SRL la 16 noiembrie 2010 (data expedierii poştale recomandate 15 noiembrie 2010).
Cât priveşte cererea subsidiară a SC D.I. SRL, referitoare la constatarea intervenirii compensării între creanţa sa şi cea a debitoarei SC A. SRL, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei nu împiedică invocarea compensării. Prezentul cadru procesual al contestaţiei împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a nu include creanţa SC D.I. SRL în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei SC A. SRL nu permite însă verificarea îndeplinirii condiţiilor compensării legale, deoarece tardivitatea declarării creanţei SC D.I. SRL reprezintă o chestiune procedurală care exclude participarea SC D.I. SRL la procedura insolvenţei debitoarei SC A. SRL, procedură care stabileşte limitele competenţei judecătorului sindic. Desigur, nimic nu o împiedică pe SC D.I. SRL să invoce compensaţia împotriva pretenţiilor debitoarei, însă legalitatea şi temeinicia acestui demers nu pot face obiectul verificării judecătorului sindic.
Recurenta S.C. S.I. SRL prin recursul declarat împotriva sentinţei civile menţionate a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii recurate şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei.
Prima critică vizează greşita interpretare a argumentelor invocate respectiv cel vizând absenţa listei creditorilor aceasta susţinând că rezultă fără echivoc din textul art.7 alin.3 că realizarea procedurii notificării prin BPI se face doar faţă de creditorii care nu au putut fi identificaţi în cuprinsul listei creditorilor şi nicidecum pentru situaţia în care un astfel de document nu există, invocând prev. art.20 alin.1 lit.c şi prev. art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006.
S-a invocat incidenţa disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. cu privire la modul în care a fost soluţionată problema compensaţiei legale a creanţelor reciproce în conformitate cu prevederile art.,52 din Legea nr.85/2006 prin raportare la prev. arz.1143 şi 1144 C.civ. potrivit cărora aceasta operează de drept.
Art.52 din Legea nr.85/2006 prevede că declanşarea procedurii insolvenţei în privinţa unei debitor nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţelor reciproce născute anterior deschiderii procedurii.
Compensarea a operat deja la momentul la care s-au îndeplinit condiţiile legale iar faptul că ulterior acestui moment una dintre părţi a intrat în inolvenţă nu poate schimba faptul juridic preexistent astfel că creanţa recurentei s-a compensat înainte de deschiderea procedurii.
Recurenta critică susţinerile judecătorului sindic potrivit cărora s-a reţinut că poate fi invocată compensaţia însă acest demers nu face obiectul verificării judecătorului sindic arătând că atâta timp cât se poate cere compensarea pe calea dreptului comun acţiunea fiind exceptată de la regula prev. de art.36 cu atât mai mult acest lucru poate fi constatat în cadrul procedurii de către judecătorul sindic.
Faptul că în dispozitivul sentinţei recurate nu se regăseşte nici o dispoziţie în legătură cu cererea de constatare a compensaţiei legale însă în motivare se reflectă preocuparea pentru acest aspect consideră că se impune fie completarea dispozitivului fie o casare cu trimitere în condiţiile art.312 alin.5 teza I – a C.pr.civ.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale determinate ca fiind incidente, Curtea reţine următoarele:
Potrivit disp. art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006 cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7 titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art.62 alin.1 lit.b este decăzut cât priveşte creanţele respective din dreptul de a participa şi a vota în cadrul adunării generale a creditorilor de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului şi din dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare.
Scopul procedurii fiind derularea acesteia în vederea acoperirii pasivului pentru toţi creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, legiuitorul a instituit o situaţie de excepţie, în care persoana care se consideră a fi îndreptăţită să participe la procedură, însă, nu a avut cunoştinţă de existenţa procedurii, să nu fie decăzută din drepturile enumerate de art.76 alin.1 pct.1-3 din Legea nr.85/2006.
Determinarea situaţiilor de excepţie s-a realizat de legiuitor prin trimiterea la dispoziţiile art.7 din Legea privind procedura insolvenţei, dispoziţii care au instituit regula în ceea ce priveşte citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură a convocării şi a notificării prin buletinul procedurilor de insolvenţă în privinţa tuturor acelora ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului sindic în condiţii de contradictorialitate .
Excepţia de la regula notificării prin BPI este instituită de art.61 care statuează că în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitori în conformitate cu prev. art.28 alin.1 lit.c, debitorului, Oficiului Registrului Comerţului iar notificarea se va realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica totodată pe cheltuia averii debitorului într-un ziar de largă circulaţie şi în BPI.
Legiuitorul a instituit aşadar reguli de procedură pentru ca părţile implicate să se bucure de o informare corectă pentru a-şi putea exercita drepturile instituite în favoarea lor în cadrul procedurii cu respectarea însă a principiului celerităţii.
Justificarea instituirii regulilor prevăzute de art.7 alin.1 în raport de numărul mare al părţilor participante la procedură şi la numărul mare de acte de procedură pentru asigurarea celerităţii procedurii nu poate fi realizată în detrimentul asigurării exercitării dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil pentru acele persoane interesate să participe la procedură dar pentru care nu devin incidente normele derogatorii.
Legiuitorul a instituit o excepţie în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură şi a notificării deschiderii procedurii având în vedere efectele acestora, stabilind că, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c, procedura notificării prevăzute la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin BPI.
