-art. 3 alin. 3 si art. 4 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor
– HG nr. 735/21.07.2010
– HG nr. 233/16.03.2011
– art. 135 din Legea nr. 263/2010
Potrivit dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 263/2010 – text intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, conform art. 193 din Legea nr. 263/2010 – în subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii se înfiinteaza case de pensii sectoriale, cu personalitate juridica.
Cu toate acestea, decizia de recalculare a pensiei militare de serviciu emisa la 27.12.2010 de casa de pensii subordonata MAI, iar nu de casa sectoriala de pensii, este legala, câta vreme a fost data în executarea Legii de recalculare nr. 119/2010 si înainte de organizarea caselor sectoriale de pensii potrivit Hotarârii Guvernului adoptate si publicate în Monitorul Oficial în luna martie 2011.
Cum recalcularea era prevazuta de lege, validitatea deciziei de recalculare nu este afectata de suspendarea prin hotarâre judecatoreasca a normelor metodologice aprobate prin Hotarâre de Guvern, act normativ cu forta juridica inferioara legii.
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE.DECIZIA CIVILA NR.5410/21.09.2011.
Prin sentinta civila nr.1535 din data de 14.04.2011, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor; a admis actiunea contestatoarei P.V, împotriva intimatilor C.P.S a M.A.N. si M.A.I.; a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.134573/27.12.2010 emisa de C.P a M.A.I..
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de M.A.I. este neîntemiata fata de dispozitiile Legii nr. 263/2010 care prevad ca, începând cu data de 23.12.2010, se înfiinteaza în subordinea MAPN, MAI si SRI o noua structura organizatorica responsabila cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate, însa nu stipuleaza si desfiintarea acestora din urma.
Desi Legea nr.263/2010 prevede ca atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale trebuiau stabilite prin hotarâre a Guvernului adoptata în termen de 30 de zile de la data publicarii legii (20.12.2010), respectiva hotarâre de Guvern a fost adoptata doar pe data de 16.03.2011, fiind publicata în Monitorul Oficial pe 24.03.2011.
La art.150 alin. 2 din Legea nr.263/2010 se arata ca “Organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv a comisiilor de contestatii care functioneaza în cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, ministrului apararii nationale, ministrului administratiei si internelor si directorului Serviciului Român de Informatii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”, dupa ce în prealabil la alin.1 s-a prevazut ca respectivele comisii de contestatii “sunt organisme de verificare, care examineaza si hotarasc asupra deciziilor de emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale si urmaresc aplicarea corecta a legislatiei referitoare la pensiile publice.”
Într-o atare situatie, nu se poate pune în discutie lipsa calitatii procesuale pasive a MAI, în conditiile în care atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale, organizarea, functionarea si structura Comisiei Centrale de Contestatii, respectiv a comisiilor de contestatii care functioneaza în cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Român de Informatii nu erau stabilite la data recalcularii pensiei.
A mai motivat pârâtul MAI ca cererea contestatoarei este ramasa fara obiect, având în vedere ca potrivit dispozitiilor art.10 din OUG nr.1/2011 a fost abrogata HG nr.735/2010 ce prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, iar potrivit dispozitiilor art.1 alin.1 din OUG nr.1/28.01.2011 au fost stabilite noi termene si criterii de recalculare a pensiilor militare.
Într-o atare situatie, dispozitiile OUG nr.1/2011 prevad ca pensiile militare se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu pâna la data de 31 decembrie 2011, împotriva acestor decizii urmând sa curga alte termene. Însa decizia contestata nu si-a încetat efectele ci doar nu mai produce efecte pâna când pensia contestatoarei nu va fi revizuita din oficiu.
