– Cod civil: art. 1079 alin. 2 pct. 1
– Cod procedură civilă: art. 304 pct. 9
– Cod comercial: art. 43
în materie comercială nu se cerere notificarea expresă a debitorului în întârziere acesta fiind de drept în întârziere din momentul scadenţei obligaţiei comerciale, Î1 temeiul art. 43 din Codul comercial, şi această situaţie este de altfel prevăzută şi în ari 1079 alin. 2 pct. 1 Cod civil, şi prin urmare soluţia primei instanţe, aceea de a exonera p pârâta de la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, în sensul disp. art. 304 pct. 9 Co procedură civilă, deoarece pârâtul era în întârziere mai înainte de data introduceri acţiunii reclamantei.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 559/200!
nepublicat;
Prin sentinţa civilă nr. 736 din 8 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Allianz-Ţiriac Asigurări SA împotriva pârâtului M.G. şi în consecinţă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.346,41 lei cu titlu despăgubiri, precum şi dobânda legală calculată de la data de
25.02.2009 şi până la data plăţii.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta.
Examinând recursul declarat tribunalul constată că sentinţa atacată este în parte nelegală şi anume în privinţa neacordării cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Prin sentinţa atacată nu au fost acordate cheltuieli de judecată reclamantei, apre-ciindu-se că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 275 C. pr. civ. şi că astfel, pârâtul este exonerat de plata cheltuielilor de judecată, deoarece la prima zi de înfăţişare a recunoscut pretenţiile reclamantei.
Este adevărat că, potrivit art. 275 C. pr. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, însă, în cauză, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a acestor prevederi legale atunci când a reţinut că pârâtul a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantei, deoarece, în realitate, pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantei abia la al treilea termen de judecată, când cauza s-a judecat în fond, în condiţiile în care prima zi de înfăţişare a fost la termenul de judecată din 20 martie 2009, după care cauza a fost amânată la termenul de judecată din 10 aprilie 2009, iar pentru aceste două termene de judecată pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus vreun înscris prin care să fi recunoscut pretenţiile reclamantei. De menţionat că potrivit art. 134 C. pr. civ., este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Pe de altă parte – în materie comercială nu se cerere notificarea expresă a debitorului în întârziere, acesta fiind de drept în întârziere din momentul scadenţei obligaţiei comerciale, în temeiul art. 43 C. corn., şi această situaţie este de altfel prevăzută şi în art 1079 alin. 2 pct. 1 C. civ., şi prin urmare şi sub acest aspect soluţia primei instanţe, aceea de a exonera pe pârâta de la plata cheltuielile de judecată este nelegală, în sensul disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., deoarece pârâtul era în întârziere mai înainte de data introducerii acţiunii reclamantei.
Pentru considerentele mai sus arătate recursul reclamantei s-a găsit ca fondat şi în baza art. 312 alin. 1-3 C. pr. civ., tribunalul urmează să îl admită, modificând în parte a sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantei şi a sumei de 117 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea timbrului judiciar de 3 lei şi a taxei judiciare de timbru în sumă de 114 lei, pe care reclamanta le-a suportat. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa atacată.
Recurenta solicită a fi obligat pârâtul-intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru de 10 lei şi timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, dar cum recurentei nu i s-a pus în vedere să achite aceste taxe şi recursul a vizat doar neacordarea cheltuielilor de judecată, cererea recurentei va fi respinsă, având în vedere disp. art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22.04.1999 al Ministrului Justiţiei, din care rezultă că nu se timbrează, printre altele, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum şi cererile pentru exercitarea căilor de atac în această situaţie (judecător Gălăţan Dumitru).
