Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE EMISĂ DE ORGANUL FISCAL. EXEPERTIZĂ JUDICIARĂ.
-art. 120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Soluţia instanţei de fond se argumentează pe interpretarea dată legii de către expertul fiscal judiciar, care a constatat nelegalitatea parţială a calculului majorărilor de întârziere, stabilind că suma de 4.734 lei a fost impusă fără a se ţine seama că impozitul datorat de RA A. S. M. , în trimestrul I.2007 se diminuează în trimestrele următoare prin calculul cumulat al acestora. Instanţa a avut astfel în vedere faptul că în urma recalculării numărului zilelor de întârziere la plata impozitului pe profit, accesoriile datorate sunt de 2.566 lei şi nu de 7.300 lei cum greşit a stabilit organul de control.
Prin urmare, prev.art.120 din OG 92/2003 au fost aplicate corect stabilindu-se nelegalitatea parţială a actului administrativ fiscal, în ceea ce priveşte calculul accesoriilor datorate la întârzierea la plată a impozitului pe profit pe trim.I.2007.
Sunt neîntemeiate criticile recurentei care vizează în principal raportul de expertiză fiscală întocmit în cauză, recursul declarat fiind o veritabilă formă procedurală de obiectare asupra conţinutului unei expertize fiscale fără să se circumscrie vreunui motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Temporal, obiecţiunile la expertiză puteau fi formulate în timpul judecăţii fondului, înainte de închiderea dezbaterilor şi nu în recurs, ca formă procedurală de verificare a legalităţii unei hotărâri judecătoreşti.
Decizia nr.2757/CA/21.06.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.2379/CA din 11.10.2011 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.A. A. S. M., cu sediul în S. M. , Şoseaua S. M. – Z. , nr. 9,5 km, jud. Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta D. G. F . P. S. M. , cu sediul în S. M. , P-ţa R., nr.3-5, jud. Satu Mare.
A anulat în parte Decizia nr. 109477/30.11.2010 emisă de pârâtă privind modul de soluţionare a contestaţiei nr.109477/30.11.2010, a admis în parte contestaţia reclamantei şi în consecinţă:
A anulat în parte Decizia de impunere nr.1126/27.08.2010 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.69694/29.07.2009 privitor la obligaţiile fiscale suplimentare de plată reprezentând majorări de întârziere în sumă de 4734 lei.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 304,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Prin Decizia nr.109477/30.11.2010 emisă de pârâtă, s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.1126/27.08.2010 întocmită în baza constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală nr.95988/27.08.2010, ca neîntemeiată pentru suma de 7930 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 630 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 7.300 lei.
Împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ fiscal, din precizările formulate de reclamantă în cadrul dezbaterilor rezultând că obiectul prezentei acţiuni judiciare se circumscrie verificării modului de soluţionare a contestaţiei referitoare la obligaţiile fiscale stabilite suplimentar cu titlu de majorări de întârziere, apreciate de reclamantă ca fiind calculate în mod eronat de organele fiscale, prin aplicarea greşită a legii în vigoare la data naşterii obligaţiei principale.
Având în vedere motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt reţinute de organele fiscale, respectiv corecta interpretare a acesteia, în cauza dedusă judecăţii a fost efectuată o expertiză fiscală de către expertul judiciar, consultant fiscal, P. E., al cărui raport se află depus la dosar.
Conform raportului de expertiză, în legătură cu cotele de majorări de întârziere şi dobânzi utilizate de organele fiscale la calculul accesoriilor aferente diferenţelor suplimentare stabilite la impozitul pe profit, s-a constatat că organul de control fiscal a aplicat corect prevederile legale în materie, neîncălcându-se principiul neretroactivităţii legii.
Referitor însă la modul de calcul al accesoriilor datorate, s-a constat că organele fiscale au procedat greşit, calculând majorări de întârziere la impozitul datorat în trimestrul I 2007 fără a ţine seama că acest impozit se diminuează în trimestrele următoare, prin calculul cumulat al acestuia. În urma recalculării numărului zilelor de întârziere la plata impozitului pe profit, expertul a stabilit că reclamanta datorează accesorii în sumă de 2.566 lei, faţă de cele în sumă de 7.300 lei, stabilite de organul de control.
Prin urmare, s-a reţinut că organele fiscale au calculat greşit majorări de întârziere în sumă de 4734 lei, actele administrative fiscale atacate fiind sub acest aspect parţial nelegale.
Faţă de cele de mai sus, constatând nelegalitatea şi netemeinicia parţială a actelor administrative fiscale contestate de către reclamantă, în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2, Cod de procedură fiscală, art. 274 Cod de procedură civilă, instanţa a admis acţiunea reclamantei, conform dispozitivului hotărârii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă reprezentând taxe judiciare şi onorar expert.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs pârâtă D. G. F. P., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că referitor la obiectivele supuse analizei, de către expertul judiciar, în Raportul de expertiza se precizează :
Referitor la aplicarea legii faţă de calculul majorărilor de întârziere pe anii 2007-2009, raportat la aparenta de retroactivare a legii.
