Art.907, art.908 – Cod comercial
Art.299, art.591, art.595, art.596 – Cod pr.civila
Decizia civila nr.1238/15.09.2011
Dosar nr.6055/118/2011
Prin cererea înregistrata sub numarul 6055/118/12.04.2011 creditorul SC T.T. SRL a solicitat – în contradictoriu cu debitorul SC E.P. LLC OREGON SUA SUC.ROMANIA – sa se dispuna, pâna la solutionarea dosarului nr.6054/118/2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta, instituirea unui sechestru asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului, inclusiv asupra a 34 de vagoane de transport GPL casate si uzate, în vederea garantarii unei creante în valoare de 302.379 USD, izvorâte din contractul de vânzare – cumparare nr.1/09.01.2011 încheiat de parti.
Motivând cererea, creditorul învedereaza în esenta ca, a efectuat în favoarea debitorului sau, plati pentru achizitionarea unor deseuri metalice feroase, provenite din dezasamblarea a 124 de vagoane pentru transport GPL casate si uzate, partile încheind în acest scop contractul de vânzare – cumparare nr.1/09.01.2011, în virtutea caruia, au fost emise mai multe facturi fiscale.
Se arata ca, urmare a situatiei litigioase aparute, creditorul a formulat o cerere de obligare a debitorului la plata sumelor datorate, care, a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6054/118/2011 si, întrucât, sunt îndeplinite conditiile legale pentru admiterea cererii, se impune sechestrarea tuturor bunurilor mobile si imobile, conform art. 591-art.592 Cod procedura civila.
Prin Încheierea nr.663/COM/11.05.2011, Tribunalul Constanta, admite, în parte, cererea creditorului SC T.T. SRL, dispunând – pâna la solutionarea în mod irevocabil a cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6054/118/2011 – instituirea sechestrului asigurator asupra a 34 de vagoane de transport GPL casate si uzate.
Prin aceeasi hotarâre, s-a respins cererea de instituire a sechestrului asupra tuturor celorlalte bunuri – mobile si imobile – ale debitorului si s-a dispus fixarea unei cautiuni în sarcina creditorului SC T.T. SRL, reprezentând echivalentul în moneda nationala, al sumei de 30.237 dolari SUA, care va fi achitata în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei dispozitii, sub sanctiunea desfiintarii de drept a sechestrului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut în esenta, urmatoarele:
Creditorul tinde a valorifica în speta de fata, dispozitiile art.907 Cod comercial – „partea interesata in o cauza comerciala va putea, o data cu intentarea actiunii, sa ceara se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului sau, conform art. 614 si urmatoarele din procedura civila, dupa deosebirile mai jos enuntate” si art.908 Cod Comercial – „sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinta decât numai cu dare de cautiune, afara de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face in virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtator, protestat de neplata; judecatoria se va pronunta asupra sechestrului in camera de consiliu fara prealabila chemare a partilor; sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât daca debitorul va consemna suma, capital, interese si cheltuieli, pentru care s-a înfiintat acel sechestru”, precum si art.591 alin.1 Cod procedura civila – „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune; el poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de catre instanta”.
Se retine ca, legea a instituit sechestrul asigurator ca o masura de prevedere, la dispozitia titularului unei creante, având drept unic scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile aflate în proprietatea debitorului; ulterior obtinerii unui titlu executoriu, bunurile astfel indisponibilizate urmeaza fie a fi valorificate, fie a fi atribuite creditorilor, în contul creantei litigioase.
Printre conditiile impuse de lege pentru instituirea sechestrului, se numara asadar, si aceea ca, debitorul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiect al sechestrului, retine instanta de fond.
În cauza de fata, se arata de catre instanta de fond ca, partea – creditorul, nu a individualizat în nici un fel, bunurile mobile sau imobile, pe care doreste sa le indisponibilizeze – cu exceptia vagoanelor achizitionate, astfel încât, autoritatea judiciara, nu poate cenzura exigentele legale referitoare la, apartenenta lor, valoarea acestora, ori regimul lor juridic.
Asa fiind, arata instanta de fond ca, prin încuviintarea masurii asiguratorii asupra întregului patrimoniu al debitorului, fara a se cunoaste componenta acestuia, s-ar consfinti – practic – un abuz de drept, întrucât, indisponibilizarea nu s-ar mai raporta la valoarea bunurilor si la cea a creantei în litigiu, ci la integralitatea averii debitorului comerciant, antrenând – în alte conditii decât cele reglementate de legea speciala – intrarea comerciantului în stare de insolventa.