Nici faptul ca începând cu luna februarie 2011 contestatoarea a încasat pensia avuta anterior si a primit diferenta de neîncasata pentru luna ianuarie 2011 nu conduce la concluzia ca decizia contestata a fost anulata si nu produce efecte, în conditiile în care nu a fost emisa o alta decizie, asa cum prevad dispozitiile legale.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat ca s-au pus în discutie aspecte legate atât de anularea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinica si nelegala, ca urmare a discriminarii, a încalcarii dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivitatii legii si egalitatii în drepturi, precum si încalcarea principiului drepturilor câstigate, cât si cu privire la cuantumul eronat al pensiei.
Motivele de anulare a deciziei de recalculare a pensiei au fost considerate neîntemeiate deoarece, prin contestatia formulata, nu se contesta modul de calcul al pensiei contributive, ce se suporta din bugetul asigurarilor sociale, ci se contesta faptul ca nu mai este inclusa în pensia recalculata partea care depaseste acest cuantum si care se suporta din bugetul de stat.
Legea nr. 119/2010 a statuat ca “pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.” Astfel, spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat (a se vedea, spre exemplu, art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004).
Mai mult, in cazul pensiilor militare, intregul cuantum al pensiei speciale se plateste de la bugetul de stat (a se vedea Legea nr. 164/2001).
Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat ca pensia de serviciu constituie “o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale”, ceea ce demonstreaza, fara drept de tagada, ca, de fapt, acel supliment la care s-a facut vorbire mai sus se constituie în acea compensatie partiala mentionata de Curte, pentru ca diferentierea existenta între o pensie speciala si una strict contributiva, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Acordarea acestui supliment, asa cum se poate desprinde si din decizia mai sus amintita, a urmarit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.
Aceasta compensatie, neavând ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. În acest sens, trebuie observat ca dispozitiile art. 47 alin. (2) din Constitutie se refera distinct la dreptul la pensie fata de cel la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege, dar pe care legea fundamentala nu le nominalizeaza.
Prin urmare, în ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare.
Se poate spune ca, fata de acestea, Constitutia instituie mai degraba o obligatie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere conditionarea posibilitatii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, asa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul ca acestor prestatii ale statului nu li se opune contributia asiguratului la fondul din care se acorda aceste drepturi, precum si caracterul succesiv al acestor prestatii, dobândirea dreptului la pensie speciala nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câstigat reprezentând doar prestatiile deja realizate pâna la intrarea în vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încalcara dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Relevanta în acest sens este si decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare, adica în domeniul ei propriu de aplicare. Conformându-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai în ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie si vârsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari.
De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri în domeniul pensiilor nu se rasfrânge asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Oricum, având în vedere ca pensiile speciale nu reprezinta un privilegiu, ci au o justificare obiectiva si rationala, acestea pot fi eliminate doar daca exista o ratiune, o cauza suficient de puternica spre a duce în final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, o atare cauza o reprezinta necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente în sistem si, nu în ultimul rând, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat, cât si cel al asigurarilor sociale de stat.
Astfel, aceasta masura nu poate fi considerata ca fiind arbitrara; de asemenea, masura nu impune o sarcina excesiva asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferentieri procentuale pentru diversele categorii carora i se adreseaza pentru a nu determina ca una sau alta sa suporte mai mult sau mai putin masura de reducere a venitului obtinut dintr-o atare pensie.
Legea nr. 19/2000, lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurari sociale în sistemul public, iar ulterior Legea nr.263/2010 au asezat pe principii si reguli noi întreaga legislatie a pensiilor. Printre modificarile esentiale se numara si integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte, ceea ce demonstreaza clar ca legiuitorul este îndrituit sa integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.
Criticile pornesc si de la cele statuate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Buchen contra Republicii Cehe – 2002, în care s-a aratat ca notiunea de “bun” înglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel ca dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata.
Pentru a raspunde acestor critici este necesara reiterarea considerentelor deja retinute cu privire la natura speciala a pensiei de serviciu, a celor doua componente ale sale, contributiva si necontributiva, precum si a faptului ca ultima componenta este supusa practic conditiei ca statul sa dispuna de resursele financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza în mod expres.
În aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, în notiunea de “bun”, ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pâna la data intrarii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii.
