Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. PROCEDURA INSOLVENŢEI. CONFIRMARE PLAN DE REORGANIZARE. NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI DE CĂTRE JUDECĂTORUL SINDIC. CASARE CU TRIMITERE.
-art.101 lit.e din Legea nr.85/2006 ;
-art.95 din Legea nr.85/2006;
-art.312 alin.1 şi 5 teza 1 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa atacată judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a debitorului SC F. U. SRL, verificând doar data depunerii planului de reorganizare, data publicării acestuia în BPI şi votarea acestuia de către adunarea creditorilor, deşi avea obligaţia legală, conform art. 101 lit. E din Legea nr. 85/2006, de a verifica şi respectarea prevederilor art. 95, şi chiar s-a invocat de către creditorul BRD – G. S. G. SA în faţa judecătorului sindic neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege. În fapt, din hotărârea atacată rezultă că judecătorul fondului nu a verificat în nici un fel susţinerile acestui creditor.
Prin sentinţa atacată judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a debitorului SC F. U. SRL, verificând doar data depunerii planului de reorganizare, data publicării acestuia în BPI şi votarea acestuia de către adunarea creditorilor, deşi avea obligaţia legală, conform art. 101 lit. E din Legea nr. 85/2006, de a verifica şi respectarea prevederilor art. 95, şi chiar s-a invocat de către creditorul BRD – G. S. G. SA în faţa judecătorului sindic neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege. În fapt, din hotărârea atacată rezultă că judecătorul fondului nu a verificat în nici un fel susţinerile acestui creditor.
Această omisiune a primei instanţe reprezintă o necercetare parţială a fondului cauzei, fiind prezent astfel motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Această omisiune a primei instanţe reprezintă o necercetare parţială a fondului cauzei, fiind prezent astfel motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Faţă de această împrejurare, în baza art. 312 alin. 1 şi alin. 5 teza întâi Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul a casat cu trimitere sentinţa atacată, urmând ca Tribunalul Bihor să se pronunţe asupra cererii de confirmare a planului de reorganizare, analizând toate susţinerile părţilor şi verificând îndeplinirea tuturor condiţiilor prescrise de art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Faţă de această împrejurare, în baza art. 312 alin. 1 şi alin. 5 teza întâi Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul a casat cu trimitere sentinţa atacată, urmând ca Tribunalul Bihor să se pronunţe asupra cererii de confirmare a planului de reorganizare, analizând toate susţinerile părţilor şi verificând îndeplinirea tuturor condiţiilor prescrise de art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Decizia nr.603/C/04.10.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Încheierea nr. 1352/F din 24.05.2012 Tribunalul Bihor în temeiul art. 101 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului S.C. F. U. S.R.L., societate în , reprezentată prin administrator judiciar E. IPURL, propus de către debitor prin administratorul special C. I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 24.05.2011, depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din 24.05.2012, debitorul S.C. F. U. S.R.L., societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar E. IPURL., a solicitat confirmarea planului de reorganizare al societăţii debitoare.
Prin Notele de şedinţă din 23.06.2011 creditorul BRD – GSG SA –a solicitat instanţei respingerea planului de reorganizare, întrucât acesta nu întruneşte în cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, în sensul că în niciuna dintre categoriile de creanţe planul nu a fost votat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din categorie, iar planul nu respectă nici condiţia prevăzută de art. 101 alin. 1 lit. E şi art. 95 alin. 1 din Legea 85/2006, în sensul că nu indică perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, în cauză planul de reorganizare nu conţine un studiu al pieţei pentru domeniul în care debitorul îşi desfăşoară activitatea, cu stabilirea principiului concurenţei şi a nivelului cererii.
A constatat că, anunţul privind planul de reorganizare a activităţi debitorului propus de către debitor a fost depus la instanţă în şedinţa publică din data de 24.05.2012 a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4255 din 23.032012, conform Dovezii privind îndeplinirea procedurilor de publicare nr. 84712 emise la data de 23.03.2012 şi a fost votat favorabil de către toate categoriile de creanţe, astfel cum rezultă din Procesul-verbal al Adunării Creditorilor S.C. F. U. S.R.L. – societate în insolvenţă, încheiat la data de 05.04.2012, în temeiul art. 101 alin. 1 lit. a din Legea privind procedura insolvenţei, instanţa a procedat la confirmarea acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoare BRD G. S. G. SA solicitând admiterea recursului, în principal casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar modificarea integrală a încheierii în sensul infirmării planului de reorganizare a activităţii debitoarei.
