Recurs. Exceptia lipsei calitatii de reprezentant Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


– Legea nr.31/1990

– Cod procedura civila, art.161

În cauza, cererea de recurs cuprinde mentiunea formularii si, implicit, a semnarii ei prin director. Or, în raport cu dispozitiile Legii nr.31/1990, legea societatilor comerciale, în mod obisnuit calitatea de reprezentant al societatii, inclusiv în justitie, revine, potrivit actului constitutiv, administratorului, asociatului societatii. Directorul poate exercita calitatea de reprezentant al societatii comerciale în justitie doar daca i s-a conferit o astfel de atributie. În speta, directorul, presupus semnatar al cererii de recurs, nu a fost în masura sa faca dovada pretinsei sale calitati de reprezentant al societatii comerciale recurente în raport cu actul constitutiv sau potrivit altui înscris.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA

DECIZIA 973 din 11.08.2010)

Prin cererea înregistrata în data de 10.12.2009 la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala reclamanta SC A SRL a chemat în judecata pârâta SC EDM SA solicitând ca, pe cale de ordonanta presedintiala, sa fie obligata aceasta la alimentarea cu o putere instalata de 23 Kw, pâna la data racordarii definitive, a birourilor din soseaua Fundeni, nr.74, et.1, sector 2, Bucuresti, la reteaua electrica, precum si la plata unor daune cominatorii de 150 Euro pe zi de întârziere pâna la data la care va alimenta cu energie electrica, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta comerciala nr.6126 pronuntata la 17 mai 2010 în dosarul nr.48737/3/2009 Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala a respins cererea reclamantei, ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta comerciala tribunalul a retinut ca în baza dreptului de folosinta dobândit prin contractul de închiriere nr.1/03.08.2009 asupra unui spatiu de birouri, si cu acordul proprietarului, reclamanta a cerut avizul de racordare la reteaua electrica a imobilului respectiv, iar în lipsa unui raspuns s-a considerat îndreptatita sa solicite dispunerea racordarii pe calea ordonantei presedintiale. Potrivit dispozitiilor art.581 alin.1 Cod procedura civila pentru luarea masurii pe calea solicitata trebuie sa se dovedeasca îndeplinirea conditiilor legale privind urgenta, vremelnicia masurii, precum si neprejudecarea fondului.

Or, racordarea utilizatorilor la retelele electrice de interes public se poate realiza numai cu respectarea procedurilor prevazute în regulamentul existent în acest sens, potrivit caruia, în lipsa unui aviz tehnic, racordarea nu se poate dispune, fie si numai provizoriu, decât cu încalcarea dispozitiilor legale. Din probele administrate nu rezulta ca pârâta ar avea un comportament abuziv, refuzând nejustificat eliberarea avizului tehnic de racordare. Aceasta în conditiile în care pârâta nu se afla în posesia vreunei cereri a reclamantei, aceasta din urma prezentând doar confirmarea de primire a unei cereri de catre o alta societate comerciala, SC EEM SA.

Conditia urgentei nu este îndeplinita deoarece un posibil prejudiciu determinat de imposibilitatea folosirii bunului la parametrii normali este unul patrimonial, recuperabil.

În raport cu obiectul pricinii, respectiv obligarea pârâtei sa procedeze la alimentarea cu energie electrica, constând într-o obligatie de a face, nu este îndeplinita nici cerinta vremelniciei, masura solicitata având caracter definitiv iar nu temporar, pâna la un anumit moment în timp.

De asemenea, în procedura speciala a ordonantei presedintiale instanta nu poate cerceta fondul pricinii, ci doar aparenta de drept în favoarea uneia sau alteia dintre parti, în cadrul unei examinari sumare. Pentru a se dispune masura racordarii, tribunalul ar trebui sa analizeze daca sunt îndeplinite conditiile pentru emiterea avizului de racordare, ceea ce ar echivala cu prejudecarea fondului, deoarece în raport cu art.21 din HG nr.90/2008, avizul poate fi emis numai în situatia în care documentatia înaintata este completa.

Împotriva acestei sentinte comerciale reclamanta SC A SRL a declarat recurs, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.

În motivarea recursului s-a aratat, în esenta, în raport cu prevederile art.304 pct.a Cod procedura civila ca sentinta primei instante este lipsita de temei legal sau a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii. astfel, în mod gresit tribunalul a retinut ca reclamanta nu a parcurs toate etapele emiterii avizului tehnic de racordare, ca pârâta nu a primit actele depuse de reclamanta si nici SC EEM SA nu i le-ar fi transmis sau ca cererea reclamantei nu ar avea un caracter urgent si vremelnic.

Intimata SC EDM SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecata de la 21.07.2010, având în vedere ca în cererea de recurs s-a mentionat ca societatea recurenta este reprezentata prin P.C., în calitate de director si astfel cum a indicat chiar aparatorul acesteia si rezulta din alte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, semnatura aplicata pe cererea de recurs este asemanatoare celei a administratorului societatii, P.M., intimata a invocat din oficiu exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar Curtea a amânat judecata la termenul de la 11.08.2010 pentru când a pus în vedere recurentei sa faca dovada ca reprezentantul legal al societatii îsi însuseste cererea recurentei în acest sens.

La termenul la care a fost amânata judecata în cauza nu s-a facut, însa, de catre recurenta, în vreun fel, dovada în sensul mentionat, iar instanta a respins ca neîntemeiata solicitarea acestei parti pentru o noua amânare a cauzei în vederea aducerii administratorului societatii pentru însusirea semnaturii de pe cererea de recurs, a pus în discutia partilor exceptia lipsei calitatii de reprezentant invocata anterior si a ramas în pronuntare cu privire la aceasta.

Analizând actele dosarului Curtea constata ca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii este întemeiata, având în vedere urmatoarele considerente:

În raport cu prevederile art.67 alin.1 Cod procedura civila, societatea comerciala recurenta, persoana juridica de drept privat, poate formula în justitie o cerere de chemare în judecata, cum ar fi aceea privind calea de atac a recursului, prin reprezentantul sau legal sau prin mandatar, în ambele cazuri potrivit art.83 Cod procedura civila, fiecare dintre acestia având obligatia de a alatura cererii înscrisul, respectiv procura dovedind calitatea mentionata. În cauza, cererea de recurs formulata de SC A SRL cuprinde mentiunea formularii si, implicit, a semnarii ei prin director. Or, în raport cu dispozitiile Legii nr.31/1990, legea societatilor comerciale, în mod obisnuit calitatea de reprezentant al societatii, inclusiv în justitie, revine, potrivit actului constitutiv, administratorului, asociatului societatii. Directorul poate exercita calitatea de reprezentant al societatii comerciale în justitie doar daca i s-a conferit o astfel de atributie. În speta, directorul, presupus semnatar al cererii de recurs, nu a fost în masura sa faca dovada pretinsei sale calitati de reprezentant al societatii comerciale recurente în raport cu actul constitutiv sau potrivit altui înscris.

În cazul în care semnatura aplicata pe cererea de recurs ar apartine în fapt administratorului societatii comerciale recurente, este de retinut ca acesta nu s-a prezentat în instanta pentru a-si însusi formularea în sine a cererii de recurs, iar instanta a acordat un termen de judecata în acest scop.

Potrivit dispozitiilor art.161 Cod procedura civila, în cazul în care reprezentantul partii nu face dovada calitatii sale, daca lipsurile nu se împlinesc instanta este datoare sa anuleze cererea formulata.

Având în vedere considerentele mentionate Curtea, retinând ca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului cererii este întemeiata, a admis-o si, în consecinta, a anulat recursul.