Contestatoarea considera ca eliminarea pensiilor speciale aduce atingere “principiului protectiei asteptarilor legitime a cetatenilor cu privire la un anumit nivel al protectiei si securitatii”. Acest principiu nu este însa consacrat constitutional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, si anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentara) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, si anume optica legiuitorului si resursele financiare ale statului care pot fi alocate în aceasta directie.
În sfârsit, analizând criticile raportate la dreptul la pensie si dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor statuate mai sus, s-a apreciat ca acestea sunt lipsite de relevanta, întrucât dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constitutional la pensie speciala, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Prin urmare, nu pot fi retinute nici criticile ca actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrarii în vigoare a noii legi nu au fost abrogate si, în consecinta, ar exista un paralelism legislativ. Aceasta critica are un oarecare grad de pertinenta întrucât legiuitorul a mentinut, într-adevar, în vigoare reglementarile referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însa, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit ca “persoanele ale caror drepturi la pensie sunt stabilite, în conditiile legii, ulterior datei intrarii în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege”. Aceasta reglementare are semnificatia faptului ca legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceasta noua si ultima lege.
Actele normative în cauza cuprind si alte referiri cu privire la conditiile specifice pe care trebuie sa le îndeplineasca persoana în cauza pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, conditiile de pensionare specifice pensiilor speciale ramân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevazute de dreptul comun, iar noua lege reglementeaza numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiti.
În sfârsit, pentru toate cele aratate, tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta nicio încalcare a tratatelor internationale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natura juridica de celelalte tratate internationale invocate, tribunalul a retinut ca acestea, de principiu, sunt aplicabile în masura în care asigura, garanteaza si dezvolta prevederile constitutionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în masura în care nivelul lor de protectie este cel putin la nivelul normelor constitutionale în domeniul drepturilor omului.
În consecinta, cu privire la speta de fata, tribunalul a constatat ca prevederile cuprinse în Carta nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-mentionate.
Din considerentele expuse mai sus rezulta ca motivele de anulare a deciziei de recalculare a pensiei ca urmare a discriminarii, a încalcarii dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivitatii legii si egalitatii în drepturi, precum si încalcarea principiului drepturilor câstigate sunt neîntemeiate.
Cererea contestatoarei a fost considerata întemeiata însa pentru motive de nulitate si pentru motive ce privesc recalcularea eronata a cuantumului pensiei.
Astfel, instanta suprema a decis definitiv, în 7 ianuarie 2011, suspendarea aplicarii HG nr. 735/2010 privind recalcularea pensiilor militare de stat, ale politistilor si ale functionarilor din penitenciare, confirmând astfel o sentinta a Curtii de Apel Cluj din septembrie 2010. Instanta a apreciat, în motivarea deciziei, ca HG nr. 735 discrimineaza beneficiarii pensiilor care nu au depus cereri de recalculare. ICCJ a precizat ca HG nr.735/2010 – act administrativ unilateral cu caracter normativ – produce efecte erga omnes, ca si sentinta contestata cu recurs. Suspendarea aplicarii HG nr.735/2010 s-a dispus pâna la o hotarâre definitiva privind anularea actului normativ.
Legea nr.119/2010, ale carei norme de aplicare erau incluse în HG nr.735/2010, a ramas însa valabila, fiind necesara însa o noua ordonanta de urgenta, cu o noua metodologie de recalculare a pensiilor militare.
Guvernul a aprobat, la finalul lunii ianuarie, OUG nr.1/2011 care reglementeaza noua metodologie de recalculare a pensiilor militare. Potrivit acesteia, procesul de recalculare a pensiilor calculate pe baza salariului mediu brut pe economie, nu pe baza veniturilor individuale, va fi prelungit pâna la sfârsitul acestui an, iar institutiile din sistemul de aparare vor fi cele obligate ca, pâna cel târziu la 31 octombrie 2011, sa identifice si sa transmita adeverintele privind veniturile obtinute de militari.