În motivarea recursului a arătat că prin încheierea nr. 1352/F/2012 judecătorul – sindic a dispus confirmarea planului de reorganizare în temeiul art. 101 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, reţinând ca planul a fost votat favorabil de adunarea creditorilor.
Încheierea pronunţata de către prima instanţa este nelegala si neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
1. Încheierea prin care s-a confirmat planul de reorganizare este nemotivata, nefiind analizată legalitatea planului de reorganizare si încheierea nu conţine motivele reţinute cu privire la cererea sa de infirmare a planului de reorganizare pentru nerespectarea prevederilor art. 95 din legea nr. 85/2006.
In urma lecturării considerentelor hotărârii recurate se observa ca prima instanţa a reţinut doar ca planul de reorganizare a fost votat de adunarea creditorilor in mod favorabil si a confirmat planul in temeiul art. 101 alin 1 lit. a. Insa prima instanţa nu a analizat daca sunt îndeplinite si celelalte prevederi ale art.101 din Legea nr.85/2006. Or, art.101 alin 1 dispune expres ca „Planul va fi confirmat daca vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii (…) E. planul respecta prevederile art. 95″. Din acest text de lege imperativ rezulta in mod clar ca pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare nu este suficient ca planul sa fi fost votat favorabil de către creditori (condiţia prevăzuta de litera A din art.101), ci se impune ca planul de reorganizare sa respecte dispoziţiile art.95, care reglementează conţinutul planului de reorganizare. Condiţiile enumerate la art.101 trebuie îndeplinite in mod cumulativ, adică fiecare condiţie in parte trebuie respectata, nu doar unele din acestea. Aşadar instanţa trebuie sa analizeze in mod obligatoriu si daca planul respecta art. 95, al căror prevederi sunt imperative, nerespectarea acestora atrăgând infirmarea planului de reorganizare. Astfel este posibil ca un plan de reorganizare sa fi fost votat favorabil in adunarea creditorilor, insa in situaţia in care conţinutul planului nu respecta art. 95 din Legea nr. 85/2006, confirmarea planului este nelegala.
În speţa, se observa ca prima instanţa nu a analizat daca planul de reorganizare suspus confirmării îndeplineşte celelalte condiţii enumerate de art.101, reţinând doar ca este respectata condiţia de la art.101 alin 1 lit.a. În ceea ce priveşte celelalte condiţii enumerate prin art.101, mai ales condiţia de la lit.E (planul sa respecte art.95) acesta nici măcar nu este menţionat.
Astfel cum a reţinut prima instanţa printre considerentele încheierii la termenul de judecata in care s-a discutat confirmarea planului de reorganizare a depus note de şedinţa prin care a expus pe larg ca planul de reorganizare nu respectă prevederile art.95, si in consecinţa prevederile art.101 lit.e nu sunt îndeplinite, motiv pentru care se impunea infirmarea planului de reorganizare. Prima instanţa nu a arătat motivele pentru care a respins susţinerile sale, si nu a expus nici considerentele pentru care planul de reorganizare ar respecta art. 95 din Legea insolventei, respectiv ar fi îndeplinite toate condiţiile enumerate prin art.101.
În aceste condiţii încheierea prin care s-a confirmat planul de reorganizare este nemotivata, neconţinând motivele pentru care prima instanţa a considerat ca sunt îndeplinite toate condiţiile din art.101, si nici considerentele pentru care a înlăturat susţinerile sale. Art. 261 alin 5 Cod procedură civilă dispune expres ca hotărârea judecătoreasca va trebui sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanţei si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor. In speţa, prima instanţa prin considerente nu a expus motivele pentru care a înlăturat susţinerile sale. Or, motivarea unei hotărâri judecătoreşti presupune ca din considerente sa rezulte raţionamentul instanţei pentru care a înlăturat cererea uneia dintre părţi. În jurisprudenţă, în acest sens s-a reţinut că “întrucât legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate se analizează în funcţie de motivele de fapt şi de drept reţinute de instanţa de fond la adoptarea soluţiei, motive care trebuie sa fie concordante cu actele existente in dosar si cu celelalte probe administrate, in lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs nu poate verifica legalitatea si temeinicia soluţiei primei instanţe. Nemotivarea hotărârii pronunţate in privinţa tuturor capetelor de cerere soluţionate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, considerent in baza căruia tribunalul, făcând aplicarea dispoziţiilor art.312 alin 5 raportat la art.304pct 7 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat, a casat in întregime hotărârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.”
