Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV FISCAL. EXPERTIZĂ FISCALĂ JUDICIARĂ ÎNTOCMITĂ DE UN EXPERT ŞI NU DE UN CONSULTANT FISCAL. CONSECINŢE.
-art.3 alin.1 mlit.f din OG 71/2001;
-art.4 lit.a-e şi 8 al.3 şi 4 din OG 71/2001;
-cap.II pc.5)I din HG 13/2008.
Din partea introductivă a raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că experta este posesoare a carnetului emis de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaşi din România nr.11716/1996, că este înscrisă sub acelaşi număr în Tabelul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi că deţine autorizaţia de exercitare a profesiei de expert contabil, seria E 08001/2009 ( fila 88).
Potrivit art.3 (1) lit.”g” , din OG nr.71/2001 activitatea de consultanţă fiscală constă în realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecătoreşti.
Potrivit art.3 (1) lit.”g” , din OG nr.71/2001 activitatea de consultanţă fiscală constă în realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecătoreşti.
Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal, candidatul persoană fizică trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile enumerate la art.4 lit.”a – e”, între care şi promovarea examenului pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.
Pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal, candidatul persoană fizică trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile enumerate la art.4 lit.”a – e”, între care şi promovarea examenului pentru atribuirea calităţii de consultant fiscal.
Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal este obligată să se înregistreze în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală în termen de 60 de zile de la comunicarea rezultatului examenului, conform art.8(1) din OG nr.71/2001.
Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal este obligată să se înregistreze în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală în termen de 60 de zile de la comunicarea rezultatului examenului, conform art.8(1) din OG nr.71/2001.
Activitatea de consultanţă fiscală poate fi desfăşurată numai de persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală la secţiunea „ persoane active”, potrivit art.8(3) din aceeaşi ordonanţă, carnetul profesional trebuind vizat anual, conform alin.(4) al aceluiaşi articol.
Activitatea de consultanţă fiscală poate fi desfăşurată numai de persoanele înscrise în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de consultanţă fiscală la secţiunea „ persoane active”, potrivit art.8(3) din aceeaşi ordonanţă, carnetul profesional trebuind vizat anual, conform alin.(4) al aceluiaşi articol.
Potrivit cap.II pct.5) I din HG nr.13/2008, în partea introductivă, expertiza fiscală trebuie să cuprindă informaţii privind identificarea consultanţilor fiscali, constând în: numele şi prenumele consultantului fiscal, domiciliul acestuia, numărul carnetului de consultant fiscal şi poziţia din Tabelul Camerei Consultanţilor Fiscali .
Potrivit cap.II pct.5) I din HG nr.13/2008, în partea introductivă, expertiza fiscală trebuie să cuprindă informaţii privind identificarea consultanţilor fiscali, constând în: numele şi prenumele consultantului fiscal, domiciliul acestuia, numărul carnetului de consultant fiscal şi poziţia din Tabelul Camerei Consultanţilor Fiscali .
Expertizele fiscale judiciare pot fi efectuate numai de către persoanele fizice consultanţi fiscali.
Expertizele fiscale judiciare pot fi efectuate numai de către persoanele fizice consultanţi fiscali.
Cum, în speţă expertiza judiciară fiscală nu a fost efectuată de către o persoană fizică, consultant fiscal, instanţa apreciază că acest raport este nul.
Cum, în speţă expertiza judiciară fiscală nu a fost efectuată de către o persoană fizică, consultant fiscal, instanţa apreciază că acest raport este nul.
Prin SENTINŢA nr. 649/CA/02.12.2009, Tribunalul Satu Mare a respins excepţia nulităţii raportului de expertiză întocmit în cauză invocată de către pârâtă şi a admis acţiunea în contencios administrativ fiscal astfel cum a fost precizată înaintată de reclamanta SC S. SA împotriva pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE în nume propriu şi pentru ACTIVITATEA DE INSPECŢIE FISCALĂ – SERVICIUL DE INSPECŢIE FISCALĂ I în sensul că, a anulat în parte, respectiv punctul B din Decizia nr. 91302/03.03.2009 emisă de pârâta D.G.F.P. privind modul de soluţionare a contestaţiei nr. 91302/20.11.2008 formulată de reclamantă. A admis contestaţia fiscală în sensul că a anulat Decizia de impunere nr. 733/29.10.2008 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. 84573/29.10.2008 cu privire la plata sumei de 2753 lei cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar şi 2014 lei cu titlu de accesorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin Decizia de impunere nr. 733/29.10.2008 întocmită în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.84573/29.10.2008 în sarcina reclamantei s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 45.530 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi accesorii aferente.
