Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV.
-art.1 din Legea 554/2004;
-art.105 al.2, 129 al.4 şi 5, 312 Cod procedură civilă.
Soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ formulată de o terţă persoană care se consideră vătămată în drepturile şi interesele sale legitime printr-un act administrativ are loc în contradictoriu atât cu emitentul actului administrativ atacat cât şi cu titularul/beneficiarul actului a cărui drepturi şi interese stabilite prin act sunt supuse cenzurii şi analizei instanţei investite cu soluţionarea acţiunii.
Prin sentinţa nr.723/CA din 17 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul CENTRUL REGIONAL DE SUPRAVEGHERE ECOLOGICĂ MUNŢII APUSENI, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA REGIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI şi s-a dispus anularea Acordului de mediu nr.6/2 iulie 2007, emis de pârâtă, aceasta fiind obligată la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 1.508,60 lei.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea executării acordului de mediu atacat, instanţa a constatat că prin Sentinţa nr.152/14.04.2008, aflată la fila 365 dosar, s-a admis cererea formulată şi s-a dispus suspendarea executării acestui acord până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr.236/CA/2008-R din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Oradea.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă anularea Acordului de mediu nr.6 din 2 iulie 2007, privind amenajarea râului Crişul Repede în municipiul O., tronson Pod Centru – Pod Dacia, amplasat în intravilanul municipiului.
Examinând condiţiile de formă şi de fond impuse de Ordinul nr.860/26.09.2002, instanţa a constatat că acordul atacat este nelegal.
Conform disp.art.36 lit.d din Ordinul nr.860/2002, titularul proiectului informează publicul asupra următoarelor etape: …d) decizia etapei de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, iar potrivit disp.art.41 din acelaşi act normativ, şedinţa de dezbatere publica are loc în prezenţa reprezentanţilor autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, în modul cel mai convenabil pentru public, pe teritoriul unde urmează să se implementeze proiectul şi în afara orelor de program.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat îndeplinirea acestor condiţii imperativ cerute de lege pentru emiterea acordului de mediu atacat. Mai mult, conform disp.art.49 alin.1 din Ordinul nr.860/2002, acordul de mediu se emite numai daca proiectul prevede eliminarea consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice si reglementările în vigoare. Din examinarea proiectului acordului de mediu atacat, rezultă că în cuprinsul acestuia nu s-a prevăzut eliminarea consecinţelor negative asupra mediului în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare. De asemenea, conform disp. alineatului 2 al articolului arătat mai sus, acordul de mediu este valabil pe toata perioada punerii în aplicare a proiectului, dar îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost eliberat nu încep în maximum 2 ani de la data emiterii. De altfel, în cuprinsul acordului de mediu atacat se menţionează expres că acesta îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost eliberat nu încep în maxim 2 ani de la data emiterii (2 iulie 2007). Ori, lucrările de investiţii pentru proiectul în discuţie nu au început nici în prezent, ceea ce atrage de drept încetarea valabilităţii acordului de mediu atacat şi implicit rămânerea fără obiect a acţiunii în anulare.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs în termen recurenta AGENŢIA REGIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI solicitând instanţei admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instanţei că cererea de anulare a acordului de mediu nr.6/2.07.2007 a fost prematur introdusă deoarece nu a fost parcursă procedura prealabilă obligatorie impusă de art.7 din Legea 554/2004.
Prin adresa nr.5743/17.07.2007 a fost înştiinţat reclamantul despre faptul că acordul de mediu nr.6 a fost emis dar acesta nu a formulat plângere prealabilă ci s-a adresat în data de 23.07.2007 direct instanţei de contencios administrativ. În data de 24.07.2007 reclamantul a transmis o adresă ulterior introducerii acţiunii, prin care nu a solicitat anularea acordului ci revizuirea lui. Conform art. 23 din HG nr.1213/2006 orice persoană care face parte din publicul interesat şi care se consideră vătămată într-un drept al său ori un interes legitim se poate adresa instanţei competente pentru a ataca deciziile sau omisiunile autorităţii publice competente pentru protecţia mediului care fac obiectul participării publicului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului.
Reclamanta a participat la toate dezbaterile publice ce au avut ca obiect proiectul, exprimându-şi dezacordul cu privire la fezabilitatea lui, dar această dezbatere publică nu este decât o etapă în cadrul procedurii de evaluare şi ea nu constituit procedură prealabilă.
Recurenta a arătat că, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită deoarece a fost neregulat citată, judecata făcându-se în lipsa sa cu încălcarea dreptului la apărare şi al contradictorialităţii. S-a învederat că în cauză ar fi trebuit a fi inclus titularul acordului de Mediu nr.6/2007 pentru ca acesta să aibă posibilitatea să se apere şi să-i fie opozabilă hotărârea. Instanţa de fond nu a pus în discuţie şi nu s-a pronunţat asupra acestui aspect, prin hotărâre fiind încălcat dreptul la apărare a titularului actului administrativ a cărui anulare s-a dispus. Recurenta a mai arătat că, hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii deoarece reţine că întrucât lucrările de investiţii pentru proiectul din discuţie nu au început aceasta atrage de drept încetarea valabilităţii acordului de mediu şi implicit rămânerea fără obiect a acţiunii în anulare.