În masura în care, creditorul a facut dovada existentei litigiului de fond, a unei creante exigibile, constatate printr-un înscris si a dreptului de proprietate al debitorului asupra celor 34 de vagoane care, au format obiect al contractului de vânzare – cumparare, fiind asadar întrunite exigentele textelor citate, se va dispune admiterea în parte a cererii, masura cu caracter conservatoriu, nefiind menita a leza, drepturile legitime ale debitorului.
Având însa în vedere valoarea bunurilor supuse sechestrului, precum si împrejurarea ca, acestea sunt exploatate comercial pentru obtinerea de profit, s-a dispus obligarea creditorului la plata unei cautiuni în valoare de 10 % din cuantumul creantei deduse judecatii Tribunalului Constanta, pentru a asigura posibilitatea efectiva a despagubirii debitorului, prejudiciat în ipoteza respingerii actiunii de fond; masura asiguratorie a fost instituita prin raportare la dispozitiile art. 595 Cod Procedura Civila, pâna la solutionarea în mod irevocabil a cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6054/118/2011.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta E.P. LLC OREGON SUA SUC.ROMÂNIA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.299 si urm. Cod pr.civila si cu urmatoarea motivatie, în esenta:
-instanta de fond, astfel cum se observa din continutul încheierii recurate, nu a analizat daca, în cauza, sunt îndeplinite prevederile exprese ale art.591 alin.3 Cod pr.civila;
-în cauza de fata, nu exista nici o dovada si nici nu s-a pus problema ca recurenta sa se sustraga de la urmarirea creditoarei, mai mult decât atât, valabilitatea contractului este expirata, recurenta îndeplinindu-si în mod corect obligatiile contractuale.
Solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea încheierii recurate, în sensul respingerii actiunii formulate de SC T.T. SRL, ca neîntemeiata.
Prin întâmpinare, SC T.T. SRL invoca exceptia tardivitatii formularii recursului, apreciind ca, devin incidente dispozitiile art.103 alin.1 Cod pr.civila, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat, cu consecinta mentinerii încheierii recurate, ca legala si temeinica.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
La data de 09.01.2011, partile au perfectat contractul de vânzare nr.1/09.01.2011/Sinaia, prin care, recurenta s-a obligat a vinde 124 vagoane de transport GPL, casate si uzate, catre intimata reclamanta, acesta fiind obiectul contractului, ce avea stipulata ca durata de valabilitate perioada cuprinsa între data de 09.01.2011 pâna la data de 09.02.2011 cu posibilitatea prelungirii acestora, cu acordul partilor, prin acte aditionale.
Ulterior partile au încheiat Actul aditional nr.1/08.02.1011, la contractul de vânzare-cumparare sus-mentionat, în care, la art.1 s-a prevazut ca, „de comun acord” partile stabilesc „ca începând cu data de 14.02.2011 pretul pentru vagoane nedezmembrate, livrate în Portul Constanta, în locatia indicata de catre cumparator, este de 365 USD/tona + TVA”, mentionându-se expres ca, „acest pret este valabil pâna la data de 25.02.2011”, pentru ca în art.2 sa se fi stipulat ca, „valabilitatea contractului se prelungeste pâna la data de 28.02.2011”, iar în art.3 s-a aratat ca „celelalte clauze ale contractului ramân neschimbate si se vor aplica întocmai”.
Deoarece, în derularea contractului intervenit între parti, au aparut aspecte de natura litigioasa, ce nu au putut fi solutionate de acestea, pe cale amiabila, instanta a fost investita cu solutionarea unei cereri având ca obiect înfiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale recurentei pârâte E.P. OREGON SUA SUC.ROMÂNIA, cu temei de drept indicat art.591 si urm. Cod pr.civila.
Sechestrul asigurator reprezinta acea masura asiguratorie la care apeleaza creditorul unei sume de bani, si care consta în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului, pâna la ramânerea definitiva (irevocabila) a hotarârii date în procesul principal, în scopul valorificarii bunurilor în momentul în care, creditorul va obtine un titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, retine Curtea ca, specific sechestrului asigurator este faptul ca, obiectul actiunii principale îl constituie plata unei sume de bani, sediul materiei aflându-se în continutul dispozitiilor art.591 – art.596 Cod pr.civila, aceasta în conditiile în care, textul celui dintâi articol prevede mai multe situatii, prevazute în art.591 alin.1, alin.2 si alin.3, dupa cum urmeaza:
a) creanta creditorului este exigibila si este constatata printr-un înscris – situatie în care:
– creditorul nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este
constatata prin act scris si este exigibila;
– creditorul poate fi obligat la plata unei cautiuni, al carui
cuantum este lasat la latitudinea instantei si care, va fi stabilit în
conditiile art.7231 alin.2 Cod pr.civila;
– necesar a se face dovada declansarii unui proces, prin care se
tinde la realizarea creantei sale.
b) creanta creditorului este exigibila dar nu este constatata prin act scris;
c) creanta nu este exigibila.