Decizia de recalculare a pensiei de urmas a contestatoarei a fost emisa la data de 27 decembrie 2010.
Legea nr.263/2010 prevede ca, începând cu data de 23 decembrie 2010, se înfiinteaza în subordinea MAPN, MAI si SRI o noua structura organizatorica responsabila cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate, însa nu stipuleaza si desfiintarea acestora din urma. Desfiintarea acestor structuri este prevazuta abia în hotarârea de guvern privind atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale, adoptata pe 16 martie si publicata pe 24 martie 2011.
Mai mult, desi Legea nr.263/2010 prevede ca atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale trebuiau stabilite prin hotarâre a Guvernului adoptata în termen de 30 de zile de la data publicarii Legii (20 decembrie 2010), respectiva hotarâre de Guvern a fost adoptata doar pe data de 16 martie 2011, fiind publicata în Monitorul Oficial pe 24 martie 2011.
Directia Financiar-Contabila a MAI a continuat sa emita decizii de recalculare a pensiilor si dupa aceasta data, fara sa existe nici o dispozitie tranzitorie prin care sa se arate ca, pâna la înfiintarea efectiva a caselor de pensii sectoriale prin hotarâre de Guvern, atributiile referitoare la pensii se exercita tot de vechile structuri organizatorice responsabile cu pensiile. Desi legea a prevazut aceasta în mod imperativ, decizia de recalculare a pensiei a fost emisa tot de catre Directia Financiar-Contabila a MAI.
Fiind emisa dupa data de 27 decembrie 2010 decizia de recalculare a pensiei militare este nula.
Cererea privind modalitatea si datele de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei recalculate nu a mai fost analizata de instanta, dat fiind ca contestatoarea a renuntat la judecata ei.
Împotriva sentintei sus-mentionate, au declarat recurs, motivat în termenul legal, intimatii C.P.S a M.A.I si M.A.I, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-intimata C.P.S a M.A.I a aratat ca solutia instantei de judecata este gresita, fiind în neconcordanta cu dispozitiile legale aplicabile în cauza dedusa judecatii.
Astfel, odata cu intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, precum si a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare lor (act normativ în vigoare în perioada de referinta), Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiilor membrilor de sindicat în numele carora a fost formulata actiunea, conform reglementarilor din cuprinsul actelor normative incidente.
În aceste conditii, în considerarea dispozitiilor art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referinta), pensiile au fost recalculate, iar la data de 27.12.2010 a fost emisa decizia de recalculare a pensiei prin care a fost stabilit noul cuantum al acesteia, începând cu data de 01.01.2011.
În aceste conditii, în considerarea dispozitiilor art. 6 din H.G. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referinta), pensiile au fost recalculate, iar la data de 27.12.2010 a fost emisa decizia de recalculare a pensiei prin care a fost stabilit noul cuantum al acesteia, începând cu data de 01.01.2011.
Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, publicata în Monitorul Oficial al României nr. 81 din 31.01.2011 si intrata în vigoare la data de 31.01.2011 “pe data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga Hotarârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare/or, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, nr. 527 din 28 iulie 2010”.
Precizeaza faptul ca Guvernul României a adoptat, în temeiul act. 115 alin. (4) din Constitutia României, republicata, O.U.G. nr.1/2011, întrucât, în termenul prevazut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificarii dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi.
Astfel, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementeaza faptul ca: “Pensiile prevazute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeasi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pâna la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.
Întrucât s-a considerat necesara instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii, scopul fiind acela de a nu sanctiona persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reusit în intervalul initial pus la dispozitie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, la art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat ca: ,,(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010 se mentin în plata în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 pâna la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pâna la sfârsitul lunii februarie 2011″.
