Competenţă. Acţiuni în plata redevenţei.
Competenţa de soluţionare a cererilor vizând executarea contractului de concesiune se stabileşte nu în raport de data încheierii acestuia, ci de natura bunului ce a format obiectul său (decizia civilă nr. 938/R/2009, dosar nr.3117/97/2009).
Prin sentinţa civilă nr. 2286 din 13 mai 2009, Judecătoria Petroşani a admis excepţia de necompetenţă materială – invocată din oficiu de instanţă – şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii formulată de reclamantul Municipiul Lupeni – reprezentat prin Primar, împotriva pârâtei F C, în favoarea Tribunalului Hunedoara – Secţia Administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamantul, solicitând a se constata că, în realitate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Petroşani, şi a se dispune trimiterea cauzei spre soluţionare la această instanţă.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a arătat, în esenţă, că în cauză sunt incidente disp. art. 1 alin. 1 C.pr.civ., întrucât contractul de concesiune – din care izvorăsc pretenţiile recurentului reclamant – este încheiat înainte de data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 54 din 28 iunie 2006, astfel că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1 al Legii nr. 219/1998 – act normativ în vigoare la data încheierii contractului de concesiune – prevederi care atribuie în competenţa judecătoriei orice litigii cu privire la contractul de concesiune.
A mai motivat recurentul că, în chiar conţinutul O.U.G. nr. 54/2006, respectiv la art. 70 din acest act normativ, se prevede că rămân supuse reglementărilor în vigoare la data încheierii lor, contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru (fila 7) şi suma de 0,15 lei taxă de timbru judiciar.
Examinând recursul de faţă prin prisma criticilor formulate, şi în considerarea disp. art. 304 şi art. 304 ind. 1 C.pr.civ., se constată că acesta este nefondat – pentru considerentele ce urmează:
Astfel, potrivit prev. art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor legate de executarea contractelor de concesiune – având ca obiect bunuri proprietate publică, revine instanţei de contencios administrativ.
Ori, potrivit disp. art. 725 c. pr. civ., dispoziţiile relative la competenţă sunt de imediată aplicare – chiar dacă din punct de vedere al dreptului material contractul rămâne guvernat de legea aplicabilă la data încheierii lui ( acesta fiind, în realitate, sensul dispoziţiei cuprinse în art. 70 din O.U.G. nr. 54/2006- citată de către recurent).
În speţă, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2242/278/2008 pe rolul Judecătoriei Petroşani, reclamantul Municipiul Lupeni – reprezentat prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei F C la plata sumei de 9.044 lei reprezentând redevenţă şi penalităţi de întârziere datorate pentru concesionarea unui teren în suprafaţă de 50 mp situat în zona de agrement Straja Lupeni.
Conform H.G. nr. 852/2008, STAŢIUNEA STRAJA a fost atestată drept staţiune turistică de interes local, şi, deci, face parte din domeniul public al municipiului Lupeni.
Faţă de cele de mai sus, şi văzând că terenul care face obiectul contractului de concesiune dintre părţi aparţine domeniului public al unităţii administrativ teritoriale,
Luând în considerare şi practica recentă a Curţii de Apel Alba Iulia – exprimată prin s.c.nr.6/F/CC/2009 (dos.nr.143/57/2009) – urmare a soluţionării unui conflictului negativ de competenţă,
Văzând că, potrivit art.2 lit. c, art.10 din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile publice,
Instanţa de recurs apreciază că instanţa competentă material să soluţioneze pricina de faţă este Tribunalul Hunedoara – Secţia Contencios Administrativ.
Aşa fiind, recursul de faţă va fi respins ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
