Legea nr. 85/2006, art. 33 alin. (3) C. proc. civ., art. 299 alin. (1)
Potrivit dispoziţiilor cu caracter dispozitiv ale art. 33 alin. (3) din Legea insolvenţei „judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze o cauţiune de cel mult 10%”.
încheierea prin care judecătorul-sindic a stabilit în sarcina recurentei creditoare obligaţia de plată a unei cauţiuni este una premergătoare soluţionării cererilor cu care a fost învestită (cererea de deschidere a procedurii şi contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii), fapt pentru care creditoare nu are deschisă calea de atac a recursului separat împotriva acestei încheieri.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 253/R din 6 aprilie 2011, nepublicată
Prin încheierea din 2 februarie 2011 pronunţată de judecătorul-sindic, s-a stabilit în sarcina creditoarei SC R. SRL o cauţiune de 5.000 lei. S-a reţinut că această creditoare a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, SC D.C. SRL, care a formulat contestaţie în termen legal împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi a solicitat totodată obligarea creditoarei la plata unei cauţiuni, în cuantum de 10% din valoarea creanţei solicitate.
împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea SC R. SRL. A criticat încheierea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel a apreciat că recursul este inadmisibil pentru cele ce se vor arăta în continuare: potrivit art. 149 din coroborat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 282 alin. (2) C. proc. civ. „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii”.
încheierea prin care judecătorul-sindic a stabilit în sarcina recurentei creditoare obligaţia de plată a unei cauţiuni este una premergătoare soluţionării cererilor cu care a fost învestită (cererea de deschidere a procedurii şi contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii), deoarece, prin măsura dispusă, nu s-a adoptat nicio soluţie care să conducă la întreruperea cursului judecăţii. Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile legale mai sus-enunţate, recurenta-creditoare nu are deschisă calea de atac a recursului separat împotriva încheierii din 2 februarie 2011, care are caracter preparator.