Având în vedere aspectele prezentate, întrucât în sarcina Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administratiei si Internelor a fost stabilita o obligatie legala de a achita sumele de bani reprezentând diferenta dintre cuantumul pensiei încasate în luna decembrie 2010 si cel al pensiei încasate în luna ianuarie 2011, obligatie ce a fost îndeplinita în totalitate (achitându-i-se contestatoarei si diferentele solicitate prin actiune), apreciaza ca nu se justifica obligatia instituita prin hotarârea recurata, în acelasi sens în care dispune si actul normativ mentionat.
Aceste prevederi lipsesc de efecte hotarârea instantei de fond. Sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise în temeiul H.G. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010.
În concluzie, solicita instantei de recurs sa constate faptul ca repunerea în situatia anterioara emiterii deciziei având ca temei prevederile H.G. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, astfel încât pronuntarea unei hotarâri judecatoresti în acelasi sens în care dispune si actul normativ mai sus mentionat nu se justifica.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul M.A.I a aratat ca hotarârea recurata este nelegala si netemeinica, având în vedere urmatoarele aspecte:
Hotarârea a fost pronuntata în contradictoriu cu o persoana juridica fara calitate procesuala pasiva, motiv pentru care se reitereaza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor.
Instanta de fond a respins aceasta exceptie, considerând ca pâna la data de 24.03.2011 Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a fost nefunctionala, aceasta fiind data la care s-a publicat în Monitorul Oficial hotarârea Guvernului care reglementeaza atributiile, organizarea si functionarea acestei persoane juridice; Directia Financiar-Contabila a M.A.I. a continuat sa emita decizii de recalculare a pensiilor si dupa aceasta data; desfiintarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M.Ap.N., M.A.I. si S.R.I. este prevazuta abia în hotarârea Guvernului privind atributiile, organizarea si functionarea Caselor de Pensii Sectoriale.
Considera recurentul ca aspectele retinute de instanta de fond în motivarea solutiei de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.I. fie sunt eronate, fie au la baza rationamente care vin în totala contradictie cu prevederile legale incidente.
Astfel, atributiile institutiei sunt strict reglementate în cuprinsul O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, cu modificarile si completarile ulterioare, fara însa ca printre acestea sa se numere activitati legate de stabilirea si plata drepturilor de pensie.
Totodata, potrivit prevederilor art.139 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, colectarea si virarea contributiilor de asigurari sociale, precum si stabilirea si plata drepturilor de pensie reprezinta atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
Se poate observa astfel ca legea nu conditioneaza nasterea noii persoane juridice de emiterea hotarârii Guvernului si chiar si daca s-ar interpreta prin absurd prevederile legii în sensul dat de instanta de fond, la momentul pronuntarii hotarârii recurate H.G. nr. 233/2011 privind atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale era deja publicata în Monitorul Oficial nr. 205 din 24 martie 2011.
Sustinerea instantei de fond conform careia desfiintarea structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M.Ap.N., M.A.I. si S.R.I. este prevazuta abia în hotarârea Guvernului privind atributiile, organizarea si functionarea Caselor de Pensii Sectoriale este deci eronata atât în considerarea prevederilor art. 132 din Legea nr. 263/2010, cât si a prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 233/2011 conform carora “Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridica, înfiintate prin lege … “.
În consecinta, tribunalul, admitând actiunea si în contradictoriu cu Ministerul Administratiei si Internelor, a stabilit în sarcina acestei institutii o obligatie pe care nu are competenta de a o îndeplini.
Participarea institutiei în acest litigiu nu se justifica nici prin prisma faptului ca Casa de pensii sectoriala a M.A.I. se afla în subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, întrucât, în ceea ce priveste stabilirea, plata, precum si recalcularea drepturilor de pensie ale intimatei, institutia în cauza beneficiaza de competenta deplina, nefiind necesara aprobarea sau avizarea acestor operatiuni de catre Ministerul Administratiei si Internelor (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de pensii sectoriale a M.A.I. este “coordonata metodologie de CNPP”, potrivit art. 132 alin. 3).
