Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. CERINŢELE ART.581 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
-art.581 Cod procedură civilă.
Decizia nr.232/C/12.04.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Legiuitorul a prevăzut drept condiţii de admisibilitate a unei cereri de ordonanţă preşedinţială existenţa urgenţei luării măsurii prevăzute, vremelnicia acesteia şi neprejudecarea fondului cauzei deduse judecăţii.
Caracterul urgent ce trebuie să justifice luarea măsurii de îndată nu mai subzistă în cauză, câtă vreme au trecut câteva luni de la emiterea somaţiei şi aceasta nu a fost pusă în executare, serviciul la care s-a obligat intimata, fiind prestat în continuare.
Nu sunt îndeplinite nici condiţiile preîntâmpinării pierderii unui drept ca efect al sistării serviciilor de apă canal şi prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, câtă vreme recurenta are posibilitatea de a-şi recupera eventualele prejudicii ce izvorăsc din executarea contractului de furnizare pe calea dreptului comun.
Prin Ordonanţa nr.1/10.01.2012 Tribunalul B. a respins cererea formulată de reclamanta SC I. D. A. C. SA, în contradictoriu cu pârâta C. D. A. SA, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Între reclamanta SC I. şi C. L. M. O. prin A. P. I. s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune, în data de 06.07.2004, având ca obiect mobilarea urbană prin realizarea unui ansamblu rezidenţial, alcătuit din locuinţe, dotări şi infrastructură în zona de sud-vest a Municipiului O., pe domeniul privat al Municipiului O. respectiv cartierul Europa.
Societatea I. şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi a edificat construcţiile şi infrastructura aferentă inclusiv reţelele de apă canal acestea din urmă au fost recepţionate de către reprezentanţii C. de A. O. SA şi al C. L. M. O. în data de 28.01.2008, conform procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor 83/30.01.2008.
La data de 16.11.2008, între reclamanta SC I. D. A. C. SA, şi pârâta C. D. A. SA, s-a încheiat Contractul nr.3578/2008 de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare pe o durată nedeterminată,în baza căruia pârâta s-a obligat să furnizeze serviciile de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare pentru punctele de consum ale reclamantei conform anexei 2 la contract.
Corelativ reclamanta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor primite conform condiţiilor prevăzute de art.13 din contract.
Prin somaţia nr. 35780/16.11.2011,pârâta a pus în vedere reclamantei ca în termen de 5 zile să achite debitul restant în sumă de 18.115,78 lei reprezentând facturi apă canal, în caz contrar va proceda la sistarea prestaţiilor sau blindarea branşamentului/racordului iar conform regulamentului de furnizare, reluarea prestaţiilor se va face în termen de 5 zile de la achitarea debitului –fila 7 dosar.
Potrivit art.581 Cod procedură civilă, „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara (…)”.
Din textul de lege menţionat mai sus rezultă că pentru a fi admisă o cerere pe calea ordonanţei preşedinţiale este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: urgenţa luării unei astfel de măsuri, vremelnicia măsurii şi neprejudicierea fondului cauzei.
În speţă, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege menţionat mai sus, atât sub aspectul urgenţei, invocată de reclamantă, respectiv al preîntâmpinării pierderii unui drept ca efect al sistării serviciilor de apă canal şi prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, cât si a condiţiei privind vremelnicia luării unei asemenea măsuri.
În ce priveşte primul aspect instanţa a reţinut că, reclamanta are la îndemână calea dreptului comun pentru recuperarea eventualelor prejudicii ce i s-ar cauza ca urmare a derulării raporturilor comerciale dintre părţi întemeiate pe contractele menţionate mai sus, respectiv de recuperare a sumelor stabilite în plus faţă de cele convenite de părţi.
De asemenea instanţa a reţinut că, în condiţiile în care pârâta ar fi obligată să furnizeze serviciile de alimentare cu apă şi canalizare fără ca pârâta să-şi onoreze propria obligaţie de plată chiar temporar până la soluţionarea dosarului de fond, măsura ar fi de natură să prejudicieze pârâta şi nu reclamanta.
Faţă de cele reţinute, instanţa a respins, ca nefondată, cererea.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta reclamantă SC I. D. C. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii de suspendare provizorie.
A arătat că hotărârea este nelegală pentru că instanţa a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, solicitând examinarea pricinii sub toate aspectele, arătând că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de art.581 Cod procedură civilă.