În urma studierii actelor normative menţionate mai sus şi a raportului de inspecţie fiscală a constatat că organul fiscal respectă prevederile legale privind nivelul cotelor de majorări de întârziere sau dobânzi utilizate la calculul accesoriilor pentru diferenţele stabilite suplimentar.
Referitor la modul de determinare a accesoriilor datorate pentru întârzierea la plata a impozitului pe profit a arătat că potrivit celor menţionate de mai sus, referitoare la calculul cumulat a impozitului pe profit datorat pe trimestrul I 2007 de la 25.04.2007 – data scadenţei impozitului datorat pe trimestrul I până la 15.04.2008 – data scadenţei plăţii impozitului pe profit pe anul 2007.
Având în vedere că acest impozit prin calculul pe cumulat al acestuia se diminuează în trimestrele următoare, numărul zilelor de întârziere la plata se va stabili pentru impozitul pe profit datorat cumulat astfel:
– numărul zilelor de întârziere la plată a impozitului profit datorat pe trimestrul I 2007 se stabileşte de la 25.04.2007 – data scadenţei impozitului datorat pe trimestrul I până la 25.07.2007 – data scadenţei plaţii impozitului datorat pe trimestrul II. – numărul zilelor de întârziere la plată a impozitului profit datorat cumulat pe primele două trimestre din 2007 se stabileşte de la 25.07.2007 – data scadenţei impozitului datorat pe trimestrul II până la 25.10.2007 – data scadenţei plăţii impozitului datorat pe trimestrul III.
– numărul zilelor de întârziere la plată a impozitului profit datorat cumulat pe primele trei trimestre din 2007 se stabileşte de la 25.10.2007 – data scadenţei impozitului datorat pe trimestrul III până la 25.01.2008 – data scadenţei plăţii impozitului datorat pe trimestrul IV.
– numărul zilelor de întârziere la plata a impozitului profit datorat cumulat pe cele patru trimestre din 2007 se stabileşte de la 25.01.2008 – data scadenţei impozitului datorat pe trimestrul IV până la 11.04.2008 – data plaţii efective a impozitului pe profit rezultat din declaraţia anuală de impozit pe profit (declaraţia 101).
Astfel s-a recalculat numărul zilelor de întârziere la plata a impozitului profit în anexa nr. 1 la raportul de expertiza – coloana 8.
Cu privire la calculul majorărilor de întârziere calculate de către echipa de inspecţie fiscala, menţionează faptul că acest calcul s-a efectuat după cum urmează : – 0,1% în conformitate cu art. 120, alin.(7) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată şi actualizată,astfel:
a)pentru perioada 26.04.2007 (data scadenţei) – 11.04.2008 (data achitării impozitului pe profit final datorat pentru anul 2007), pentru suma de 19.620 lei impozit pe profit stabilit suplimentar pentru trimestrul 12007 (majorări calculate în suma de 6.867 lei);
b)pentru perioada 16.04.2009 – 30.06.2010, pentru suma de 630 lei, impozit pe profit stabilit suplimentar datorat pentru anul 2008 (majorări calculate în suma de 278 lei);
c)pentru perioada 26.10.2009 (data scadenţei) – 25.04.2010 (data scadenţei declaraţiei privind impozitul pe profit 101) pentru suma de 752 lei impozit pe profit stabilit suplimentar datorat pentru trimestrul III 2009 (majorări calculate în suma de 137 lei); -0,05% în conformitate art. 120, alin. (7) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată şi actualizată, pentru perioada 01.07.2010 – 25.08.2010, pentru suma de 630 lei, impozit pe profit suplimentar datorat pentru anul 2008 ( dobânzi calculate în suma de 18 lei).
Perioada verificată privind modul de calcul, declarare şi plata a impozitului pe profit a fost 01.01.2007 pana la 30.09.2009.
Referitor la calculul impozitului pe profit datorat de regie face menţiunea că echipa de inspecţie fiscală a procedat corect la calculul impozitului pe profit datorat de regie, calculul impozitului făcându-se cumulat de la începutul anului fiscal până la data calculului acestuia, diferenţele suplimentare fiind stabilite de echipa de inspecţie fiscala având în vedere sumele rezultate din recalcularea impozitului pe profit. Astfel s-a stabilit în sarcina regiei obligaţia de plata a impozitului pe profit datorat în trimestrul I 2007 în suma de 19.697 lei, suma care trebuia virată bugetului de stat până la data de 25.04.2007 şi rămâne datorată de către regie până la data definitivării impozitului pe profit pentru anul 2007, respectiv data depunerii Declaraţiei finale privind impozitul pe profit 101 pentru anul 2007, data de 09.04.2008, şi nu până la data scadenţei impozitului pe profit datorat în trimestrul II 2007, având în vedere faptul că în declaraţia depusă de regie pentru trimestrul II 2007, aceasta avea obligaţia declarării sumei de 0 lei la impozitul pe profit, datorita diminuării sumei impozitului pe profit datorat cumulat de la începutul anului pana la 30.06.2007.
