Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TAXĂ PE POLUARE.
-OUG 50/2008;
-art.90 Tratatul CE;
-art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă.
Prin instituirea taxei de poluare indiferent de modalitatea ei de determinare conform art.6 din OUG 50/2008 şi clasificarea ei din punct de vedere al poluării se constituie o a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism, ea reprezentând de fapt o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 al.1-3 din Codul fiscal
Prin sentinţa nr.639/CA din 27 octombrie 2009, Tribunalul Bihor a respins excepţia inadmisibilităţii şi a tardivităţii formulării plângerii prealabile şi ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta T.A.S. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice.
Totodată a respins şi cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Opel Corsa şi pentru a-l înmatricula în România, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind prin decizia nr.91616 din 14.07.2008, în sarcina reclamantei, o taxă de poluare în cuantum total de 323 lei, care a fost achitată prin chitanţa nr.2197199 din 15.07.2008.
Prin cererea de restituire înregistrată sub nr.151018/10.12.2008 reclamanta a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, ce face obiectul prezentului dosar, ceea ce în opinia instanţei constituie procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, „obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate disp. art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene.
Astfel, potrivit disp. OUG 50/2008, România, stat membru al Comunităţii Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispoziţiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează să fie finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 C.fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantei restituirea taxei de poluare reglementată de disp. OUG 50/2008, dispoziţii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acţiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă, menţinând ca legale şi temeinice decizia de calcul a taxei de poluare emisă pe seama reclamantei, precum şi decizia prin care i-a fost respinsă cererea de solicitare a restituirii taxei de poluare.
În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, invocată de chemata în garanţie, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei nu este inadmisibilă, întrucât, reclamanta, prin acţiunea formulată, nu a invocat neconstituţionalitatea OUG nr.50/2008, cum în mod greşit, a dedus chemata în garanţie, ci doar solicită restituirea unei taxe, pe care o apreciază ca fiind nelegal stabilită prin actele administrative menţionate mai sus.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins ca nefondate excepţiile de inadmisibilitate invocate.
Referitor la excepţia de tardivitate a formulării plângerii prealabile, instanţa a constatat că legiuitorul nu a prevăzut vreo sancţiunea pentru formularea cu întârziere a plângerii prealabile. De altfel, termenul de 30 de zile, prevăzut în art.7 din Legea nr.554/2004, curge de la data comunicării actului a cărui revocare se solicită prin acţiune. Ori, din înscrisurile de la dosar nu rezultă data comunicării acestui act administrativ cu reclamanta. Prin urmare, instanţa a respins ca nefondată excepţia de tardivitate invocată.
Ca o consecinţă a respingerii acţiunii introductive, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie a chematei în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta AFP.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, obligarea pârâtei de rândul 1 la restituirea sumei de 323 lei RON.
În motivarea recursului recurenta a arătat că a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand şi pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.
Cum OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 1.07.2008, rezultă că taxa de poluare se datorează numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie, această taxă este discriminatorie şi ilegală prin prisma disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunităţii Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 şi ale art.148 al.2 din Constituţie.
Totodată, reclamanta a mai arătat că potrivit normelor comunitare – art.25 CE „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, – art.28 CE „ între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent.”
De asemenea, reclamantul a mai arătat că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, noţiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
A mai arătat şi că reclamanta s-a adresat pârâtei, în temeiul art.7 din legea nr.554/2004, privind procedura prealabilă însă contestaţia sa a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, în mod legal instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt încălcate dispoziţiile art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, astfel OUG 50/2008, în art.1 stabilind cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare, caracterul taxei fiind unul de poluare ce rezultă din dispoziţiile art.1 alin.2.
Pârâta a mai arătat că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispoziţiile art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României şi, în consecinţă, contribuie la poluarea mediului.
Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susţine că ar contraveni legislaţiei comunitare.
Examinând sentinţa atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat ca fiind fondat.
Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria şi României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 şi4 din României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităţii Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate şi cele autohtone de natură similară.
În speţă, OUG nr.50/21.04.2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu şi se gestionează de administraţia fondului pentru mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit art.4, obligaţia de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare şi deprecierea autoturismului, conform coeficienţilor descrişi în anexa 4.
Este însă nefondată aprecierea instanţei de fond în sensul că taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne , deoarece este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în România, înţeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea lor in ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Potrivit normelor comunitare:
-art.25 C.E „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.
-art.28 C.E „între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent”.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, noţiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare , naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferenţă fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Sunt astfel nefondate susţinerile intimatei Administraţia Fondului Pentru Mediu din întâmpinare, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal şi că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naţionale şi produselor importate ci şi baza de impozitare şi modalităţile de percepere a impozitului în cauză.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziţionat autoturismul,deoarece după cum s-a menţionat mai sus ,taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor în ţară.
Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre şi supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naţionale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, s-a reţinut şi că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană, iar afirmaţia intimatei Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti cum că s-a recunoscut de către Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.
Comisia Europeană (C.E) a solicitat în iunie 2009 României informaţii în legătură cu legislaţia privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislaţie românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecţioniste asupra industriei auto naţionale.
Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, apreciind soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de recurs, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, a apreciat recursul declarat ca fiind fondat şi pe cale de consecinţă, sentinţa a fost modificată în totalitate, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanta T.A.S. împotriva pârâtei Administraţia Finanţelor Publice, dispunând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.151018 din 29.12.2008 emisă de pârâtă cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 323 lei.
De asemenea, a fost admisă în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice şi obligată chemata în garanţie, să plătească pârâtei Administraţia Finanţelor Publice suma de 323 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.
(Decizia nr.151/CA/25.02.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