Mai mult decât atât, raportat la situatia de fata, capacitatea de a sta în nume propriu în instanta în calitate de pârât a unei institutii publice nu este conditionata de faptul ca aceasta se afla sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autoritati, aceasta calitate putând fi apreciata doar în raport cu capacitatea administrativa a institutiei, respectiv cu atributul acesteia de a efectua operatiuni administrative în regim de putere publica.
Cu privire la fondul cauzei, se arata ca, odata cu intrarea în vigoare a Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, precum si a H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referinta), Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a procedat la recalcularea pensiei intimatei, conform reglementarilor din actele normative incidente.
Potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 intrata în vigoare la data de 31.01.2011 “pe data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga Hotarârea Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare/or, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, publicata în Monitorul Oficial al României, nr. 527 din 28 iulie 2010”.
Sustine ca dispozitiile art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 lipsesc de efecte hotarârea instantei de fond. Sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise în temeiul H.G. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010.
În concluzie, a solicitat ca instanta de recurs sa constate faptul ca repunerea în situatia anterioara emiterii deciziilor având ca temei prevederile H.G. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O.U.G. nr.1/2011, astfel încât pronuntarea unei hotarâri judecatoresti în acelasi sens în care dispune si actul normativ mai sus mentionat nu se justifica.
Analizând hotarârea pronuntata de prima instanta, , Curtea în opinie majoritara a considerat fondate recursurile pentru urmatoarele considerente:
Recurentii au supus analizei instantei de recurs legalitatea hotarârii pronuntate de tribunal din perspectiva modului de interpretare si aplicare a legilor incidente în materia recalcularii pensiei militare de serviciu dupa principiile legii privind sistemul unitar de pensii publice, atât sub aspectul fondului cauzei, adica a motivelor de nulitate a deciziei de recalculare, cât si sub aspectul calitatii procesual pasive. În atare situatie, Curtea a avut în vedere motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Prin actiunea introductiva, contestatoarea a solicitat instantei anularea deciziei de recalculare a pensiei sale emisa în baza Legii nr.164/2001 pentru mai multe motive, respectiv producerea unei discriminari, încalcarea dreptului de proprietate al contestatoarei, precum si încalcarea principiilor neretroactivitatii legii, a egalitatii în drepturi si a drepturilor câstigate. În subsidiar, a criticat si cuantumul pensiei rezultate în urma recalcularii, însa ulterior a renuntat la sustinerea acestui aspect.
Prima instanta a înlaturat aceste motive de nelegalitate a deciziei de recalculare, constatând însa ca recalcularea a fost facuta de o casa de pensii subordonata MAI, ramasa fara calitate acordata de lege în acest sens, precum si faptul ca întreaga procedura de recalculare, finalizata prin decizia emisa la 27.12.2010, s-a desfasurat în baza unor norme metodologice de aplicare a legii ce fusesera suspendate în administrativ prin hotarâre judecatoreasca. Aceste doua aspecte au fost considerate de natura a afecta validitatea deciziei de recalculare a pensiei.
În opinia majoritara a Curtii, aceste motive de nelegalitate nu subzista.
Astfel, aspectul referitor la emitentul legal al deciziei de recalculare implica analiza, pe de o parte, a calitatii procesual pasive a institutiilor abilitate a proceda la recalcularea pensiilor militare de serviciu, înteleasa în sens material, iar nu procesual, dar si calitatea procesuala pasiva a MAI ca parte chemata în judecata.
S-a aratat în mod corect faptul ca, anterior modificarilor legislative intervenite la nivelul anului 2010, activitatea legata de pensiile militare de serviciu acordate politistilor era în competenta casei de pensii a Ministerului Administratiei si Internelor, entitate lipsita de personalitate juridica, dar subordonata ministerului.
Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor se dispune recalcularea pensiilor militare de stat, acestea devenind pensii în întelesul Legii nr.19/2000, urmând ca metodologia de calcul sa fie aprobata prin hotarâre a Guvernului în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii (art. 3 alin. 3). Conform art. 4, recalcularea pensiilor se realizeaza într-o perioada de 5 luni de la intrarea în vigoare a hotarârii Guvernului, de catre institutiile în evidenta carora se afla persoanele beneficiare.