În ce priveşte urgenţa, a arătat că majoritatea imobilelor pe care C. d. A. O. intenţionează să le debranşeze sunt ocupate de chiriaşi sau beneficiari ai contractelor de vânzare cumpărare cu plata în rate iar ducerea la îndeplinire a somaţiei ar presupune lipsirea de alimentare cu apă a unui număr de 59 imobile în care locuiesc familii sau îşi desfăşoară activitatea companii.
Arată că societatea a achitat contravaloarea consumului, conform ordinelor de plată de la dosar dar refuză să achite pierderile pe care le înregistrează C. de A., aceasta fiind proprietarul/administratorul reţelei iar Municipiul O., proprietarul terenului. Societatea recurentă nu se încadrează nici uneia dintre condiţiile prevăzute de Regulamentul serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, nu este proprietar al reţelelor de furnizare de apă şi canalizare.
În ce priveşte vremelnicia, a arătat că este îndeplinită şi această condiţie, întrucât măsura suspendării executării somaţiei se va dispune până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce face obiectul dosarului 13314/111/2011.
De asemenea a arătat că nu se cere prejudecarea fondului.
În drept a invocat dispoziţiile art.581 şi următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, Legea nr.241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare şi art.304 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, a reţinut că este nefondat, astfel că în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă a dispus respingerea lui ca atare şi menţinerea în tot a ordonanţei atacate, pentru următoarele considerente :
Conform prev.art.581 Cod procedură civilă, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Legiuitorul a prevăzut drept condiţii de admisibilitate a unei cereri de ordonanţă preşedinţială existenţa urgenţei luării măsurii prevăzute, vremelnicia acesteia şi neprejudecarea fondului cauzei deduse judecăţii.
În speţă, astfel cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru luarea măsurii solicitate de recurenta reclamantă.
Astfel, s-a reţinut că recurenta a solicitat pe calea procedurii speciale suspendarea executării somaţiei nr.35780/16.11.2011 emisă de pârâtă având ca obiect măsura sistării prestării utilităţilor de apă canal, la un număr de 59 imobile situate în Cartier Europa, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce face obiectul dosarului 13314/111/2011.
Somaţia a cărei suspendare s-a solicitat, s-a emis de pârâtă în vederea recuperării debitului restant în cuantum de 18.115,78 lei, pe care recurenta îl are de achitat, sens în care i s-a pus în vedere achitarea debitului restant în termen de 5 zile, în caz contrar urmând a se proceda la sistarea prestaţiilor sau blindarea branşamentului/ racordului.
Deşi somaţia respectivă s-a emis în data de 16.11.2011, pârâta intimată nu a procedat la punerea în a măsurii sistării furnizării serviciului de alimentare cu apă şi canalizare către recurentă, nici până la momentul soluţionării prezentului recurs.
În aceste condiţii, caracterul urgent ce trebuie să justifice luarea măsurii de îndată nu mai subzistă, câtă vreme au trecut câteva luni de la emiterea somaţiei şi aceasta nu a fost pusă în executare, serviciul la care s-a obligat intimata, fiind prestat în continuare.
În cauză, nu este îndeplinită condiţia preîntâmpinării pierderii unui drept ca efect al sistării serviciilor de apă canal şi prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, câtă vreme recurenta are posibilitatea de a-şi recupera eventualele prejudicii ce izvorăsc din executarea contractului de furnizare pe calea dreptului comun.
Problema litigioasă dintre părţi vizează plata diferenţei de consum ce apare înregistrată pe contorul montat recurentei odată cu demararea lucrărilor de edificare a cartierului de locuinţe şi a infrastructurii aferente şi consumul totalizat al contoarelor individuale montate la fiecare imobil din cartier pentru care beneficiarii serviciilor au încheiate contracte separate individuale cu intimata.
Ori, aşa cum s-a arătat mai sus, eventualele prejudicii ce s-ar putea cauza prin plata unor servicii neprestate şi nedatorate de recurentă se pot recupera pe calea dreptului comun neexistând necesitatea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara.
De asemenea, câtă vreme nu recurenta este cea care prestează la rândul său servicii de apă canal către locatarii celor 59 de imobile invocate, ci intimata, în baza contractelor individuale de furnizare încheiate pe imobilele respective, aspectul invocat în sensul lipsirii de alimentare cu apă a acestor imobile care să justifice luarea măsurii solicitate nu a putut fi reţinut.
Pe de altă parte, obligarea intimatei la prestarea serviciului de apă canal în condiţiile refuzului recurentei de a-şi îndeplini obligaţia corelativă de plată a serviciului prestat este de natură a aduce prejudicii intimatei pârâte, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, dispunând respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.
Instanţa de recurs nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece partea intimată nu a solicitat acordarea lor.
