-Legea 76/2002;
-OUG 144/2005;
-art.969 Cod civil;
-art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Acordarea unui credit în condiţiile Legii 76/2002 creează între angajatorul beneficiar şi AJOFM un raport juridic comercial obligatoriu, a cărui nerespectare duce la aplicarea penalităţii stabilite de lege; nerespectarea obligaţiei angajatorului beneficiar de angajare a numărului de şomeri înregistraţi la agenţie duce la aplicarea sancţiunii prevăzute de lege.
Prin sentinţa nr.165/CA din 24 martie 2009, Tribunalul Satu Mare a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Satu Mare.
A fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.C.A.S.R.L., împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Satu Mare şi în consecinţă, s-a dispus anularea procesului verbal nr.15847/17.12.2008 precum şi Decizia nr.8/19.01.2009 emise de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a beneficiat de un contract de credit în valoare de 1.200.000.000 lei, acordat în condiţiile prevăzute de art.86 alin.2-4 din Legea nr.76/2002, conform contractului de credit nr.75/33103/11.10.2004 încheiat cu BCR – Sucursala Satu Mare.
Prin contractul nr.10675/11.10.2004, încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr.76/2002 şi a contractului de credit amintit, reclamanta s-a obligat să creeze un număr de 12 noi locuri de muncă, iar pe cel puţin 6 din locurile de muncă nou create s-a obligat să încadreze şomeri înregistraţi la AJOFM.
Prin procesul verbal nr.15847 încheiat la data de 17.12.2008 de către pârâtă ca urmare a efectuării unui control la societatea reclamantă, s-au stabilit în sarcina acesteia o creanţă fiscală constând în penalităţi în sumă de 19.166,82 lei, datorate conform art.89 alin.2 din Legea nr.76/2002 şi punctul nr.21 al contractului nr.10675/2004, reţinându-se că reclamanta nu a respectat prevederile art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002, precum şi prevederile punctului nr.7 din contractul nr.10675/2004.
Prin cererea înregistrată de pârâtă sub nr.16441/30.12.2008, reclamanta a contestat procesul verbal nr.15847/17.12.2008, contestaţia fiind respinsă prin decizia nr.8 din 19.01.2009 emisă de pârâtă.
Considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă sunt în principal similare cu apărările de fond invocate de pârâtă, vizând în principal prevederile art.86, art.88 din Legea nr.76/2002 şi art.5 pct.IV din acelaşi act normativ.
După cum a precizat ulterior cererea, împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei cât şi a procesului verbal de control încheiat de pârâtă, reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ.
Pronunţându-se cu precădere asupra excepţiei necompetenţei sale materiale, faţă de precizarea obiectului acţiunii făcută de reclamantă, instanţa a respins excepţia invocată, reţinând că procesul verbal de control contestat este, în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 şi art.41 din Codul de procedură fiscală, un act administrativ fiscal fiind emis de organul competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi şi obligaţii fiscale.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată.
Creanţa fiscală, constând în penalităţi a fost stabilită în sarcina reclamantei ca urmare a constatării încălcării prevederilor art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002, respectiv ale punctului 7 din contractul nr.10675/2004.
Potrivit art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002: „În cazul în care persoanelor angajate din rândul şomerilor le încetează raporturile de muncă anterior împlinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani, de al încadrare, angajatorul este obligat ca, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante”.
Punctul 7 al contractului nr.10675/11.10.2004 încheiat între pârâtă şi reclamantă cuprinde clauza potrivit căreia „Dacă, în termen de 3 ani de la ocuparea locurilor de muncă nou-create, unul din aceste posturi se vacantează, angajatorul are obligaţia ca în termen de 30 de zile calendaristice de la vacantarea acestora să încadreze alte persoane, în condiţiile art.88 din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.
Aşadar, în conformitate cu prevederile legale şi contractuale sus citate, în situaţia vacantării locurilor de muncă nou create, în termen de 3 ani de la ocuparea acestora, reclamanta era obligată să încadreze pe locurile devenite vacante şomeri.
În cuprinsul art.5, punctul IV din Legea nr.76/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr.144/2005, este definită noţiune de „şomer”:
„IV şomer – persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de baza minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.”
În mod distinct, după punctul IV al art.5, legiuitorul a introdus punctul V, cuprinzând semnificaţia noţiunii de „şomer înregistrat”.
Aşadar s-a constatat că prin modificările aduse Legii nr.76/2002 prin OUG nr.144/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.969 din 1.11.2005 legiuitorul a înlăturat din definiţia noţiunii de şomer condiţia înregistrării la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă.
