Incidente în speţă sunt dispoziţiile Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, şi nu cele ale Legii nr. 188/ 1999 privind statutul funcţionarilor publici, cum greşit a reţinut tribunalul, inclusiv cele privind competenţa de soluţionare.
Faptul că funcţia de inspector cu probleme de urbanism, ocupată de intimat, figurează în anexa 1 a Legea nr. nr. 188/1999 (cap. IV, pct. b) nu este doar prin el însuşi de natură a conferi calitatea de funcţionar public.
Prin sentinţa civilă nr. 300F/4 octombrie 2001 Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ – a admis cererea reclamantei N.C. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Comunei Ciocăneşti, Primarul Comunei Ciocăneşti – P.M. Ca urmare sentinţei prin dispoziţia nr. 52/19 septembrie 2000 emisă de primar, s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia avută anterior, fiind obligată pârâta Primăria Ciocăneşti la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la 20 septembrie 2000 până la reintegrarea efectivă; pârâţii au fost obligaţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta a funcţionat în cadrul Primăriei Comunei Ciocăneşti ca inspector cu probleme de urbanism până la data de 20 septembrie 2000 când i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 lit. i din Codul muncii, prin dispoziţia 52/19 septembrie 2000 emisă de primar.
întrucât reclamanta era funcţionar public, trebuiau respectate dispoziţiile Legii nr. 188/1999 (privind statutul funcţionarului public), mai exact dispoziţiile art. 94 din acest act normativ. A apreciat instanţa de fond că dispoziţia de desfacere a contractului de muncă este nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor legii speciale nr. 188/1999, temeiul de drept reţinut în decizia atacată – respectiv art. 130 lit. i din Codul muncii – nu este aplicabil reclamantei.
în termen legal, Primăria Comunei Ciocăneşti şi primarul acestei comune au declarat recurs împotriva sus-citatei sentinţe, apreciind-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive: 1) – sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale şi teritoriale a altei instanţe – art. 304 pct. 3 C. pr. civ.; în acest sens s-a arătat că la data desfacerii contractului de muncă, intimata-reclamantă avea calitatea de funcţionar public, nefiind numită ca atare prin ordin sau dispoziţia conducătorului autorităţii. Fiindu-i aplicabile contestatoarei dispoziţiile Codului muncii şi nu cele ale legii speciale, cauza trebuia soluţionată de instanţa de dreptul muncii, respectiv de Tribunalul Dâmboviţa, conform art. 72 din Legea nr. 168/1999 (privind soluţionarea conflictelor de muncă).
2) – instanţa a omis a analiza dacă a fost introdusă în termen, aceasta fiind în opinia recurenţilor tardiv formulată raportat la data dispoziţiei atacate;
3) – instanţa a ignorat chiar şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ce au stat la baza motivării în drept a sentinţei pronunţate, mai exact dispoziţiile art. 71 referitoare la recursul administrativ obligatoriu. Sub acest aspect, în lipsa recursului administrativ acţiunea apare ca inadmisibilă;
4) – greşit s-a reţinut – pe fondul cauzei – că desfacerea contractului de muncă s-a făcut în perioada concediului medical al contestatoarei. Astfel, din probele administrate rezultă că măsura desfacerii contractului de muncă s-a luat la 10 zile după expirarea concediului medical, contestatoarea figurând în perioada în discuţie ca absent nemotivat, în condiţiile în care a transmis prin poştă, abia 25 septembrie 2000 un certificat medical. Recurenţii au arătat, sub acest aspect, că apreciază că prin actul medical în discuţie contestatoarea evită răspunderea materială pentru acea perioadă, întrucât controlul Camerei de Conturi Dâmboviţa scoate în evidenţă un prejudiciu substanţial pentru anul 1999.
în susţinerea recursului, recureţii au depus la dosar actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei anulate de tribunal, precum şi dispoziţii de numire a unor persoane ca funcţionari publici la Primăria Ciocăneşti.
Intimata N.C. a formulat întâmpinare prin care combate motivele de recurs, expunând situaţia de fapt şi solicitând judecarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti.
A solicitat intimata anularea dispoziţiei primarului, reintegrarea în funcţia avută anterior, cu plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă cu adăugarea coeficientului de devalorizare a leului la cursul de schimb.
Analizând sentinţa recurată, Curtea apreciază că este fondată critica adusă în primul motiv de recurs, anume aceea că instanţa s-a pronunţat prin încălcarea competenţei altei instanţe – motiv de casare prevăzut de art 304 pct. 3 C. pr. civ.
în temeiul art. 312 pct. 5 C. pr. civ., recursul va fi admis, iar sentinţa va fi anulată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa, competent conform art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Instanţa competentă va cerceta cu ocazia judecării şi aspectele invederate de celelalte motive de recurs.
Incidente în speţă sunt dispoziţiile Legii nr. 168/1999 (privind soluţionarea conflictelor de muncă), şi nu cele ale Legii nr. 188/1999 (privind statutul funcţionarilor publici), cum greşit a reţinut tribunalul.
Intimata reclamantă nu a avut calitatea de funcţionar public la data desfacerii contractului de muncă, temeiul de drept al dispoziţiei nr. 52/2000 emisă de primar fiind art. 130 lit. i din Codul muncii.
Desigur, prevederile legii nr. 188/1999 se completează cu dispoziţiile Codului muncii, dar pentru a fi aplicabile cele dintâi este necesar ca persoana în cauză să fie funcţionar public.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 188/1999, “funcţionar public este persoana numită într-o funcţie publică”, în condiţiile legii în discuţie.
Faptul că funcţia de inspector cu probleme de urbanism (în cadrul Primăriei Comunei Ciocăneşti) – ocupată de intimată – figurează în anexa 1 a Legii nr. 188/1999 (cap. IV pct. B), nu este doar prin el însuşi de natură a conferi calitatea de funcţionar public.
în speţă, era necesar a fi îndeplinite condiţiile stipulate în art. 97 din Legea 188/1999, deci ca intimata să fi fost numită funcţionar public prin ordin sau dispoziţie a primarului, astfel cum s-a întâmplat în cazul unor alte persoane angajate în cadrul Primăriei Comunei Ciocăneşti – acte depuse la filele 64-70 în dosarul de recurs.
Nedobândirea statutului de funcţionar public atrage neaplicarea legii speciale, ci a prevederilor din dreptul comun în materie – Codul muncii şi Legea nr. 168/1999. (Judecator Simona Marcu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 302/2002)
