Recurs al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor întemeiat pe lipsa fondurilor necesare platii despagubirilor. Lipsa de transparenta a procedurii de rezolvarea a cererilor de despagubiri.
– Legea nr. 9/1998
Criticile recurentei pârâte în sensul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala pe motiv ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia autoritatii de plata a despagubirilor catre reclamanta este afectata de conditie, iar conditia de achitare a compensatiilor “în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat” nu s-a realizat deoarece nu ar fi fost alocate fonduri bugetare este neîntemeiata. În bugetul de stat sunt alocate anual sume cu aceasta destinatie, dar modalitatea în care pârâta întelege sa faca plata compensatiilor catre destinatarii Legii nr.9/1998 nu este cuprinsa într-o procedura transparenta, verificabila de catre instanta de administrativ, cu aducerea la cunostinta beneficiarilor a locului pe care îl ocupa în ordinea stabilita, a datei la care urmeaza sa primeasca despagubirile, cu reglementarea unei proceduri de contestatie în cazul în care se încalca prevederile normative sau daca platile se fac fara respectarea ordinii stabilite prin abuz de drept din partea autoritatii publice.
Neexistând o asemenea procedura transparenta, prin constatarea de catre instanta ca autoritatea pârâta a achitat în primul an de la validarea Hotarârii nr. 175/2005, prin Ordinul nr. 5765/2006, 40% din cuantumul despagubirilor, iar pâna la data pronuntarii hotarârii dupa 4 ani, nu s-a achitat si cea de-a doua transa din despagubiri, în mod corect instanta a apreciat ca pârâta refuza nejustificat sa rezolve cererea reclamantei de despagubiri si a obligat-o sa achite cea de a doua transa în cuantum actualizat.
Neexistând o asemenea procedura transparenta, prin constatarea de catre instanta ca autoritatea pârâta a achitat în primul an de la validarea Hotarârii nr. 175/2005, prin Ordinul nr. 5765/2006, 40% din cuantumul despagubirilor, iar pâna la data pronuntarii hotarârii dupa 4 ani, nu s-a achitat si cea de-a doua transa din despagubiri, în mod corect instanta a apreciat ca pârâta refuza nejustificat sa rezolve cererea reclamantei de despagubiri si a obligat-o sa achite cea de a doua transa în cuantum actualizat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 396 din 24.02.2011)
Prin sentinta civila nr. 1726/27.05.2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamanta Culcearu Chirata în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, a obligat pârâta catre reclamanta la plata sumei de 97.594,86 lei reprezentând cea de-a doua transa din suma stabilita drept despagubire prin Hotarârea nr. 175/2005 emisa de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul nr. 5765/2006, suma ce urmeaza a fi actualizata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Hotarârea nr. 175/2005 data de Comisia Judeteana Calarasi pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 reclamanta în calitate de mostenitoare a defunctului Lungu Stere a obtinut compensatii în cuantum de 162.658,10 lei pentru bunurile acestuia în teritoriile cedate.
Conform art. 8 din Legea nr.9/1998 pârâta avea obligatia sa dispuna plata celei de-a doua transe a despagubirilor în termen de doi ani consecutivi, obligatie pe care pârâta nu a îndeplinit-o iar aceasta reprezinta un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit de Legea nr. 9/1998 .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs autoritatea pârâta criticând-o ca nelegala si netemeinica în baza art. 3041 cod procedura civila .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâta a aratat ca în mod gresit instanta de fond a obligat autoritatea la plata, întrucât plata compensatiilor în cazul intimatei pârâte s-a facut conform art. 5 din HG nr. 286/2004, respectiv 40% din totalul compensatiilor în cursul anului 2006, iar restul sumei urmând sa fie platita în cursul anului 2007, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie.
Sustine ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia de plata este afectata de o conditie, iar nerealizarea conditiei de alocare a sumelor pentru plata despagubirilor conduce la prelungirea perioadei de plata peste termenul prevazut de art. 5 din HG nr. 286/2004.
În raport de obligarea la plata sumelor în cuantum actualizat sustine ca potrivit art.34 lit.h) din HG nr. 753/1998 prin Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, despagubirile propuse de Comisia Judeteana au devenit certe, lichide si exigibile la momentul validarii lor de catre Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Art.8 (2) din Legea nr.9/1998 si art. 5 din HG nr.286/2004 prevede actualizarea doar daca se achita în anul urmator.
Examinând motivele de recurs în raport de art. 3041 cod procedura civila Curtea retine urmatoarele:
Criticile recurentei pârâte în sensul ca sentinta atacata este netemeinica si nelegala pe motiv ca instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca obligatia autoritatii de plata a despagubirilor catre reclamanta este afectata de conditie, iar conditia de achitare a compensatiilor “în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat” nu s-a realizat deoarece nu ar fi fost alocate fonduri bugetare, se constata ca este neîntemeiata.
În bugetul de stat sunt alocate anual sume cu aceasta destinatie, dar modalitatea în care pârâta întelege sa faca plata compensatiilor catre destinatarii Legii nr.9/1998 nu este cuprinsa într-o procedura transparenta, verificabila de catre instanta de contencios administrativ, cu aducerea la cunostinta beneficiarilor de locul pe care îl ocupa în ordinea stabilita, a datei la care urmeaza sa primeasca despagubirile, cu reglementarea unei proceduri de contestate în cazul în care se încalca prevederile normative sau daca platile se fac fara respectarea ordinii stabilite prin abuz de drept din partea autoritatii publice.
Recurenta pârâta nu a dovedit ca nu a primit fonduri bugetare cu destinatia de despagubiri în intervalul 2007-2010.
Criticile recurentei în sensul ca intimata reclamanta avea dreptul sa primeasca în cuantum actualizat transa a doua numai daca plata se facea în anul 2007 si nu în anii urmatori sunt evident nefondate.
Prin “an urmator” în sensul Legii nr. 9/1998 si art. 5 din HG nr. 286/2004 se întelege atât anul care urmeaza celui în care s-a efectuat plata primei transe (în speta anul 2006) cât si anii urmatori acestuia, (2007- 2011) singularul expresiei particularizând acel an în care se va face plata celei de a doua transe.
Invocarea de catre recurenta a art. 34 lit.h) din HG nr. 753/1998 în recurs se constata ca este neîntemeiata. Aceste prevederi legale se refera la perioada anterioara validarii compensatiilor iar în speta nu a fost vorba despre aceasta etapa.
În consecinta, pentru considerentele anterior expuse, constatând ca nu sunt motive de casare ori modificare analizate si din oficiu, în baza art.312 cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
1