Arată că pentru impozitul pe profit pentru trimestrul IV, contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, completează formularul la impozit pe profit cu o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (10) din lege.
Contribuabilii prevăzuţi la art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care definitivează până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar anterior şi care plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor, nu completează formularul pentru impozitul pe profit pentru trimestrul IV, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (11) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”
Legea 571/ 2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare”: „CAP. V Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale.
Plata impozitului:
ART. 34
(1) Plata impozitului se face astfel:
a)contribuabilii, bancare, persoane juridice romane, şi
sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia de a plaţi
impozit pe profit anual, cu plaţi anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflaţie, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care se efectuează plăţile anticipate.
Termenul până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 35 alin. (1);
b)contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a), au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare
trimestrului pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu se prevede altfel. Începând cu anul 2008, aceşti contribuabili urmează sa aplice sistemul plăţilor anticipate prevăzut pentru contribuabilii menţionaţi la lit. a).
(10) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) plătesc pentru ultimul trimestru o suma egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit prevăzut la art. 35 alin.
Având în vedere prevederile legale şi constatările de mai sus menţionează faptul că echipa de inspecţie fiscală a calculat corect suma impozitului datorat în fiecare trimestru, precum şi accesoriile aferente neachitării la termen a impozitului pe profit datorat de regie în fiecare trimestru. Echipa de inspecţie fiscala îşi menţine constatările prezentate în Raportul de inspecţie fiscala nr. 95988 din 27.08.2010 şi în Decizia de impunere nr. 1126 din 27.08.2010, precum şi modul de calcul al accesoriilor prezentat în anexa la Raportul de inspecţie fiscală.
În Raportul de expertiză fiscală nr. 51/15.09.2011 se menţionează : « în cazul în care declaraţiile trimestriale sunt eronate şi nu există sume virate în contul impozitului pe profit, care acoperă diferenţele de impozit rezultate din recalcularea de către organele fiscale a impozitului pe profit datorat trimestrial, se calculează accesorii pentru diferenţele stabilite şi neachitate pentru trimestrele respective. Aceasta este şi situaţia reclamantei care datorează pentru anul 2007 accesorii pentru neplata în termen a impozitului pe profit stabilit trimestrial de către organele de control. »
În urma analizei tuturor documentelor care au legătura cu cauza analizată, echipa de inspecţie fiscală îşi menţine în totalitate punctul de vedere privind constatările din Raportul de inspecţie fiscala nr. 95988/27.08.2010 şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscala nr. 1126/27.08.2010.
Intimata reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta DGFP S. M. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente :
Soluţia instanţei de fond se argumentează pe interpretarea dată legii de către expertul fiscal judiciar, care a constatat nelegalitatea parţială a calculului majorărilor de întârziere, stabilind că suma de 4.734 lei a fost impusă fără a se ţine seama că impozitul datorat de RA A. S. M. , în trimestrul I.2007 se diminuează în trimestrele următoare prin calculul cumulat al acestora. Instanţa a avut astfel în vedere faptul că în urma recalculării numărului zilelor de întârziere la plata impozitului pe profit, accesoriile datorate sunt de 2.566 lei şi nu de 7.300 lei cum greşit a stabilit organul de control.
Prin urmare, prev.art.120 din OG 92/2003 au fost aplicate corect stabilindu-se nelegalitatea parţială a actului administrativ fiscal, în ceea ce priveşte calculul accesoriilor datorate la întârzierea la plată a impozitului pe profit pe trim.I.2007.
Sunt neîntemeiate criticile recurentei care vizează în principal raportul de expertiză fiscală întocmit în cauză, recursul declarat fiind o veritabilă formă procedurală de obiectare asupra conţinutului unei expertize fiscale fără să se circumscrie vreunui motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. Temporal, obiecţiunile la expertiză puteau fi formulate în timpul judecăţii fondului, înainte de închiderea dezbaterilor şi nu în recurs, ca formă procedurală de verificare a legalităţii unei hotărâri judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.120 din OG 92/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta DGFP S. M.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Vezi și alte spețe de contencios administrativ:
|
/**/
Comentarii despre RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE EMISĂ DE ORGANUL FISCAL. EXEPERTIZĂ JUDICIARĂ.
-art. 120 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Acte ale autorităţilor publice
function JCommentsInitializeForm()
{
var jcEditor = new JCommentsEditor(‘comments-form-comment’, true);
jcEditor.addButton(‘img’,’Image’,’Introduceţi adresa completă URL a imaginii’);
jcomments.setForm(new JCommentsForm(‘comments-form’, jcEditor));
}
if (window.addEventListener) {window.addEventListener(‘load’,JCommentsInitializeForm,false);}
else if (document.addEventListener){document.addEventListener(‘load’,JCommentsInitializeForm,false);}
else if (window.attachEvent){window.attachEvent(‘onload’,JCommentsInitializeForm);}
else {if (typeof window.onload==’function’){var oldload=window.onload;window.onload=function(){oldload();JCommentsInitializeForm();}} else window.onload=JCommentsInitializeForm;}
