Art. 204 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede situaţiile în care este obligatorie forma autentică a actului modificator, iar pentru actul prin care se hotărăşte desfiinţarea punctului de lucru nu este prevăzută cerinţa actului autentic.De asemenea, tot pentru aceeaşi situaţie, a hotărârii asociaţilor de desfiinţare a unui punct de lucru, legea nu prevede cerinţa atestării.Activitatea judecătorului delegat la este o activitate administrativ-jurisdicţională în cadrul căreia acesta acţionează ca o instanţă, emiţând hotărâri în acest sens, în calitatea sa de magistrat şi acţionând în cadrul unei instituţii publice, Oficiul Registrului Comerţului.
Secţia comercială şi de administrative şi fiscal, Decizia nr. 2285 din 1 octombrie 2009
Prin încheierea nr. 12214/12.06.2009 a Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a respins cererea formulată de către petentul K.H., în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL, având ca obiect înregistrarea în registrul comerțului a modificării actului constitutiv conform hotărârii adunării generale a asociaților din data de 9.06.2009.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul delegat a constatat că actul ce se dorește a fi menționat în registrul comerțului nu este atestat, certificat sau autentificat în ceea ce privește identitatea părților semnatare ale acelui act și al conținutului său. S-a arătat că există posibilitatea, cel puțin teoretică, de a nu fi semnată hotărârea AGA de către toți asociații societății și cum mențiunile ce apar în registrul comerțului au efecte de opozabilitate față de terți, este imperios necesară verificarea „autenticității” modificărilor actelor constitutive ale societății, fără a exista posibilitatea preluării și prelucrării unor acte ce nu emană de la cei îndreptățiți să le întocmească.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul K.H., administrator și asociat al SC E. SRL, solicitând casarea încheierii atacate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de înscriere a mențiunii referitoare la desființarea unui punct de lucru situat în Cluj-Napoca în registrul comerțului.
în motivarea recursului, recurentul arată că, în condițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală a asociaților poate lua hotărâri cu privire la înființarea sau desființarea unor sedii secundare, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
în același timp, arată recurentul, art. 204 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 enumeră expres și limitativ situațiile în care este obligatorie forma autentică a actului modificator adoptat de către asociați, iar pentru desființarea unor puncte de lucru această cerință a formei autentice nu este prevăzută de lege.
Mai mult decât atât, art. 23 din Legea nr. 26/1990 nu prevede cerința formei autentice în privința înregistrării sucursalelor pentru ca prin interpretarea per a contrario să fi fost necesar un act autentic pentru desființarea acestora.
A mai arătat recurentul în finalul motivări că legea nu prevede procedura atestării pentru întocmirea acestui tip de acte, respectiv hotărâre AGA de desființare a punctului de lucru, astfel încât temerile judecătorului delegat sunt nejustificate.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea adunării generale a SC E. SRL, asociații acesteia K.H., K.T., K.H., K.S., K.T., reprezentanți de către asociatul K.H. au decis desființarea și radierea punctului de lucru a persoanei juridice.
Așa cum s-a menționat anterior, acordul de voință a fost dat de către asociații K.T., K.H., K.S., K.T. prin autentică dată asociatului K.H.
La dosar s-au depus procurile speciale nr. 3660/18.09.2006 și nr. 2975/17.07.2008 prin care asociații K.T., K.H., K.S., K.T. îl împuternicesc pe asociatul K.H. să aducă modificări actelor constitutive ale societății, având posibilitatea de a semna în mod valabil orice act adițional în acest sens, de modificare, cu excepțiile enumerate în cele două acte.
Desființarea punctului de lucru nu se cuprinde în excepțiile prevăzute în cele două procuri speciale.
Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 31/21990 prevede la lit. d) competența adunării generale extraordinare de a hotărî în privința desființării unor sedii secundare.
Art. 204 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede situațiile în care este obligatorie forma autentică a actului modificator, iar pentru actul prin care se hotărăște desființarea punctului de lucru nu este prevăzută cerința actului autentic.
De asemenea, tot pentru aceeași situație, a hotărârii asociațiilor de desființare a unui punct de lucru, legea nu prevede cerința atestării.
în același timp, potrivit art. 158 alin. (2) din Normele metodologice din 10.10.2008 privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, pentru înregistrarea în registrul comerțului a desființării unui punct de lucru, solicitantul atașează la cererea de înregistrare hotărârea adunării generale sau decizia organului de administrare și/sau de conducere care are această competență. Nici acest text legal nu prevede vreo condiție specială de formă pentru hotărârea adunării generale.
Așa cum s-a arătat anterior, judecătorul delegat a refuzat înscrierea mențiunilor justificat de temerea că actul nu este atestat, certificat sau autentificat în ceea ce privește identitatea părților.
Hotărârea AGA a fost luată însă în baza procurilor de reprezentare date de către asociații K.H., K.T., K.H., K.S., K.T., asociatului K.H. , acesta fiind singurul semnatar al hotărârii.
Aceeași persoană a semnat însă și cererea de menționare în registrul comerțului a modificărilor, astfel încât identitatea acesteia putut fi stabilită cu certitudine.
Față de cele arătate anterior, refuzul judecătorului delegat de a dispune înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv apare ca fiind nejustificat.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., văzând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 26/1990, se va admite recursul formulat și se va modifica încheierea atacată, în sensul că se va admite cererea având ca obiect înscrierea mențiunii de desființare a punctului de lucru al persoanei juridice.
în temeiul art. 17 din Legea nr. 26/1990, se va dispune publicarea prezentei hotărâri în Monitorul Oficial.
Reclamantul a solicitat obligarea registrului comerțului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru pentru recurs în sumă totală de 27,50 lei și taxele de la Oficiul Registrului Comerțului aferente recursului în sumă de 37,50 lei.
în justificarea acestei cereri, reclamantul invocă dispozițiile art. 274 alin. (1) C.proc.civ., arătând că Oficiul Registrului Comerțului Cluj, fiind intimat în culpă și având capacitate procesuală, poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă încheierea atacată a fost emisă de un delegat al altei instituții, în virtutea legii.
Cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă din următoarele considerente:
Activitatea judecătorului delegat la registrul comerțului este o activitate administrativ-jurisdicțională în cadrul căreia acesta acționează ca o instanță, emițând hotărâri în acest sens, în calitatea sa de magistrat și acționând în cadrul unei instituții publice, Oficiul Registrului Comerțului.
Având această calitate, Oficiul Registrului Comerțului nu poate avea calitatea de intimat, întrucât încheierea atacată a fost emisă în considerarea atribuțiilor jurisdicționale ale judecătorului delegat.
