Materie : RECURS COMERCIAL. INSOLVENŢĂ –PLAN DE REORGANIZARE.
-art.95, 101, 106 din Legea 85/2006;
-art.312 Cod procedură civilă.
Un plan de reorganizare va fi confirmat de către judecătorul sindic dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 al.3 din Legea 85/2006, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; conţinutul planului de reorganizare se analizează la admiterea lui printr-o încheiere supusă căii de atac a recursului, situaţie în care ulterior rămânerii irevocabile a acestei încheieri nu se mai poate analiza conţinutul planului.
Prin sentinţa nr.1906/F/15.10.2009, Tribunalul Bihor în temeiul art.101 alin.1 lit.a din Legea privind procedura insolvenţei a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului S.C.C.S.R.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, potrivit raportului lunar privind descrierea de îndeplinire a atribuţiilor administratorului judiciar în conformitate cu art.21 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenţei, pentru debitor, depus la dosarul cauzei la termenul de judecată in 15.10.2009, administratorul judiciar a solicitat instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, confirmarea planului de reorganizare al societăţii debitoare, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest articol, respectiv: toate categoriile de creanţe au acceptat planul de reorganizare; condiţia prevăzută la lit.B a art.101 al.1 nefiind incidentă întrucât toate categoriile de creanţe au acceptat planul; condiţia prevăzută de lit.C a art.101 al.1 de asemenea nu este incidentă, întrucât, aşa cum se arată expres în planul de reorganizare la Cap. IIII pct.4, nu există creanţe care să fie defavorizate în sensul legii.
Asupra propunerii de confirmare a planului de reorganizare a activităţii debitorului, înaintată de administratorul judiciar, creditorul S.C. B.C.S.R.L., prin intermediul reprezentantului să convenţional, prezent în instanţă la termenul de judecată din 15.10.2009, a solicitat instanţei respingerea acesteia, arătând că planul de reorganizare este fundamentat pe aprecieri pur teoretice, lipsindu-i o analiză obiectivă privind situaţia reală a debitoarei, care la ora actuală este lipsită de orice mijloc de producţie, întrucât au fost înstrăinate toate mijloacele de producţie, planul de reorganizare neavând şanse de reuşită, aspect menţionat şi în cuprinsul Notelor de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul anterior menţionat.
Constatând că, planul de reorganizare a activităţi debitorului propus de către administratorul judiciar a fost admis prin Încheierea nr. 1571/F/2009 din 25.06.2009 a judecătorului-sindic, şi a fost votat favorabil de către toate categoriile de creanţe, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de şedinţă a Adunării Generale a Creditorilor S.C. C.S.R.L., în temeiul art.101 alin.1 lit.a din Legea privind procedura insolvenţei, instanţa a procedat la confirmarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditorul SC B. C.SRL, solicitând admiterea acestei căi de atac şi respingerea propunerii de confirmare a planului de reorganizare a activităţii debitorului.
În motivarea recursului a arătat că, prima instanţa a trecut cu multă uşurinţă peste elementele fundamentale pe care acest creditor le-a invocat, legate de faptul că debitorul şi-a lichidat toate mijloacele de producţie care constituiau baza materială pentru continuarea unei activităţi, potrivit obiectului de activitate, astfel încât desfăşurarea oricărei activităţi este imposibilă.
Planul de reorganizare propus în aceste condiţii este pur teoretic, fantezist, neputând constitui o garanţie a începerii şi continuării activităţii debitoarei potrivit obiectului său de activitate. Toate susţinerile din planul de reorganizare au un caracter pur ipotetic, nesusţinut de posibilităţile efective care să asigure realizarea tuturor categoriilor de creanţe. În cuprinsul planului nu se regăsesc măsuri reale şi adecvate pentru realizarea sa, aşa cum acestea trebuie să regăsească potrivit art.95 din Legea nr.85/2006.
Recurentul a arătat că acesta nu şi-a manifestat acceptul pentru planul de reorganizare, plan care a fost confirmat şi cu încălcarea dispoziţiilor imperative prev. de art.101 alin.1 lit. a şi b din Legea nr.85/2006.
De asemenea, a arătat că nu au fost respectate nici prevederile art. 106 din aceeaşi lege.
Prin concluziile scrise formulate de către debitor prin administrator judiciar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu în baza art.3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul declarat de creditorul SC B.C.SRL este nefondat.
În speţă, sunt aplicabile disp.art.100 alin.1 lit. A din Legea nr.85/2006, întrucât din tabelul creanţelor rezultă faptul că sunt înscrise mai mult de două categorii de creanţe.
Conform acestor prevederi legale, planul va fi confirmat de către judecătorul sindic dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.
Conform disp.art.101 lit. D, creanţele nedefavorizate vor fi considerate prezente la votarea planului şi sunt socotite că au acceptat planul.
Din procesul verbal al şedinţei adunării generale a creditorilor încheiat la data de 09.10.2009, dată pentru care a fost convocată adunarea generală a creditorilor în scopul votării planului de reorganizare, a rezultat faptul că la şedinţă au fost prezenţi creditorii ale căror creanţe însumează un procent de 44,60% din valoarea totală a creanţelor. La categoria „creanţe garantate”, creditorul AFPM a votat favorabil, situaţie în care planul de reorganizare a fost acceptat de această categorie în temeiul prevederilor art.100 alin.4 din Legea nr.85/2006. La categoria creanţe bugetare, singurul creditor care face parte din această categorie, respectiv Primăria Municipiului Oradea, nu a fost prezent, dar întrucât creanţa acestuia nu este defavorizată prin plan, acesta a fost considerat prezent şi că a acceptat planul, conform prev.art.101 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006. La categoria celelalte creanţe chirografare a fost prezent un singur creditor care a votat pozitiv, iar ceilalţi creditori au fost consideraţi prezenţi şi că au acceptat planul, în temeiul art.101 alin.1 lit. d, nefiind creanţe defavorizate în plan.
Prin urmare, toate categoriile de creanţe au acceptat planul de reorganizare, situaţie în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.101 lit. a din Legea nr.85/2006, iar confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul sindic este legală.
Din cuprinsul planului de reorganizare, a rezultat faptul că acesta cuprinde datele prevăzute la art.95 din Legea nr.85/2006 .
De altfel, asupra planului de reorganizare, judecătorul sindic s-a pronunţat prin încheierea de admitere a acestuia din data de 25.06.2009, încheiere care nu a fost recurată de către creditorul recurent, situaţie în care aceasta a rămas irevocabilă, iar instanţa de recurs nu mai poate analiza conţinutul acestui plan de reorganizare.
Referitor la nerespectarea prevederilor art.106, instanţa de recurs a constatat că aceste dispoziţii sunt aplicabile ulterior confirmării planului de reorganizarea de către judecătorul sindic, fiind vorba despre o etapă ulterioară pronunţării sentinţei nr.1906/F/2009, ori instanţa de recurs a fost sesizată, în speţă, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei hotărâri judecătoreşti, iar până la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri nu poate analiza dacă s-au respectat sau nu prevederile prevăzute de Legea nr.85/2006 la secţiunea „ Reorganizare”.
Pentru aceste considerente, instanţa de recurs a constatat că recursul declarat în cauză este nefondat şi l-a respins în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
(Decizia nr.302/C/1.04.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