Având în vedere că, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal şi a considerentelor deciziei emise de pârâtă, penalităţile au fost aplicate reclamantei pentru nerespectarea obligaţiei de a angaja şomeri pe locurile devenite vacante, şi nu pentru nerespectarea termenului de încadrare de 30 de zile, iar încadrarea persoanelor „neşomere” pe locurile vacante a avut loc după intrarea în vigoare a OUG nr.144/2005, instanţa a apreciat că în mod greşit a constatat pârâta încălcarea de către reclamantă a prevederilor art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002 şi ale punctului 7 din contractul nr.10675/2004.
Prin urmare, constatând caracterul nelegal al penalităţilor stabilite de organul fiscal, în temeiul art.8, 10, 18 din Legea nr.555/2004, art.137, art.274 Cod de procedură civilă şi a textelor de lege anterior invocate, instanţa a respins excepţia invocată şi a admis acţiunea reclamantei, anulând actele administrative contestate, conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Satu Mare, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta, în baza Legii nrt.76/2002, a beneficiat de un credit, în valoare de 120.000 lei (1.200.000.000 lei vechi) pentru crearea a 12 noi locuri de muncă, din care cel puţin 6 pentru şomeri, conform contractului de credit nr.75/33103/11.10.2004, credit acordat pe o durată de 36 luni, pentru obiectivul de investiţie achiziţionarea de animale.
Prin contractul nr.10675/11.10.2004, privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea şi menţinerea acestora, încheiat între A.J.O.F.M. şi reclamantă, prin care aceasta din urmă avea obligaţia legală şi contractuală de a menţine cele 6 locuri de muncă destinate şomerilor pe o perioadă de 3 ani, iar în conformitate cu prevederile art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002, în cazul în care acestor persoane, angajate din rândul şomerilor le încetează raporturile de muncă anterior îndeplinirii celor 3 ani, respectiv 4 ani de la încadrare, angajatorul era obligat ca, în termen de 30 de zile calendaristice de la data încetării raporturilor de muncă, să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante, obligaţie pe care nu a respectat-o, deoarece în perioada celor 30 de zile, societatea a angajat persoane care nu erau şomeri înregistraţi.
La data încheierii contractului nr.10675 cu data de 11.10.2004, cu A.J.O.F.M., reglementarea în domeniul Legii nr.76/2002, în ceea ce priveşte art.5 pct.IV lit.e, era foarte clar şi era o condiţie sine qua non la constituirea contractului, altfel spus nu ar avea relevanţă neluarea în considerare a acestui factor important din punct de vedere al asigurării unui echilibru pe piaţa forţei de muncă cu privire la încadrarea în muncă a persoanelor provenite din rândul şomerilor. Instanţa de fond a apreciat că în mod greşit a constatat pârâta încălcarea de reclamantă a prevederilor art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002 şi ale punctului 7 din contractul nr.10675/2004, deoarece „încadrarea persoanelor neşomere” pe locurile vacante a avut loc după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.144/2005.
Privitor la sintagma „să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă”, arată recurenta, se înţelege ca persoana să se afle în evidenţa agenţiei ca persoană fără loc de muncă.
Acordarea unui credit în condiţiile Legii nr.76/2002, creează între angajatorul – beneficiar şi A.J.O.F.M. un raport juridic comercial obligatoriu, astfel că penalitatea stabilită de lege are natura juridică a unei daune întemeiate pe culpa contractuală ce îşi are izvorul în dispoziţiile art.1073 din Codul civil.
De asemenea, aceste dispoziţii legale, instituie o măsură sancţionatorie care intervine în cazul nerespectării de către agentul economic beneficiar de credite a unei obligaţii legale, obligaţie asumată prin încheierea contractului de credit (Decizia nr.146/09.04.2002 a ).
Deci, reclamanta şi-a însumat acest risc însăşi prin încheierea contractului de credit, astfel că, potrivit principiului res perit debitori, riscul contractului este suportat de către beneficiarul contractului de credit, respectiv de către reclamantă.
În consecinţă, prin însăşi semnarea contractului de credit, reclamanta şi-a însuşit obligaţia de menţinere a locurilor de muncă nou create pe o perioadă de minim trei ani de la încadrare.
Comunicarea locurilor de muncă vacante ori participarea la bursă, nu exonerează beneficiarul de credite de obligaţiile contractuale, ci este chiar o obligaţie prevăzută în mod imperativ de art.10 alin.1 din Legea nr.776/2002, sub sancţiunea amenzii.
Efectuarea controlului, a arătat recurenta, s-a făcut în baza unui program de control întocmit cu aprobarea directorului executiv, iar întocmirea procesului verbal de control s-a făcut cu respectarea revederilor pct.19 din contractul de credit şi a art.7 lit.i şi m din ordinul nr.279/2004.
A concluzionat că, organele de control ale Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă pot efectua periodic controale la sediul societăţii, pentru a se puntea verifica întocmai respectarea condiţiilor asumate prin contractul privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea şi menţinerea acestora, pe o perioadă de minimum 5 ani de la data acordării creditului.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă ca fiind fondat.
