Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANTRENAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE ALE SOCIETĂŢII DEBITOARE.
-art.138 li.d din Legea nr.85/2006 ;
– din Legea nr.85/2006;
-art.129 alin.1 teza II Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.138 al.1 lit.d din Legea 85/2006 „(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
……….
……….
d) au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea;”
În speţă, instanţa de fond a reţinut, temeinic şi legal, că la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, în calitatea sa de administrator al debitoarei SC C. SRL, pârâtul intimat P. E. D. a ataşat balanţa de verificare, situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, conturile de profit şi pierderi şi datele informative, cerinţele art.28 al.1 lit.a şi f din Legea 85/2006 fiind îndeplinite.
În speţă, instanţa de fond a reţinut, temeinic şi legal, că la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, în calitatea sa de administrator al debitoarei SC C. SRL, pârâtul intimat P. E. D. a ataşat balanţa de verificare, situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, conturile de profit şi pierderi şi datele informative, cerinţele art.28 al.1 lit.a şi f din Legea 85/2006 fiind îndeplinite.
De asemenea, corect a apreciat judecătorul sindic că trimiterea generală pe care o face creditoarea reclamantă la nedepunerea actelor contabile nu poate fi reţinută în acest context, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost întocmit de către lichidatorul judiciar vreun raport din care să rezulte cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă.
De asemenea, corect a apreciat judecătorul sindic că trimiterea generală pe care o face creditoarea reclamantă la nedepunerea actelor contabile nu poate fi reţinută în acest context, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost întocmit de către lichidatorul judiciar vreun raport din care să rezulte cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă.
Mai mult, invocarea dispoziţiilor din Legea nr.85/2006 este lipsită de relevanţă în răspunderea prevăzută de art.138 al.1 lit.d din lege, de vreme ce art.28 instituie o obligaţie procedurală de depunere a unor documente, după ce a intervenit starea de insolvenţă, respectiv atunci când însăşi debitoarea formulează o asemenea cerere. Dispoziţiile din Legea nr.85/2006 instituie o obligaţie procedurală născută în cadrul procedurii insolvenţei, respectiv după sesizarea tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, ce se circumscrie obligaţiei prevăzute de art.129 al.1 teza a doua Cod procedură civilă de a proba pretenţiile şi apărările, în timp ce faptele prevăzute la dispoziţiile art. 138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006 au natura unor aspecte de drept substanţial, respectiv acestea constituie elemente materiale ale faptelor ilicite pretinse a fi fost săvârşite de persoanele răspunzătoare, fapte anterioare oricărei sesizări a instanţei, necesare pentru atragerea răspunderii speciale cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, reglementată de legea specială.
Mai mult, invocarea dispoziţiilor din Legea nr.85/2006 este lipsită de relevanţă în răspunderea prevăzută de art.138 al.1 lit.d din lege, de vreme ce art.28 instituie o obligaţie procedurală de depunere a unor documente, după ce a intervenit starea de insolvenţă, respectiv atunci când însăşi debitoarea formulează o asemenea cerere. Dispoziţiile din Legea nr.85/2006 instituie o obligaţie procedurală născută în cadrul procedurii insolvenţei, respectiv după sesizarea tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, ce se circumscrie obligaţiei prevăzute de art.129 al.1 teza a doua Cod procedură civilă de a proba pretenţiile şi apărările, în timp ce faptele prevăzute la dispoziţiile art. 138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006 au natura unor aspecte de drept substanţial, respectiv acestea constituie elemente materiale ale faptelor ilicite pretinse a fi fost săvârşite de persoanele răspunzătoare, fapte anterioare oricărei sesizări a instanţei, necesare pentru atragerea răspunderii speciale cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, reglementată de legea specială.
Nu se justifică nici invocarea prevederilor art.1203 din vechiul cod civil, de vreme ce dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumţia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Nu se justifică nici invocarea prevederilor art.1203 din vechiul cod civil, de vreme ce dispoziţiile art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumţia de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Decizia nr.634/C/18.10.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.453 din 22.02.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea formulată de creditorul B. A. în contradictoriu cu pârâtul P. E. D.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Reprezentând o formă specială de răspundere civilă delictuală, răspunderea reglementată de art. 138 din poate fi antrenată în măsura în care la ajungerea în stare de insolvenţă a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii şi oricare altă persoană prin una dintre faptele expres şi limitativ prevăzute.Fiind o excepţie de la dreptul de gaj general al creditorilor reglementat de art. 1781 Cod civil, ea are un caracter excepţional putând fi antrenată numai în limitele şi în măsura în care sunt întrunite condiţiile amintite.
Astfel, din examinarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d ) a rezultat că antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenţie ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilităţii.
La cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pârâtul, în calitatea sa de administrator al debitorului S.C. C. S.R.L. a ataşat balanţa de verificare, situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, contul de profit şi pierdere şi datele informative. Art. 28 alin. 1 lit. a ) şi f ) din Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres ce documente contabile trebuie ataşate cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în ipoteza în care ea este formulată de către debitor.
Comparând reglementarea legală cu actele contabile depuse de către pârât judecătorul sindic a reţinut că a fost respectată în întregime prevederea amintită. Trimiterea generală pe care creditorul o face la nedepunerea actelor contabile nu poate fi reţinută în acest context cu atât mai mult cu cât nici nu a fost întocmit de către lichidatorul judiciar vreun raport din care să rezulte cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă. Tocmai de aceea, judecătorul sindic a considerat că nu este incidentă ipoteza invocată de către creditor, astfel încât va respinge cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta creditoare B. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii în angajarea răspunderii organelor de conducere a SC C. SRL.
A arătat că documentele contabile la care face referire judecătorul sindic au fost depuse de către administratorul societăţii odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. Acestea privesc o balanţă de verificare aferentă lunii iulie 2010, respectiv ale situaţiei financiar contabile aferentă anului 2010. Din acest motiv administratorul judiciar a considerat aceste documente insuficiente, formulând o notificare la adresa administratorului pentru a depune integral şi la zi documentele contabile ale societăţii.
Mai a arătat că odată cu cererea de deschidere a procedurii, administratorul a depus o declaraţie pe proprie răspundere prin care a arătat că societatea deţine bunuri, obligându-se să ataşeze o listă cu acestea, dar nu a făcut acest lucru, motiv pentru care şi administratorul judiciar şi recurenta au fost în imposibilitate obiectivă de a analiza situaţia economico financiară a societăţii pentru a identifica modalităţile legale prin care să se realizeze lichidarea averii debitorului.
În concluzie, a apreciat că administratorul societăţii se face vinovat cu rea intenţie de nedepunerea documentelor financiar contabile ale societăţii împrejurare care atrage prezumţia judiciară în baza art.1203 din vechiul Cod civil, că acesta nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, sau a ţinut una fictivă, respectiv ascunde actele contabile.
Intimaţii legal citaţi, nu au formulat întâmpinare
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta B. A. fiind nefondat, pentru următoarele considerente :
În conformitate cu prevederile art.138 al.1 lit.d din Legea 85/2006 „(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea;”
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel a respins recursul declarat de recurenta B. A., ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