Legiuitorul nu a respectat termenul pe care l-a fixat prin actul normativ mentionat care a fost publicat în Monitorul Oficial la 30.06.2010 si a intrat în vigoare la 03.07.2010. Astfel, normele metodologice de recalculare au fost aprobate prin HG nr. 735/21.07.2010, publicata la data de 28.07.2010, cu depasirea termenului de 15 zile.
Cât priveste termenul de 5 luni acesta trebuia respectat de “institutiile în evidenta carora se afla persoanele beneficiare”, în cazul de fata Casa de pensii a MAI. Ori, tocmai pentru respectarea acestuia, a fost emisa decizia de recalculare a pensiei nr. 134573 din data de 27.12.2010 de catre Casa de Pensii a Ministerului Administratiei si Internelor.
Aspectul litigios este determinat de împrejurarea ca la data de 23.12.2010 a intrat în vigoare art. 132 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (alaturi de altele câteva articole, restul legii intrând în vigoare la 01.01.2011), text prin care se dispune înfiintarea caselor de pensii sectoriale în subordinea MAN, MAI si SRI, ca structuri cu personalitate juridica si succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din institutiile mentionate. Concret însa, organizarea si functionarea acestor case de pensii sectoriale a fost posibila numai dupa intrarea în vigoare la data de 24.03.2011 a HG nr. 233/16.03.2011, Guvernul nerespectând nici de data aceasta termenul de 30 de zile de la publicarea legii fixat prin art. 135 din Legea nr. 263/2010 pentru emiterea hotarârii (si acest articol a intrat în vigoare la 23.12.2010).
Din întreaga reglementare sintetizata anterior, Curtea a retinut ca legiuitorul a modificat atât sistemul public de pensii, dispunând recalcularea pensiilor de serviciu, cât si structurile organizatorice cu atributii în acest sens, prin acte normative care nu au fost suficient de corelate din punct de vedere al intrarii lor în vigoare, însa aceasta nu poate permite concluzia ca ar fi devenit inaplicabile datorita unui vid legislativ.
Câta vreme termenul de 5 luni pentru recalcularea pensiilor militare se împlinea la 28.12.2010, nu se poate sustine ca norma de drept care impune începând cu data de 23.12.2010 înfiintarea unei case de pensii sectoriale, pentru care organizarea si functionarea nu ar fi fost posibila anterior datei de 19.01.2011 (30 de zile de la publicarea Legii nr. 263/2010 la 20.12.2010), desi real a fost 24.03.2011, ar fi înlaturat orice atributie a fostei Case de pensii a MAI. Din contra, intentia legiuitorului a fost aceea de a pastra continuitatea structurii cu atributii în pensiile militare supuse recalcularii, declarând casa de pensii sectoriala ca fiind succesoare de drept a fostei case de pensii care nu avea personalitate juridica.
În concluzie, emiterea la data de 27.12.2010 a deciziei analizate în cauza de fata nu poate fi sanctionata cu nulitatea pe motiv ca emitent este MAI prin Casa de Pensii în vechea structura, câta vreme nici de drept si nici în fapt noua persoana juridica, casa de pensii sectoriala, nu era înfiintata. A accepta argumentul instantei de fond înseamna a accepta ideea ca, anterior împlinirii unui termen fixat prin lege, se suspenda practic executarea legii pâna la emiterea unui act normativ în executarea legii, desi exista posibilitatea punerii lui în practica.
Prin urmare, Ministerul Administratiei si Internelor are calitate procesuala pasiva, întrucât emitentul deciziei contestate este o structura organizatorica din subordinea sa, motiv pentru care o reprezinta pe plan procesual, sub acest aspect fiind respinse criticile recurentei si mentinuta solutia primei instante de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Administratiei si Internelor. Totodata, pentru considerentele mentionate, au fost înlaturate aprecierile primei instante referitoare la nelegalitatea deciziei emisa de vechea structura a MAI ce a continuat sa existe pâna la înfiintarea Casei de Pensii Sectoriale.