Reclamanta intimată a beneficiat, în baza Legii nr.76/2002, de un credit de 120.000 lei (1.200.000.000 lei vechi) pentru crearea a 12 noi locuri de muncă din care cel puţin 6 pentru şomeri, conform Contractului de credit nr.75/33103/11.10.2004, credit acordat pe o durată de 36 luni, pentru obiectivul de investiţie – achiziţionarea de animale.
Prin Contractul nr.10675/11.10.2004, privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea şi menţinerea acestora, încheiat între A.J.O.F.M. şi reclamantă, aceasta din urmă avea obligaţia contractuală de a crea un număr de 12 noi locuri de muncă şi de a angaja cel puţin 6 şomeri, în condiţiile Legii nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare (art.I din contract).
De asemenea, la pct.3 din Contractul nr.10675/11.10.2004, se menţionează că „Angajatorul se obligă să creeze un număr de 12 noi locuri de muncă , potrivit graficului de angajare, pe care persoanele să fie încadrate pentru program normal de lucru. Pe cel puţin 6 din locurile de muncă nou-create se obligă să încadreze şomeri înregistraţi la agenţie” iar la pct.7 din acelaşi contract se prevede că „Dacă în termen de 3 ani de la ocuparea locurilor de muncă nou – create, unul dintre aceste posturi se vacantează, angajatorul are obligaţia ca în termen de 30 de zile calendaristice de la vacantarea acestora să încadreze alte persoane, în condiţiile art.88 din Legea nr.76/2002, cu modificările şi completările ulterioare”.
Astfel, la data încheierii contractului cu A.J.O.F.M., reglementarea în domeniul Legii nr.76/2002, în ceea ce priveşte art.5 pct.IV lit.e, era o condiţie sine qua non la constituirea contractului, instituţia pârâtă constatând corect încălcarea de către reclamantă a prevederilor art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002 şi ale pct. 7 din contractul nr.10675/2004.
Este greşită aprecierea instanţei de fond în sensul că încadrarea persoanelor neşomere pe locurile vacante a avut loc după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.144/2005 şi astfel nu s-ar fi încălcat prevederile art.88 alin.1 din Legea nr.76/2002 şi ale pct.7 din contractul nr.10675/2004.
Creditul i-a fost acordat intimatei reclamante în baza art.86 alin.7 din Legea nr.76/2002, care la pct.c) impune pentru beneficiarii de credite îndeplinirea condiţiei ca pe cel puţin 50% din numărul locurilor de muncă nou – create … să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, adică acele persoane aflate în evidenţa agenţiei ca fiind fără loc de muncă.
În accepţiunea art.5 pct.IV din Legea nr.76/2002 este şomer acela care îndeplineşte cumulativ mai multe condiţii, între care la pct.e) şi aceea de a fi înregistrat la A.N.O.F.M. sau alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege.
Acordarea unui credit în condiţiile Legii nr.76/2002 creează între angajatorul beneficiar şi A.J.O.F.M. un raport juridic comercial obligatoriu, astfel că penalitatea stabilită de lege are natura juridică a unei daune întemeiate pe culpa contractuală ce îşi are izvorul în dispoziţiile art.1073 din Codul civil.
De asemenea, aceste dispoziţii legale, instituie o măsură sancţionatorie care intervine în cazul nerespectării de către agentul economic beneficiar de credite a unei obligaţii legale, obligaţie asumată prin încheierea contractului de credit (Decizia nr.146/09.04.2002 a Curţii Constituţionale).
Drept urmare, instanţa de recurs a reţinut că intimata reclamantă a încălcat prevederile art.7 din contractul nr.10675/11.10.2004, iar noţiunea de şomer a fost interpretată greşit de instanţa de fond , care a considerat că prin modificările aduse Legii nr.76/2002prin O.U.G. nr.144/2005, legiuitorul a înlăturat condiţia înregistrării la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă.
Noţiunea de şomer înregistrat în sensul legiuitorului este acela care se înregistrează în baza de date a A.J.O.F.M. – ului pentru a putea fi mediat (pus în legătură cu angajatorul) şi a-i identifica un loc de muncă conform pregătirii sau calificării deţinute, şi numai în subsidiar şomerul este înregistrat pentru a beneficia de ajutorul de şomaj.
De asemenea, comunicarea locurilor de muncă vacante ori participarea la bursă, nu exonerează beneficiarul de credite de obligaţiile contractuale, ci este chiar o obligaţie prevăzută în mod imperativ de art.10 alin.1 din Legea nr.776/2002, sub sancţiunea amenzii.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.969 Cod civil, art.86, 88 şi art.5 pct.IV din Legea nr.76/2002, instanţa a admis ca fondat recursul declarat de recurenta A.J.O.F.M. împotriva sentinţei nr.165/24.03.2009, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost modificată în totalitate în sensul respingeri acţiunii în contencios administrativ.
(Decizia nr.453/CA/8.10.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