În aceste conditii, apreciaza Curtea ca, în mod legal si temeinic, instanta de fond a retinut împrejurarea ca, SC T.T. SRL, în calitate de creditor, tinde a valorifica, în speta, dispozitiile art.907 Cod comercial, potrivit carora „partea interesata in o cauza comerciala va putea, o data cu intentarea actiunii, sa ceara a se pune sechestru asigurator asupra averii mobile a debitorului sau, conform art.614 si urmatoarele din procedura civila, dupa deosebirile mai jos enuntate”, precum si ale art.908 Cod comercial, conform cu care: „ sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinta decât numai cu dare de cautiune, afara de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face in virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtator, protestat de neplata; judecatoria se va pronunta asupra sechestrului in camera de consiliu fara prealabila chemare a partilor; sechestrul asigurator nu poate fi ridicat decât daca debitorul va consemna suma, capital, interese si cheltuieli, pentru care s-a înfiintat acel sechestru”.
Coroborând textele de lege sus-indicate, cu dispozitiile art.591 alin.1 Cod pr.civila, potrivit carora „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune; el poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de catre instanta”, Curtea retine ca legea a instituit sechestrul asigurator ca o masura de prevenire, aflata la dispozitia titularului unei creante, având drept scop unic indisponibilizarea bunurilor urmaribile aflate în proprietatea debitorului, cu conditia ca acesta sa fie titularul dreptului de proprietate al bunurilor, ce fac obiectul sechestrului.
În contextul dat, sustinerile recurentei privitoare la aplicarea în speta a dispozitiilor art.591 alin.3 Cod pr.civila, potrivit carora „Instanta poate încuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsora prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când, este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin.1 si sa depuna o cautiune a carui cuantum va fi fixat de catre instanta”, cu motivatia în esenta ca nu au fost produse dovezi privind sustragerea de la urmarire a creditoarei, nu pot fi primite de Curte, deoarece:
-instanta poate încuviinta sechestru asigurator, chiar daca creanta nu este exigibila;
-creditorul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea celorlalte conditii prevazute la alin.1 al art.591 Cod pr.civila, si sa depuna o cautiune al carui cuantum va fi fixat de instanta, conform art.7231 alin.2 Cod pr.civila.
Prin urmare, apreciaza Curtea ca, atunci când creanta creditorului nu este scadenta, se poate cere înfiintarea sechestrului asigurator, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
1)creanta este constatata prin act scris;
2)creditorul face dovada intentarii actiunii având ca obiect valorificarea creantei;
3)debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise, ori exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea;
4)creditorul depune o cautiune în cuantumul fixat de instanta.
În speta, retine Curtea ca, sunt îndeplinite toate cerintele cuprinse în art.591 alin.1 cu referire la alin.3 Cod pr.civila, pentru a se dispune înfiintarea sechestrului asigurator în maniera dispusa de instanta de fond, atât timp cât:
-bunurile asupra carora s-a dispus instituirea sechestrului pâna la solutionarea în mod irevocabil, a cauzei înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6054/118/2011, sunt proprietatea debitorului;
-creanta este constatata prin act scris;
-creditorul face dovada intentarii actiunii având ca obiect valorificarea creantei;
-debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului, prin contractul intervenit între parti, existând pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea;
-creditorul depune o cautiune în cuantumul fixat de instanta.
Dintr-o alta perspectiva, retine Curtea ca, legal si temeinic, instanta de fond a apreciat asupra masurii instituirii sechestrului asigurator, sub aspectul identificarii bunurilor mobile, atât timp cât, SC T.T. SRL, în calitatea sa de creditor, nu a individualizat în nici un fel bunurile mobile sau imobile pe care doreste a le indisponibiliza, si astfel, cererea a fost admisa partial, prin încuviintarea masurii asiguratorii asupra numai a unei parti asupra patrimoniului debitoarei, necunoscându-se componenta acestuia.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