Împotriva acestei decizii de impunere, societatea comercială reclamantă a formulat contestaţie fiscală înregistrată la pârâtă sub nr.91302/20.11.2008.
Prin Decizia nr.91302/03.03.2009 emisă de Biroul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul D.G.F.P., s-a admis contestaţia reclamantei pentru suma totală de 40.763 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi accesorii calculate în legătură cu modalitatea de stabilire de către reclamantă a duratei de utilizare a două mijloace fixe, respectiv a două imobile aflate în proprietatea reclamantei şi s-a respins contestaţia formulată de reclamantă ca neîntemeiată pentru suma de 4767 lei reprezentând: 2753 lei impozit pe profit suplimentar şi 2014 lei accesorii urmare a excluderii unor cheltuieli cu amortizarea aferente unui autoturism achiziţionat în sistem leasing de către reclamantă în anul 2002.
Argumentele de fapt şi de drept invocate de către pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă coincid cu cele invocate şi prin întâmpinarea formulată în cauză, anterior prezentate.
Având în vedere motivele de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate determinate în principal de existenţa în evidenţa contabilă a reclamantei a unor înscrisuri cu valoare de documente justificative, de modul de înregistrare a acestora în evidenţa contabilă şi constatând că instanţa de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica prin depunerea la dosar a tuturor înscrisurilor şi nici printr-o verificare la faţa locului în fapt a evidenţelor contabile ale societăţii comerciale reclamante, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize fiscal – contabile având ca obiective principale verificarea în fapt a înscrisurilor deţinute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidenţa contabilă, consecinţele juridice a operaţiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt, respectiv corecta interpretare a acesteia.
Prin urmare, în cauză s-a numit în calitate de expert judiciar d-na A.F.care a depus raportul de expertiză la dosarul cauzei precum şi completarea la acest raport, urmare a obiecţiunilor formulate de pârâtă împotriva acesteia.
În legătură cu acest raport de expertiză pârâta a invocat excepţia de nulitate a acestuia în principal datorită lipsei calităţii de consultant fiscal a expertului desemnat şi pentru nerespectarea de către expert a dispoziţiilor procedurale privind convocarea pârâtei pentru efectuarea expertizei.
Soluţionând excepţia de nulitate a raportului de expertiză întocmit în cauză, instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Expertul judiciar figurează în evidenţele Tribunalului Satu Mare ca având dublă specialitate contabilă şi fiscalitate, astfel cum rezultă din recomandarea formulată de către Biroul local de expertize judiciare tehnice şi contabile din cadrul Tribunalului Satu Mare, astfel că motivul de nulitate al expertizei invocat de către pârâtă privind lipsa calităţii acesteia de consultant fiscal este neîntemeiat.
Chiar dacă raportul de expertiză depus la dosarul cauzei este denumit raport de expertiză contabilă, faţă de caracterul complex al expertizei dispuse în cauză, instanţa a constatat că expertul judiciar desemnat în cauză are competenţa prevăzută de lege pentru efectuarea unei expertize fiscale într-un litigiu de contencios administrativ fiscal, respectiv de a-şi exprima punctul de vedere într-un litigiu de acest gen.
În privinţa motivului de nulitate invocat în legătură cu modalitatea de convocare a părţilor la efectuarea expertizei, instanţa a constatat pe de o parte că expertul judiciar a încunoştinţat părţile de data şi ora la care se va deplasa la sediul reclamantei, iar pe de altă parte faptul că expertiza contabil-fiscală nu presupune o cercetare la faţa locului, măsurători, etc. pentru a fi necesară şi obligatorie prezenţa părţilor şi convocarea acestora cu scrisoare recomandată, ci se întocmeşte în baza unor înscrisuri, urmare a unui studiu individual al expertului.
Faţă de cele de mai sus, constatând că prin acordarea către pârâtă a posibilităţii de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză şi prin formularea de către expert a unui răspuns la aceste obiecţiuni eventualele prejudicii cauzate pârâtei au fost înlăturate, instanţa a apreciat că motivele de nulitate a raportului de expertiză invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 105 alin. 2 C.proc.civ., raportat la art. 137 C.proc.civ., a respins excepţia nulităţii invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Întrucât în speţă se constată chemarea instanţei de a se pronunţa în cele din urmă asupra legalităţii unei decizii de impunere emisă în baza unui raport de inspecţie fiscală ca urmare a modului de reţinere a unei stări de fapt concrete, prezentată în mod diferit de către părţi, instanţa şi-a întemeiat constatările de fapt şi cele de specialitate contabilă şi fiscale pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiţiei, în calitate de auxiliar al acesteia.
