Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. EXCEPŢIE DE NELEGALITATE.
-art. 166 din Legea 84/1995;
-aer.312 Cod procedură civilă;
-art.4 din Legea 554/2004.
Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor de învăţământ preuniversitar se poate realiza numai cu avizul conform al ministerului educaţiei, cercetării şi tineretului; actul de schimbare a destinaţiei a acestor bunuri fără aviz conform este lovit de nulitate.
Prin sentinţa nr.382/CA din 17 septembrie 2008, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia de nelegalitate invocată în dosar nr. de mai sus de reclamantul LICEUL TEORETIC GERMAN J.E. în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S.M., AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE BUCUREŞTI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE S.M.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, s-a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 195/28.09.2006 adoptată de Consiliul Local al Municipiului S.M.
A fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul LICEUL TEORETIC GERMAN J.E. împotriva pârâtului CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S.M. în sensul că, a anulat Hotărârea nr. 146/09.07.2007 emisă de pârât privind studiul de fezabilitate şi a indicatorilor tehnico-economici la obiectivul de investiţii „LTE Reamenajare locuinţe pentru tineri, Bl. P plus 2, Cloşca 76 – Program ANL”.
S-a respins cererea formulată accesoriu de către reclamant privind suspendarea executării actului administrativ contestat,cu obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 504,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 195/28.09.2006, emisă de pârâtul CONSILIUL LOCAL, a cărei nelegalitate s-a invocat, s-a aprobat transmiterea în folosinţă gratuită a imobilului P+II şi a terenului aferent în suprafaţă de 1350 mp situat în municipiul S.M., B-dul C. nr. 76 conform datelor de identificare din Anexa nr. 1. S-a constatat că imobilul face parte din domeniul public al Consiliului local al municipiului şi s-a transmis în folosinţa gratuită către Agenţia Naţională pentru Locuinţe pe toată durata realizării construcţiei Reamenajare locuinţe pentru tineri, Bl. P+II, B-dul C. nr. 76.
În baza acestei hotărâri, pârâtul a adoptat Hotărârea nr.146/09.07.2007 a cărui nulitate s-a invocat pe cale principală prin care s-a aprobat studiul de fezabilitate şi a indicatorilor tehnico-economici la obiectivul de investiţie: “LTE Reamenajare locuinţe pentru tineri, bl. P plus 2, Cloşca 76 – Program ANL”, studiu cuprins în anexa la această hotărâre .
Din planul de situaţie depus la dosarul cauzei, extrasele de carte funciară, poziţiile nr. 92-93 din Anexa la adresa nr. 23189/06.09.2006, emisă de Primăria Municipiului S.M. – Direcţia economică, din recunoaşterile parţiale ale pârâtului, a rezultat că, imobilul în litigiu, clădire P+II, situat în Satu Mare, B-dul C. nr. 76, înscris în CF nr. 55510 S.M., se află în domeniul public al Municipiului S.M. şi, în anul 2006, respectiv în anul 2007 în care au fost adoptate cele două hotărâri ale consiliului local în discuţie, acesta s-a aflat în administrarea reclamantului având destinaţia iniţială de internat şi cantină şcolară.
Potrivit art. 166 din Legea nr. 84/1995 a învăţământului
„(1) Baza materială a învăţământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul de învăţământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior.
(2) În înţelesul prevederilor alin. (1), baza materială a învăţământului cuprinde: spaţii pentru procesul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică, mijloace de învăţământ şi de cercetare aferente, biblioteci, edituri si tipografii, staţiuni didactice şi de cercetare, unităţi de microproducţie, ateliere şcolare, ferme didactice, grădini botanice, terenuri agricole, cămine, internate, cantine, cluburi ale elevilor, case de cultură ale studenţilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere şcolare, baze şi complexuri cultural-sportive, palate şi case ale copiilor şi elevilor, baze de odihnă şi tratament, spaţii cu destinaţia de locuinţă, precum şi orice alt obiect de patrimoniu destinat învăţământului si salariaţilor din învăţământ.
…………………………………………………………………………………………………..
(4^1) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat – grădiniţe, şcoli generale, primare si gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii şi şcoli postliceale – fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi sunt administrate de acestea. Nu fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, terenurile şi clădirile deţinute de unităţile de învăţământ în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.