2. Încheierea este pronunţata cu încălcarea prevederilor art.101 alin 1 lit.e, respectiv planul nu respecta prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2006, după cum urmează:
a. Planul propus nu respecta dispoziţiile art. 95 alin. 1 din Legea 85/2006 care prevede ca „planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilităţile si specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pieţei fata de oferta debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare si înlocuire a administratorilor si a directorilor.” Din acest text de lege rezultă că un plan de reorganizare (care este un plan de afaceri) in mod obligatoriu trebuie sa precizeze perspectivele reale de redresare, care se raportează atât la mijloacele financiare de care dispune in mod efectiv debitoarea, precum si la condiţiile de piaţa in care aceasta îşi desfăşoară activitatea (respectiv cererea pe piaţa fata de oferta debitoarei). În caz contrar, adică în ipoteza in care nu se analizează piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea debitoarea, respectiv cererea acestei pieţe fata de oferta debitoarei, nu se poate verifica dacă planul de reorganizare – care este un plan de afaceri – este viabil sau nu. In cazul de fata se poate observa ca planul de reorganizare nu conţine un studiu al pieţei pentru domeniul in care debitorul îşi desfăşoară activitatea, cu stabilirea principalilor concurenţi si a nivelului cererii pieţei. Nici măcar nu se menţionează care sunt partenerii de afaceri ale debitoarei, sau nivelul cererii fata de oferta debitoarei. In aceste condiţii previziunile privind profiturile preconizate de a fi realizate in perioada de reorganizare sunt lipsite de susţinere si de fundament.
O alta condiţie impusa de art. 95 alin. 1 este aceea ca planul sa conţină o analiza a mijloacelor financiare de care societatea dispune, modalităţile de finanţare a planului de reorganizare. In planul propus de SC F. U. SRL, nu se prevăd care sunt mijloacele financiare efective de care debitoarea dispune. Deşi se menţionează „posibilităţi de capitalizare” abstracte, în mod concret nu se arata care sunt mijloacele financiare efective care ar susţine un plan de reorganizare. De asemenea planul nu prevede nici un flux de numerar, prin care s-ar detalia veniturile realizate din activitatea debitoarei si cheltuielile aferente acestora, preconizate pe durata desfăşurării planului de reorganizare. Or, potrivit art.3 pct. 22 din Legea insolventei programul de plata a creanţelor in mod obligatoriu se va raporta la fluxurile de numerar ale planului. Acesta întrucât in caz contrar nu se va putea dovedi ca previziunile planului – in vederea desfăşurării activităţii si a achitării creanţelor – sunt realiste. Susţinerea debitoarei in sensul ca va realiza o anumita cifra de afaceri ar trebui dovedite prin fluxul de numerar (buget de venituri-cheltuieli) prin care sa demonstreze care sunt cheltuielile efective de realizat (cu salariaţii, cu activitatea etc.) şi din ce resurse (contracte etc.) şi în ce moment ar fi realizate veniturile.
Evident, pentru ca planul de reorganizare sa arate perspectivele reale de reorganizare ale debitoarei, raportat la activitatea ce ar urma sa fie desfăşurata de către acesta, precum si la sursele financiare ale planului, trebuie sa fie întemeiate pe nişte date concrete. Un plan de reorganizare este serios doar in cazul in care el prezintă credibilitate, adică denota şanse reale de realizare. In aceste sens s-a remarcat si in doctrina ca, previziunile fluxurilor de numerar sunt credibile dacă sunt susţinute de contracte încheiate de debitor pentru realizarea sumelor propuse a fi încasate pe perioada de derulare al planului de reorganizare. Însă în lipsa prezentării acestor contracte preconizate de a asigura debitoarei veniturile necesare îndestulării creditorilor, prevederile art.95 alin 1 nu sunt îndeplinite, nefiind prezentate perspectivele de redresare in raport cu posibilităţile debitoarei si mijloacele financiare disponibile, iar susţinerile cuprinse in plan privind realizarea veniturilor pe perioada de reorganizare nu sunt întemeiate pe date concrete.
