Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. COMPETENŢA U.N.P.I.R. DE A EFECTUA DECONTUL FINAL AL CHELTUIELILOR DE LICHIDARE A UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE LA SOLICITAREA LICHIDATORULUI, ÎN CONDIŢIILE ART.21 ALIN.2 DIN O.U.G. NR.116/2009.
-art.21 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr.116/2009.
Decizia nr.255/C/30.04.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Constată că prin Sentinţa nr. 971/LC/2011, Tribunalul S. M. a admis în parte acţiunea comercială formulată de C.I. D. F., împotriva pârâtei Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul S. M. şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei, pretenţii reprezentând decont de cheltuieli pentru SC L. I. SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Au fost respinse restul pretenţiilor până la concurenţa sumei de 8069,84 lei.
Faţă de probele de la dosar instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei C.I. D. F., estre întemeiată în parte.
Din actele de la dosar a rezultat că acţiunea reclamantei întemeiată iniţial impropriu recurs, însă precizată ulterior cu menţiunea pretenţii, are ca obiect pretenţii rezultând din activitatea lichidatorului judiciar de a întocmi actele de lichidare şi radiere a societăţii comerciale L. I. SRL. S-a constatat că lichidatorul judiciar a solicitat radierea societăţii de mai sus care s-a şi finalizat la Oficiul registrului comerţului, ulterior fiind depus şi raportul final de lichidare, reclamanta apreciind că valoarea decontului este de 8069,84 lei. În precizarea de acţiune reclamanta a arătat că a solicitat onorariul de mai sus în baza OUG 116/2009.
Faţă de probele de la dosar instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este admisibilă în parte, pentru suma de 1000 lei.
Conform OUG 116/2009, cu modificările ulterioare, art. 2 ind. 1 al. 1, limitele acordării onorariului lichidatorului este de 1000 lei. Întrucât din probatoriul administrat nu rezultă cheltuieli de lichidare mai mari, instanţa a apreciat că reclamantei i se cuvine doar suma fixă 1000 lei prevăzută de OUG 116/2009.
Faţă de cele de mai sus instanţa a admis cererea reclamantei, în parte şi a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei.
Fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs pârâtul O. N. R. C. B. în nume propriu şi pentru O. R. C. T. S. M. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii în întregime a plângerii C.I.D. F. S. M.
În motivarea recursului său, ONRC a arătat, în esenţă, că sentinţa recurată este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, cu privire la capătul de cerere privind plata decontului de cheltuieli formulat de lichidatorul C.I. D. F. – S. M., însăşi reclamanta solicitând prin plângerea formulată împotriva rezoluţiei, aprobarea decontului de cheltuieli şi nu plata de către ORC de pe lângă T. S. M., acesta conform art.21 alin.2 din OUG nr.116/2009 neavând competenţă în acest sens.
În drept au fost invocate prevederile art.304 (8) şi (9) Cod procedură civilă şi art.3041 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, conform art.304 raportat la art.3041 Cod procedură civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a constatat că aceasta este netemeinică şi nelegală.
Prin Încheierea nr.6847/04.12.2006, judecătorul delegat la ORC de pe lângă T. S. M., în baza art.273 (7) şi următoarele din Legea nr.31/1990 a admis cererea formulată de D.G.F.P. S.M., A.F.P. N. şi, în consecinţă, a dispus înscrierea în a menţiunii privind numirea în calitate de lichidator al SC L. I. SRL – N. O. a C.I. D. F., fără a dispune cu privire la plata onorariului lichidatorului.
Prin Rezoluţia nr.132/10.01.2011, directorul ORC de pe lângă Tribunalul S. M. a admis cererea de radiere a SC L. I. SRL – N. O. şi a respins capătul de cerere privind aprobarea decontului de cheltuieli nr.4565/01.07.2010 ca inadmisibil, raportat la dispoziţiile art.21 alin.(2) din OUG nr.116/2009.
Această rezoluţie a fost atacată cu plângere la Tribunalul S. M. cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la aprobarea decontului de cheltuieli ca inadmisibil, plângere admisă în parte prin sentinţa recurată, prin care ORC de pe lângă Tribunalul S. M. a fost obligat la plata sumei de 1000 lei decont de cheltuieli în favoarea lichidatorului, în baza art.21 alin.1 din OUG nr.116/2009, cu motivarea că nu s-a dovedit un cuantum mai mare.
Potrivit art.21 alin.1 din OUG nr.116/2009, competenţa de numire a lichidatorului în situaţiile prevăzute de art.237 (7) din Legea nr.31/1990 şi de art. 31 alin.4 din Legea nr.359/2004, aparţine directorului ORC de pe lângă Tribunal şi/sau persoanei desemnate, care dispune şi cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1000 lei.
Alin.2 al aceluiaşi articol prevede că decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator în legătură cu lichidarea unei se face de către Uniunea Naţională a Practicienilor în din România, la solicitarea lichidatorului.
Din interpretarea acestui text de lege (al.1), rezultă cu certitudine faptul că la numirea lichidatorului în situaţiile prevăzute de art.237 al.7 din Legea nr.31/1990, directorul ORC de pe lângă Tribunal sau persoana desemnată care numeşte lichidatorul are competenţa de a dispune şi cu privire la plata onorariului lichidatorului în cuantum fix de 1000 lei.
Din acelaşi text, alin.2, rezultă că decontul final al cheltuielilor efectuate de lichidator cu lichidarea unei societăţi se face de către U.N.P.I.R., la solicitarea lichidatorului.
Cum obiectul plângerii C.I. D. F. îl constituie decontul final al cheltuielilor de lichidare a SC L. I. SRL – N. O., curtea a apreciat că în speţă sunt incidente prevederile art.21 al.2 din OUG nr.116/2009 (în vigoare la data investirii ORC – ului cu cererea C.I. D. F., precum şi la data de 09.07.2010 când s-a înregistrat decontul final nr.856), potrivit căruia nici instanţa de judecată, nici ORC de pe lângă Tribunalul S. M. nu erau competente să se pronunţe asupra acestui decont, competenţa revenind U.N.P.I.R., la solicitarea lichidatorului.
Faţă de toate aceste considerente, curtea a apreciat că recursul declarat de ONRC B. este fondat, astfel că în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă l-a admis şi a modificat în parte sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii C.I. D. F. împotriva Rezoluţiei nr.132/10.01.2011 a ORC de pe lângă Tribunalul S. M. şi pentru suma de 1000 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