(4^2) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin delegare către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special public sunt de drept proprietatea unităţilor de învăţământ respectiv şi sunt administrate de acestea.
(4^3) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar se poate realiza numai cu avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului. Înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei bunurilor din baza materială a învăţământului fără avizul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale. Actele de înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bunurilor din baza materiala a învăţământului fără avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului sunt nule. Administrarea procesului educaţional din unităţile de învăţământ preuniversitar şi special de stat prevăzute la alin. (4^1) si (4^2) se face de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.”
Coroborând această dispoziţie legală cu starea de fapt anterior reţinută, instanţa a constatat că Hotărârea nr. 195/2006 prin care s-a hotărât schimbarea destinaţiei imobilului în litigiu din internat şi cantină şcolară în bloc de locuinţe este lovită de nulitate, întrucât aceasta a fost adoptată de către autoritatea publică locală fără avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului.
Astfel fiind, instanţa a constatat că excepţia de nelegalitate invocată de reclamant faţă de această hotărâre este fondată, ca atare, în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 166 alin. 43 din Legea nr. 84/1995 a admis-o.
Reţinând nelegalitatea hotărârii care a stat la baza emiterii HCL nr. 146/2007, incidenţa dispoziţiilor art. 166 anterior citate şi în legătură cu această hotărâre, instanţa a constatat că şi HCL nr. 146/2007 adoptată de pârât este nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 1, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ urmează a admis acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant şi a dispus anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Referitor la solicitarea reclamantului de a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, instanţa a constatat că, deşi în cauză s-au acordat mai multe termene pentru justificare în fapt a acestei solicitări, reclamantul nu a insistat în soluţionarea acestui capăt de cerere şi nici nu a învederat instanţei vreo împrejurare de natură a îndeplini condiţia cazului bine justificat sau a prejudiciului iminent pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, instanţa a constatat că acest capăt de cerere este nefondat astfel că, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, acesta a fost respins.
Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 4, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 166 alin 43 din Legea nr. 84/1995, art. 274 Cod procedură civilă şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa a admis excepţia de nelegalitate invocată în cauză, a constatat nelegalitatea HCL nr.195/2006, şi a admis acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant în sensul anulării HCL nr. 146/2006 respingând capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ contestat, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat recurs, în termen recurentul Consiliul Local al Municipiului S.M., solicitând instanţei admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a HCL nr.195/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat instanţei că, potrivit Legii nr.215/2001 consiliul local nu a făcut altceva decât să-şi exercite atribuţiile sale privind dezvoltarea economico – socială a municipiului şi administrarea domeniului public, având în vedere art.36 din lege, referitor la reamenajarea blocului de locuinţe pentru tineri, a unei clădiri abandonate.
Potrivit HG nr.697/2002 – anexa 2, care prevede inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului S.M., inclusiv bunurile Liceului Teoretic German J.E., clădirea din litigiu nu se regăseşte printre bunurile identificate topografic în CF 55510 – S.M.
Imobilul, reprezentând clădire Parter + II situat în S.M., B-dul C., nr.76, înscris în CF 5510 S.M., nr.top 4275/7, 4275/8 şi 4276/10 aflat în proprietatea publică a municipiului, nu a făcut din baza materială a liceului la momentul adoptării hotărârii atacate, neexistând o deposedare a acestuia. Prin urmare, reclamanta nu justifica interes în cauză, faţă de acest imobil, el neaflându-se nici sub incidenţa Legii învăţământului nr.84/1995 aşa cum s-a reţinut.
Transmiterea în folosinţă gratuită a imobilului situat în S.M., str. C., nr.76, către ANL s-a făcut potrivit prevederilor legale, respectiv Legea nr.150/1995, pe durata executării construcţiei, urmând ca la finalizarea lucrărilor imobilul şi terenul aferent să fie predate Consiliul Local S.M., în vederea reincluderii în domeniul public al municipiului.
Potrivit programului ANL, primăriile sunt obligate să asigure terenul cu toate utilităţile aferente pentru ca agenţia să poată derula programul de construcţie a locuinţelor şi după finalizarea blocurilor ANL să predea primăriilor, locuinţele realizate.