Ori, prin hotărârea instanţei s-a dispus anularea acordului de mediu în condiţiile în care soluţia legală ar fi fost de respingere ca fiind rămasă fără obiect.
Pe fondul cauzei a arătat că reclamantul nu a probat afirmaţiile cuprinse în cererea de chemare în judecată, recurenta dovedind netemeinicia pretenţiilor invocate. Din documentaţia depusă ce a stat la baza emiterii acordului, a rezultat că acesta a fost emis cu respectarea cerinţelor legale.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, a reţinut că este fondat şi în baza art.304 pct.5, 312 cod procedură civilă a dispus admiterea lui şi casarea în totalitate a sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeaşi instanţă.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la neîndeplinirea procedurii de citare cu recurenta pârâtă în faţa primei instanţe, s-a reţinut că este nefondat, deoarece din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta aflate în dosarul primei instanţe, rezultă că a fost legal citată în cauză la sediul acestei societăţi, dovezile fiind semnate şi ştampilate, iar începând cu data de 16.01.2008 până la data când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei, pârâta a luat termen în cunoştinţă prin consilierul juridic al instituţiei.
Conform prevederilor art.153 alin.1 cod procedură civilă partea care a fost prezentă la înfăţişare ea însăşi sau prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele viitoare.
Prin urmare, deoarece recurentei pârâte, instanţa de fond i-a dat termen în cunoştinţă în şedinţa publică din 16.01.2008 prin reprezentantul ei prezent la dezbateri, se prezumă că aceasta a cunoscut toate termenele de judecată ulterioare, nefiind necesară citarea sa, situaţie în care nu putea invoca cu drept temei nerespectarea dispoziţiilor legale privind citarea, a dreptului la apărare şi contradictorialităţii pe acest motiv.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la soluţionarea cauzei fără participarea titularului actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat s-a reţinut că este fondat.
Astfel, reclamanta intimată prin acţiunea introductivă a solicitat instanţei anularea acordului de mediu nr.6/2.07.2007 emis de pârâta recurentă pe seama Administraţiei Naţionale „ Apele Române „ SA – Direcţia Apelor Crişuri. În cadrul acţiunii formulate, reclamanta intimată nu a precizat în mod expres care sunt părţile procesuale cu care înţelege să se judece în contradictorialitate, instanţa de fond stabilind prin concept de citare ca părţi procesuale doar pe reclamantă şi pe recurenta pârâtă emitentă a actului administrativ a cărui anulare s-a cerut.
Recurenta pârâtă, prin întâmpinarea formulată a învederat instanţei că titularul beneficiar al actului administrativ nu a fost chemat în judecată, situaţie în care nu are posibilitatea de a se apăra faţă de susţinerile reclamantului, însă instanţa de fond nu a analizat acest aspect, procedând la soluţionarea cauzei fără a pune în discuţia părţilor necesitatea întregirii cadrului procesual.
Soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ formulată de o terţă persoană care se consideră vătămată în drepturile şi interesele sale legitime printr-un act administrativ are loc în contradictoriu atât cu emitentul actului administrativ atacat cât şi cu titularul acestui act, respectiv beneficiarul actului a cărui drepturi şi interese stabilite prin act sunt supuse cenzurii şi analizei instanţei investite cu soluţionarea acţiunii, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres cadrul procesual al acţiunii în anulare, din textul legal prevăzut la art.1 din Legea 554/2004, se deduce că în situaţia contestării actului de către un terţ interesat, judecarea cauzei are loc în contradictorialitate atât cu emitentul actului cât şi cu beneficiarul. Doar în acest fel drepturile şi interesele beneficiarului actului administrativ atacat pot fi analizate cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, iar hotărârea judecătorească îi devine opozabilă.
Conform prev. art.129 al.4 şi 5 cod procedură civilă, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt şi de drept chiar neinvocate de părţi, în scopul prevenirii oricărei greşeli privind aflarea adevărului, a stabilirii şi aplicării corecte a legii, cu scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Prin urmare, instanţa de fond, chiar dacă nu ar fi invocat pârâta recurentă neintroducerea în cauză a beneficiarului actului atacat, ar fi trebuit din oficiu să pună în discuţia părţilor necesitatea reîntregirii cadrului procesual şi a stabilirii lui corecte cu toate părţile a căror drepturi şi interese sunt vizate de actul administrativ a cărui legalitate se analizează în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Neprocedând în acest fel, omiţând să se stabilească corect cadrul procesual în speţă cu neobservarea formelor legale, instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.2 cod procedură civilă.
În consecinţă, recursul declarat a fost admis iar hotărârea recurată casată cu trimitere spre o nouă judecare la aceeaşi instanţă.
Având în vedere că s-a reţinut ca fondat acest motiv de recurs, instanţa nu a mai analizat motivele de recurs privitoare la excepţia prematurităţii şi cele legate de fondul cauzei, ele urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.
(Decizia nr.147/CA/25.02.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