Textele legale enunţate relevă că s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligaţia notificării în modalităţi care nu se aplică alternativ ci cumulativ cu consecinţa restrângerii aplicării dispoziţiilor de excepţie doar la creditorii menţionaţi în lista depusă în conformitate cu prev. art.28 alin.1 lit.c .
Notificarea creditorilor în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă nu poate fi limitată doar la creditorii cuprinşi în lista prev. de art.28 alin.1 lit.c având în vedere şi conţinutul dispoziţiilor art.20 alin.1 lit.c care statuează că administratorul judiciar are obligaţia de a întocmi actele prevăzut la art.28 alin.1 în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective când acestea au fost prezentate de debitori, ceea ce în speţă nu s-a realizat nefiind predată nici o listă a creditorilor şi nici documentele prev. de din Legea nr.85/2006.
Demersurile administratorului judiciar în vederea predării documentele prev. de art.28 alin.1 lit.a-f din Legea nr.85/2006 trebuie îndeplinite tocmai în vederea determinării tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a participa la procedura colectivă însă în lipsa documentelor indicate urmează a opera dispoziţiile legale care asigură o maximă publicitate procedurii necesară tocmai pentru determinarea cadrului procesual.
Dispoziţiile de excepţie din art.7 alin.3 teza a-II-a din Legea nr.85/2006 vizează în consecinţă creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 indiferent de modalitatea de întocmire a acestei liste, de către debitoare ori de către administratorul judiciar în condiţiile art.20 alin.1 lit.c din acelaşi act normativ.
Concluzia judecătorului sindic că în absenţa unei liste a creditorilor depusă la dosarul cauzei de către debitoare practicianul în insolvenţă trebuie să procedeze la notificarea tuturor creditorilor în conformitate cu dispoziţiile art.7 alin.3 teză finală având în vedere că aceste dispoziţii reglementează procedura notificării pentru acei creditori care nu au fost identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 este corectă şi conformă cu analiza realizată textului legal anterior întrucât în condiţiile în care lista nu a fost depusă revine obligaţia administratorului judiciar în întocmirea acesteia însă numai în prezenţa documentelor necesare.
Legiuitorul de altfel a făcut referire la creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c şi nu la lista depusă în condiţiile art.28 alin.1 lit.c, aşadar nu a existat o derogare de la obligaţia administratorului judiciar pentru întocmirea listei numelor şi adreselor creditorilor.
Instituirea unei prezumţii că toţi creditorii debitoarei au luat cunoştinţă de termenele stabilite de judecătorul sindic prin publicarea notificării în BPI este fundamentată pe textele legale enunţate anterior fiind o măsură proporţională cu scopul urmărit.
Judecătorul sindic în concluzie a reţinut în mod corect că efectuarea sau neefectuarea de către lichidator a notificării celorlalţi creditori conform Codului de procedură civilă nu profită şi nu dăunează creditorului notificat în nici un fel iar omisiunea notificării în condiţiile C.pr.civ. s-a realizat faptului că această creditoare nu a fost cunoscută lichidatorului judiciar distinct de existenţa sau inexistenţa unei liste a creditorilor.
În mod corect s-a reţinut că în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor Deciziei nr.1137/2007 a Curţii Constituţionale, se are în vedere doar citarea obligatorie pentru prima dată potrivit C.pr.civ. doar în ceea ce priveşte persoanele împotriva cărora a fost formulată o cerere în baza Legii nr.85/2006 ori recurenta este titulara unei cereri astfel că nu îi sunt aplicabile ipotezele analizate în textul indicat.
Critica vizând omisiunea cercetării unei din pretenţii pentru lipsa menţiunii exprese din dispozitiv a unei dispoziţii cu privire la aceasta în condiţiile redactării în considerente a argumentelor care au stat la baza soluţionării acestor pretenţii nu poate fi primită atâta timp cât în dispozitivul hotărârii atacate se menţionează în mod expres că a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoare ori cererea vizând incidenţa prevederilor art.52 din Legea nr.85/2006 a fost invocată ca o pretenţie subsidiară în cadrul aceleiaşi contestaţii.
Judecătorul sindic nu a înlăturat susţinerile referitoare la efectele pe care le are deschiderea procedurii asupra constatării ivirii compensării între creanţa debitoarei şi cea a recurentei însă a evidenţiat în mod corect că în cadrul contestaţiei la tabel nu se poate proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor compensării legale atâta timp cât participarea recurentei în procedura insolvenţei debitoarei nu s-a realizat devenind incidente prev. art.76 din Legea nr.85/2006 aceasta fiind decăzută ca atare din dreptul de a se prevala din cadrul acestei proceduri de dispoziţia de favoarea invocată.
Aserţiunile referitoare la greşita interpretare de către judecătorul sindic a prev. art.1143 şi art.1144 C.civ. nu pot fi primite întrucât judecătorul sindic a menţionat în mod expres că nimic nu o împiedică pe S.C. D.I. SRL să invoce compensaţia împotriva pretenţiilor debitoarei menţionând însă totodată că legalitatea şi temeinicia acestui demers nu poate fi cenzurată de către judecătorul sindic în cadrul procedurii în raport de atribuţiile judecătorului sindic şi de împrejurarea că recurenta nu a dobândit calitatea de creditor în procedură. (Judecător Augusta Chichişan)
