Materie : RECURS COMERCIAL. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. VALOAREA PRAG PREVĂZUTĂ DE ART.3 PCT.12 DIN LEGEA NR.85/2006, REPREZINTĂ CUANTUMUL MINIM AL CREANŢEI, PENTRU A PUTEA FI INTRODUSĂ CEREREA CREDITORULUI. MĂRIREA VALORII PRAG ÎNTRE DATA INTRODUCERII CERERII ŞI DATA PRONUNŢĂRII JUDECĂTORULUI SINDIC ASUPRA CERERII INTRODUCTIVE NU POATE ATRAGE RESPINGEREA CERERII PENTRU NEATINGEREA VALORII PRAG, CÂTĂ VREME LA DATA SESIZĂRII INSTANŢEI CUANTUMUL MINIM AL CREANŢEI ERA CEL PREVĂZUT DE LEGE LA DATA RESPECTIVĂ.
– art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.547/C/10.10.2011 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1500/F/2010, pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă contestaţia formulată de debitoarea SC S. SRL S. M. în consecinţă:
S-a respins cererea formulată de creditoarea D. G. A F. P. S. M. împotriva debitoarei SC S. SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenţei.
Fără cheltuieli de judecată.
Faţă de probele de la dosar, instanţa a apreciat că cererea formulată de creditoarea D. G. A F. P. S. M., nu este întemeiată.
Din actele de la dosar rezultă că iniţial creditoarea DGFP S. M. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC S. SRL, cu motivarea că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 54.738 lei.
Contestatoarea a solicitat respingerea cererii prin contestaţia formulată, întrucât menţionează că după depunerea cererii s-au mai făcut plăţi către creditoare şi este de acord şi cu plata restului debitului.
Creditoarea a comunicat că la data formulării ultimei întâmpinări suma datorată era de 41.876 lei.
Raportat la toate probele administrate în faţa instanţei, judecătorul sindic a apreciat că cererea creditoarei nu este întemeiată.
Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenţei este de 45.000 lei însă tocmai din susţinerea creditoarei rezultă că valoarea solicitată este sub acest prag, respectiv 41.876 lei.
În consecinţă instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.3, pct.1 lit.a, pct.6, pct.11, 22, 31 şi 34 din Legea nr.85/2006 şi s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru a declarat recurs creditoarea D. G. A F. P. S. M. solicitând casarea acesteia şi rejudecând cauza, a dispune respingerea contestaţiei debitoarei şi admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentinţa atacată este nelegală, deoarece în mod greşit instanţa de fond a reţinut că valoarea de 41.876 lei solicitată pentru deschiderea procedurii insolvenţei, este sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de lege, în condiţiile în care, la data promovării cererii valoarea prag impusă de Legea nr.85/2006, era de 10.000 lei.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că, admisibilitatea cererii sale este justificată prin existenţa creanţei certe, lichide şi exigibile de mai mult de 30 de zile, reprezentând obligaţii fiscale neachitate la bugetul consolidat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, art.8 din Legea 85/2006.
Intimata deşi legală citată nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-a exprimat poziţia faţă de prezentul recurs.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:Prin cererea înregistrată la data de 21.09.2009, pe rolul Tribunalului Satu Mare, creditoarea D. G. A F. P. S. M. a solicitat a se dispune deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC S. SRL S. M., invocând faţă de aceasta, o creanţă în sumă de 54.738 lei.
La data introducerii cererii de către creditoare, valoarea prag prevăzută de art. 3 pct.12 din Legea nr.85/2006, actualizată, era de 30.000 lei, valoare care, în prezent este într-adevăr de 45.000 lei, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.169/14.07.2010.
Instanţa de fond a soluţionat cauza exclusiv pe cale de excepţie, reţinând că, valoarea creanţei creditoarei, în sumă de 41.876 lei, astfel cum aceasta a precizat prin întâmpinarea formulată la contestaţia debitoarei, se situează sub valoarea prag de 45.000 lei prevăzută de textul de lege mai sus evocat.
Este adevărat că, prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond ( fila 46), înregistrată la 12.07.2010, creditoarea a recunoscut că, debitoarea a achitat debitele principale existente la data promovării cererii, însă aceasta nu a avut în vedere faptul că accesoriile şi debitele au continuat să se acumuleze, astfel că, la data de 5.07.2010, societatea figurează în fişa sintetică cu obligaţii la bugetul consolidat de stat în sumă de 41.876 lei.
Aceasta este de altfel suma reţinută de către instanţa de fond ca fiind datorată de către debitoare, însă, a respins cererea creditoarei, cu motivarea că, aceasta se situează sub valoarea prag impusă de Legea nr.85/2006.
Raţionamentul instanţei de fond este însă eronat, deoarece, valoarea prag care trebuie avută în vedere la soluţionarea prezentei cauze, este aceea prevăzută de lege la data sesizării instanţei cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi nu valoarea prevăzută de lege la data pronunţării hotărârii.
Pentru aceste motive şi pentru a se analiza pe fond cererea formulată de către creditoare, în temeiul art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea, a admis ca fondat recursul de faţă, iar pe cale de consecinţă, a casat sentinţa nr.1500/18 octombrie 2010 a Tribunalului Satu Mare, cu trimitere spre rejudecare aceleaşi instanţe, ţinând cont de considerentele prezentei decizii.