Cât priveste cel de-al doilea motiv pentru care instanta de fond a constatat nelegalitatea deciziei de recalculare, nici acesta nu a fost retinut de Curte, fiind înlaturat.
Prin HG nr. 735/21.07.2010 s-a reglementat metodologia de recalculare a mai multor categorii de pensii speciale, printre care si pensiile militare.
Prin sentinta nr. 338/28.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. 1371/33/2010, s-a dispus suspendarea executarii HG nr. 735/21.07.2010, pâna la pronuntarea instantei de fond. În esenta, instanta de contencios administrativ a apreciat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicata, respectiv cazul bine justificat si paguba iminenta.
Cât priveste fondul cauzei, acesta a facut obiectul dosarului nr. 1510/33/2010 pe rolul Curtii de Apel Cluj – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal care a pronuntat sentinta civila nr.443/23.11.2010 prin care s-a dispus anularea dispozitiilor art. 2 alin. 2, 3, 4, 6, 7, art. 6 alin. 1, 2, 4 si art. 10 alin. 2 din HG nr. 735/21.07.2010. În considerentele hotarârii s-a aratat ca se adauga la legea prin reglementarea care obliga pensionarii sistemelor speciale de pensii a depune cereri de recalculare, documente doveditoare a veniturilor realizate, cu instituirea de sanctiuni în cazul nedepunerii acestor documente.
Din cele doua hotarâri mentionate, Curtea a constat ca suspendarea executarii HG nr.735/2010 s-a dispus numai pâna la data judecarii actiunii de anulare a aceluiasi act normativ, adica pâna la data pronuntarii hotarârii definitive 443 din 23.11.2010. Asadar, la data emiterii deciziei de recalculare din 27.12.2010, nu se mai punea problema suspendarii executarii hotarârii de Guvern, ci problema definitiv stabilita a aplicarii sale, însa mai putin a dispozitiilor cuprinse în articolele anulate de instanta de contencios administrativ.
Cât priveste continutul textelor anulate, acesta nu priveste obligatia de recalculare a pensiilor militare, ci numai obligatia pensionarilor respectivi de a face demersuri pentru a dovedi veniturile obtinute pe perioada de stagiu de cotizare, astfel ca decizia de recalculare a fost corect emisa în baza normelor de drept substantial, pe deplin aplicabile în toata aceasta perioada.
În acest rationament nu are relevanta faptul ca ÎCCJ a respins recursurile declarate împotriva sentintei nr. 338/28.09.2010 prin decizia nr.38 din 07.01.2011 si nici faptul ca pâna la data pronuntarii deciziei de fata, recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 443/23.11.2010 nu fusese înca judecat, întrucât dispozitiile Legii 119/2010, în baza carora a fost emisa decizia si nu ale HG 735/2010, cum a sustinut instanta de fond, se complineau cu dreptul comun în materie, respectiv cu principiile reglementate de Legea nr.19/2000.
Pe de alta parte, Curtea a mai retinut ca adoptarea OUG nr.1/2011 a modificat efectul pe care decizia contestata urma sa îl produca în viitor asupra drepturilor de pensie ale contestatoarei, aceasta fiind repusa în situatia anterioara prin revenirea la cuantumul anterior al pensiei si restituirea diferentelor retinute pentru luna ianuarie 2011. Întrucât decizia contestata a fost lipsita de efectele urmarite la momentul emiterii sale prin interventia unui act normativ nou, devenind practic caduca, a nu mai prodice nici un efect juridic asupra drepturilor de pensie aflate în plata ale contestatoarei.
Fata de toate aceste considerente, Curtea cu opinie majoritara, a admis recursulrile în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civila, a modificat în parte sentinta recurata în sensul ca a respins, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civila, actiunea ca neîntemeiata, mentinând dispozitiile sentintei privind solutionarea exceptiei.