Referitor la clădirea din litigiu nu se poate spune că se află neapărat în incinta liceului, ci în vecinătatea lui, motiv pentru care s-a propus realizarea unei împrejmuiri în vederea separării celor două obiective şi pentru a nu deranja desfăşurarea procesului de învăţământ.
În motivarea sentinţei recurate prima instanţă a făcut referire în exclusivitate la art.166 din Legea nr.84/1995 a învăţământului, fără a analiza per ansamblu documentele de fapt şi de drept ale speţei, prin hotărârea atacată nr.195/2008 neavând loc o schimbare a destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar, ci doar o transmitere cu titlu gratuit din patrimoniul public al consiliului local în cel ANL, a imobilului ce nu se afla în administrarea liceului, nefiind necesar, în consecinţă, avizul conform al ministerului educaţiei.
În drept au fost invocate Legea nr.251/2001, Legea nr.152/1998, Legea nr.213/1998, anexa 2 la HG 967/2002, art.299, 303 şi 304 Cod procedură civilă.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu a reţinut că este nefondat urmând ca, în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.
Conform prevederilor art.166 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învăţământului, în baza materială a învăţământului sunt incluse, pe lângă spaţiile de învăţământ enumerate în cuprinsul prevederii legale, şi căminele, internatele şi cantinele.
Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar se poate realiza numai cu avizul conform al ministerului educaţiei, cercetării şi tineretului, actele de înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bunurilor fără avizul conform, fiind nule ( art.166 alin.4/3 din Legea 84/1995).
În speţă, prin HCL nr.195/2006 recurentul pârât a aprobat transmiterea şi folosinţa gratuită a imobilului P + II şi a terenului aferent în suprafaţă de 1350 mp., situat în S.M.,B-dul C., nr.76 către ANL, pe toată durata realizării construcţiei Reamenajare locuinţe pentru tineri. Această clădire situată în perimetrul liceului internat a avut destinaţia de cămine – internat nr.2 al liceului, fiind în prezent neocupată, iar recurentul a intenţionat reamenajarea ei în bloc de locuinţe pentru tineri şi separarea ei cu un gard de partea de teren rămasă drept incintă a liceului.
Clădirea din litigiu P + II situată în S.M., B-dul C., nr.76 apare înscrisă în protocolul de predare – primire încheiat între Primăria Municipiului S.M.şi Inspectoratul Şcolar Judeţean S.M., privitor la imobilele în care îşi desfăşoară activitatea unităţi de învăţământ preuniversitar de stat , la poziţia nr.93 ca fiind în baza Liceului Teoretic German cu destinaţia de „Cămin Internat nr.2” .
Acest protocol de predare – primire comunicat liceului prin adresa nr.23819 din 6.09.2006 a fost încheiat ulterior emiterii HG nr.967/2002 privitor la atestarea domeniului public al judeţului S.M., precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul S.M. Ori, dacă acest imobil nu ar fi făcut parte din baza materială a liceului cum susţine recurentul, nu s-ar fi justificat înscrierea clădirii în protocolul de predare – primire a imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, protocol ce a stat la baza înregistrării clădirii în evidenţa contabilă a Municipiului S.M.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, s-a reţinut că în mod corect şi legal a reţinut prima instanţă că această clădire face parte din baza materială a învăţământului, fiind necesar pentru schimbarea destinaţiei ei din cămin – internat în bloc de locuinţe pentru tineri, de avizul conform al ministerului educaţiei, cercetării şi tineretului.
Neexistând acest aviz conform, Hotărârea de Consiliu Local nr.195/2006 este lovită de nulitate, cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă.
În consecinţă, s-a reţinut că motivele de recurs invocate sub acest aspect sunt nefondate, HCL nr.195/2006 fiind nelegală, iar HCL nr.146/2007 subsecventă primei hotărâri prin care s-a aprobat studiu de fezabilitate şi a indicatorilor tehnico – economici la investiţia – reamenajare bloc de locuinţe, este de asemenea nelegală.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, iar hotărârea recurată menţinută în totalitate ca legală şi temeinică.
(Decizia nr.76/CA/12.02.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
