Materie : RECURS COMERCIAL. PROCEDURA INSOLVENŢEI. DESCHIDEREA PROCEDURII.
– art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006.
Susţinerea recurentei, în sensul că nu erau îndeplinite cerinţele art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva sa, deoarece creanţa creditoarei era sub valoarea prag de 30.000 lei, nu este întemeiată. Astfel, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei – 12.05.2009, nu erau în vigoare prevederile Legii 277/2009, la care se raportează debitoarea şi care impuneau o valoare prag de 30.000 lei pentru introducerea cererii de către creditor. Legea 277/2009 a intrat în vigoare doar la data de 17.07.2009, deci ulterior introducerii cererii de către creditoare, astfel că instanţa nu se putea raporta la prevederile acestui act normativ, chiar dacă era în vigoare la momentul pronunţării hotărârii recurate, căci numai dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare, or prevederea care majorează valoarea prag a creanţei creditorului, pentru ca acesta să poată formula cererea de deschidere a procedurii nu are caracter procedural, motiv pentru care îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru cererea de deschidere a procedurii se raportează la prevederile legale în vigoare la momentul formulării cererii.
Susţinerea recurentei, în sensul că nu erau îndeplinite cerinţele art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva sa, deoarece creanţa creditoarei era sub valoarea prag de 30.000 lei, nu este întemeiată. Astfel, la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei – 12.05.2009, nu erau în vigoare prevederile Legii 277/2009, la care se raportează debitoarea şi care impuneau o valoare prag de 30.000 lei pentru introducerea cererii de către creditor. Legea 277/2009 a intrat în vigoare doar la data de 17.07.2009, deci ulterior introducerii cererii de către creditoare, astfel că instanţa nu se putea raporta la prevederile acestui act normativ, chiar dacă era în vigoare la momentul pronunţării hotărârii recurate, căci numai dispoziţiile procedurale sunt de imediată aplicare, or prevederea care majorează valoarea prag a creanţei creditorului, pentru ca acesta să poată formula cererea de deschidere a procedurii nu are caracter procedural, motiv pentru care îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru cererea de deschidere a procedurii se raportează la prevederile legale în vigoare la momentul formulării cererii.
De asemenea, reducerea cuantumul creanţei, prin plata făcută de către debitoare pe parcursul soluţionării recursului şi prin aceasta coborârea creanţei sub valoarea prag de 10.000 lei, nu poate determina respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, câtă vreme prevederile art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 sunt lipsite de echivoc, în sensul că, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei, cuantumul minim al creanţei trebuie îndeplinit la această dată, iar nu la data pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii.
De asemenea, reducerea cuantumul creanţei, prin plata făcută de către debitoare pe parcursul soluţionării recursului şi prin aceasta coborârea creanţei sub valoarea prag de 10.000 lei, nu poate determina respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, câtă vreme prevederile art. 3 pct. 12 din Legea 85/2006 sunt lipsite de echivoc, în sensul că, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei, cuantumul minim al creanţei trebuie îndeplinit la această dată, iar nu la data pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii.
Mai mult decât atât, la dosarul de recurs s-au depus dovezi în sensul că în dosarul de fond au fost depuse mai multe cereri de admitere a creanţelor, iar în aceste condiţii incapacitatea de plată a debitorului se raportează la ansamblul obligaţiilor sale, faţă de toţi creditorii, şi nu doar cu privire la una sau alta dintre aceste obligaţii, privite individual.
Mai mult decât atât, la dosarul de recurs s-au depus dovezi în sensul că în dosarul de fond au fost depuse mai multe cereri de admitere a creanţelor, iar în aceste condiţii incapacitatea de plată a debitorului se raportează la ansamblul obligaţiilor sale, faţă de toţi creditorii, şi nu doar cu privire la una sau alta dintre aceste obligaţii, privite individual.
Prin Sentinţa nr.1159/F/2009, Tribunalul Satu Mare a admis cererea formulată de creditoarea SC T.SA pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC M.V. G.C.SRL şi în consecinţă a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitorului, a numit administratorul judiciar provizoriu, notificarea creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului /Registrului Societăţilor Agricole / Registrului Asociaţiilor si Fundaţiilor / altor registre, prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii.
A fixat termenele pentru întocmirea raportului prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală, a raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor, depunerea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor şi soluţionarea contestaţiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea formulată la data de 12.05.2009 de creditorul SC T.SA, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei, a fost comunicată debitorului la data de 18.05.2009, constatând că debitorul se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită prin neachitarea datoriei după 30 de zile de la scadenţă.
Constatând că, creditorul are o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 23.780,15 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale, urmare a derulării relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi constând în închirierea unor mijloace auto şi utilaje conform comenzii nr.24/18.10.2007, îndeplinind condiţiile art.31 alin.1 din Legea 85/2006, astfel că sunt îndeplinite condiţiile legii.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta SC MV G.C.SRL, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că creanţa creditoarei nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, fiind sub un prag inferior sumei de 30.000 lei. Chiar dacă modificarea legislativă a intervenit după depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către SC T., instanţa trebuia să ţină cont de prevederile legii în vigoare la data pronunţării, conform principiului aplicării imediate a legii noi.
Pe lângă toate acestea, societatea nu se află în insolvenţă, având suficiente fonduri pentru a acoperi datoria faţă de creditoare.
Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că recursul este nefondat, urmând a fi respins şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat şi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
(Decizia nr.125/C/8.02.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
