Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. ACŢIUNE ÎN ANULAREA CERTIFICATULUI MEDICO – LEGAL. INADMISIBILITATE.
-art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Decizia nr.2294/C/17.05.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Conform art. 5 alin.2 din Legea nr.554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora, se prevede, prin lege organică o altă procedură judiciară.
Din moment ce certificatul medico – legal în discuţie a constituit o probă în cadrul unui proces penal, corect a reţinut prima instanţă că desfiinţarea sau modificarea lui nu se poate realiza decât potrivit Codului de procedură penală .
Prin sentinţa nr. 1399/CA din 02.06.2011 Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul G. P. în contradictoriu cu pârâta D. S. P. B. – S. J. M. L. B. .
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva excepţiei invocate, instanţa a reţinut că înscrisul a cărui anulare se solicită constă într-un certificat medico – legal eliberat pe seama unei alte persoane , la data de 26.07.2004, care a stat la baza pronunţării unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa cu închisoarea.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 al 2 din Legea nr.554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
În speţă, certificatul medico legal reprezintă o probă în cadrul unui proces penal şi deci, intră sub incidenţa Codului de procedură penală.
Faţă de cele reţinute, apreciind că obiectul contestaţiei reclamantei nu constituie un act administrativ în accepţiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, instanţa a respins, ca inadmisibilă cererea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, legal timbrat a formulat recurs G. P. solicitând admiterea recursului în sensul pronunţării asupra legalităţii actului emis de către DSP B. – S. J. M. L. B. prin care a solicitat anularea certificatului medico-legal nr. 2214/16.07.2004 eliberat de dr. O. R. deoarece nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege.
Arată că la data de 26 iulie 2004 s-a eliberat certificatul medico-legal contestat pentru numitul C. I. din localitatea U., a fost emis fără a se efectua o radiografie ci doar în baza unui aşa zis examen radiologic, astfel că nu este clar în baza cărui act a fost eliberat certificatul medico-legal, nu există nici o scrisoare medicală cu privire la aceste afecţiuni.
Acest certificat medical în baza căruia s-a eliberat certificatul medico-legal nu îndeplineşte condiţiile de formă cerute de lege în sensul să existe un număr pe certificatul medical, data, timbrul fiscal, ştampila unităţii şi semnătura directorului unităţii spitaliceşti, pe acest certificat apare numai ştampila şi semnătura Dr. G. Ş. în calitate de medic de familie.
Medicul legist a arătat că l-a consultat pe numitul C. I. fără însă a preciza în ce a constat acea consultaţie având în vedere că a avut un aparat gipsat şi aşa zisa fractură nu putea fi constatată fără o radiografie în acest sens din care să rezulte fractura propriu-zisă.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi sub toate aspectele potrivit articolul 3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul ca fiind nefondat, motiv pentru care l-a respins potrivit art.312 Cod procedură civilă pentru considerentele ce vor fi expuse.
S-a reţinut că reclamantul recurent s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând anularea certificatului medico-legal nr. 2214/26.07.2004 eliberat de Dr. O. R.
Hotărârea Tribunalului B. prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului este temeinică şi legală.
Conform articolului 5 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora, se prevede, prin lege organică o altă procedură judiciară.
Pornind de la aceste dispoziţii legale, din moment ce certificatul medico legal în discuţie a constituit o probă în cadrul unui proces penal, corect a reţinut prima instanţă că desfiinţarea sau modificarea lui nu se poate realiza decât potrivit Codului de procedură penală .
Recurenta nu a înţeles să formuleze critici cu privire la modul de soluţionare a cauzei de către prima instanţă pe excepţia inadmisibilităţii cererii sale, ci doar cu privire la nelegalitatea certificatului medico-legal, care sunt superflue în raport cu considerentele reţinute.
Prin urmare, întrucât sentinţa a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul a fost respins în baza articolului 312 Cod procedură civilă.
Potrivit articolului 274 Cod procedură civilă, apreciind că recurenta este în culpă procesuală, Curtea de Apel nu i-a acordat cheltuieli de judecată acesteia.