În baza constatărilor expertului, instanţa a reţinut că într-adevăr, în perioada 2002-2005 reclamanta nu a înregistrat cheltuielile cu amortizarea aferentă mijlocului de transport Citroen în sumă de 15.998, 9 lei calculată de expert, respectiv de 17.205 lei calculată de inspectorii fiscali, însă prin această neînregistrare a crescut baza profitului impozabil, iar reclamanta a calculat şi a achitat un impozit pe profit în plus pe perioada 2002-2004 în sumă de 2.495,83 lei.
Această modalitate de calcul a impozitului pe profit în perioada 2002-2004 nu a influenţat în mod negativ bugetul de stat consolidat, ci din contră a avut o influenţă pozitivă asupra acestuia prin achitarea de către reclamantă a unui impozit pe profit în plus faţă de cel real datorat.
Astfel fiind, instanţa a constatat că urmare a interpretării de către organul fiscal a dispoziţiilor pct. 12 şi 13 din HG nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice, de aplicare a Legii nr. 571/2003 în litera şi nu în spiritul acestora, s-a ajuns în situaţia în care în sarcina reclamantei s-a calculat un impozit pe profit suplimentar în condiţiile în care acest impozit a fost deja achitat de către contribuabil, respectiv se ajunge la situaţia unei duble impuneri a reclamantei.
Instanţa a constatat nelegalitatea şi netemeinicia actelor administrativ fiscale contestate de către reclamantă, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2, C.proc.fiscală, art. 274 C.proc.civ şi a dispoziţiilor legale anterior amintite, instanţa a admis acţiunea reclamantei, a anulat în parte decizia de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtă şi a anulat în parte actele administrativ fiscale contestate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă reprezentând taxe judiciare şi onorariu expert.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca nefondată.
În motivarea recursului său, recurenta a invocat excepţia nulităţii raportului de expertiză contabilă nr.334 din 23 iunie 2009 întocmit de expert contabil, în temeiul art.105 alin.2 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile imperative ale HG nr.13/2008, cu motivarea că expertizele fiscale judiciare pot fi făcute doar de către persoanele fizice consultanţi fiscali, conform art.1 din OG nr.71/2001 aprobată prin Legea nr.198/2002.
Al doilea motiv de nulitate al raportului de expertiză contabilă nr.49/23 ianuarie 2009, priveşte încălcarea normelor procedurale prevăzute de art.208 Cod procedură civilă coroborate cu cap.II, pct.4 lit.”B”din HG nr.13/2008 referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare a părţilor la efectuarea raportului.
Pe fondul raportului de expertiză a arătat că, obiecţiunile formulate de ea la raportului de expertiză, rămân valabile, întrucât expertul contabil nu a combătut cu nici un argument de fapt sau de drept obiecţiunile sale, precizând că nu fac obiectul cauzei, nefiind solicitate în obiectivele expertizei contabile.
Recurenta mai arată că împrejurarea că, reclamanta nu a calculat şi nici nu a înregistrat cheltuielile cu amortizarea aferentă autoturismului în litigiu, aferente anilor 2002 – 2004 în contabilitatea societăţii şi nu a calculat amortizarea autoturismului, fapt recunoscut şi de către expertă, nu are relevanţă în recalcularea amortizării aferente anului 2005, rezultând un impozit pe profit suplimentar de 2.753 lei, vinovăţia aparţinând exclusiv reclamantei.
Verificând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, privind excepţia nulităţii raportului de expertiză, şi din oficiu, conform prevederilor art.304 raportat la art.306 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este nelegală.
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2009 Tribunalul Satu Mare a încuviinţat cererea de probaţiune formulată de reclamantă, apreciind utilă cauzei, efectuarea unei expertize fiscale, solicitând Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile, prin adresa emisă la 4 mai 2009, comunicarea unei liste cu experţi fiscali.
În cauză, prin încheierea din 13 mai 2009, a fost desemnată d-na expert A.F.
Din partea introductivă a raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că experta este posesoare a carnetului emis de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaşi din România nr.11716/1996, că este înscrisă sub acelaşi număr în Tabelul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi că deţine autorizaţia de exercitare a profesiei de expert contabil, seria E 08001/2009.
În consecinţă, în baza art.312 Cod procedură civilă, curtea a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond, în vederea refacerii raportului de expertiză de către un consultant fiscal, care să-şi dovedească calitatea cu carnetul profesional vizat şi poziţia înscrierii în Tabelul Camerei Consultanţilor Fiscali.
Atât expertul fiscal la refacerea raportului de expertiză, cât şi instanţa la rejudecarea cauzei, vor avea în vedere celelalte motive de nulitate ale raportului de expertiză invocate în motivarea recursului, precum şi problemele ce vizează fondul cauzei şi cheltuielile de judecată.
(Decizia nr.346/CA/3.05.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