La dosarul cauzei pentru perioada de observaţie nu s-au depus situaţiile de încasări si plaţi si/sau acte din care sa se dovedească ca debitoarea a desfăşurat o activitate profitabila si a realizat venituri in aceasta perioada.
b.Planul nu respecta nici dispoziţiile art. 95 alin 6 lit. B care prevede ca un plan de reorganizare va trebui sa cuprindă modul de abţinere a resurselor financiare pentru susţinerea realizării planului si sursele de provenienţa ale acestora. Se observă că prin planul de reorganizare se estimează doar ce cifra de afaceri ar urma sa fie obţinute in cursul reorganizării insa nu se precizează sursele efective de provenienţa a resurselor financiare.
Astfel nu s-au prezentat contracte/ alte acte încheiate de către debitoare cu terţe persoane care ar demonstra ca in perioada de reorganizare debitoarea poate obţine venituri Or, in absenta demonstrării
existentei resurselor financiare si modului de obţinere ale acestora iarăşi planul de reorganizare este nesusţinut, viabilitatea si seriozitatea acestuia nefiind dovedite.
Astfel cum s-a reţinut si in doctrina de specialitate „ceea ce priveşte obţinerea unor resurse financiare, acestea trebuie sa fie prezentate concret, prin indicarea exacta a persoanelor de la care
urmează a fi procurate si a cuantumului lor”.
c.Planul nu respecta nici prevederile art. 95 alin 5 lit. D din Legea insolvenţei, care dispune ca planul de reorganizare va specifica despăgubirile oferite titularilor categoriilor de creanţa comparativ cu valoarea estimativă ce ar putea fi obţinută in faliment. Aceasta valoare estimativa se va calcula la data propunerii planului. Pentru a se calcula valoarea estimativa care ar fi distribuita in caz de faliment se evaluează bunurile aflate in patrimoniul debitoarei (de către un expert independent Anevar) si raportat la valorile rezultate se arata care ar fi distribuirile in faliment. Astfel este si practica in domeniu. Adică pentru a simula situaţia de faliment si distribuirile eventuale in faliment obligatoriu se evaluează patrimoniul debitoarei, si pe. baza acestor valori stabilite in mod obiectiv (de către un expert independent) se trage concluzia referitoare la despăgubirile estimate in caz de faliment. In speţa, in planul de reorganizare nici măcar nu s-a precizat ce bunuri sunt in patrimoniul debitoarei. Menţiunea ca in cazul falimentului s-ar distribui doar creditorului garantat 50% din valoarea creanţei sale iar restul creditorilor nu s-ar îndestula este nesusţinută, respectiv nu se întemeiază pe evaluarea bunurilor debitoarei sau pe alte date obiective.
Imobilul aflat in patrimoniul debitoarei si ipotecat in favoarea sa, a fost evaluat la valoarea de 225.600 euro (potrivit contractului de ipoteca depus la dosar). Aceasta valoare excede valorii creanţei sale deţinute fata de debitoare.
In concluzie planul de reorganizare nu respecta prevederile art.95 care reglementează conţinutul obligatoriu al planului. Astfel nu sunt prevăzute prin plan resursele efective financiare prin care s-ar susţine planul, nu exista fluxuri de numerari privind veniturile si cheltuielile concrete, aferente activităţii preconizate in perioada de reorganizare, si mai mult nu se arata in mod legal valoarea despăgubirilor in caz de faliment. Or, astfel cum s-a reţinut si in doctrina „Planul de reorganizare trebuie sa conţină in esenţa informaţii relative la debitor, la managementul acestuia si la acţionarii săi semnificativi, prezentarea activului, evaluarea patrimoniului, sursele de finanţare pe perioada reorganizării, previziunea situaţiilor financiare fcash-flow) si programul de plata a creanţelor in perioada de reorganizare.” Nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 95 din legea procedurii insolvenţei – nu este îndeplinita ultima condiţie prevăzuta de art. 101 alin.l la lit. e şi se impune infirmarea planului de reorganizare având in vedere acest considerent.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Examinând sentinţa recurată, raportat la motivele de recurs invocate, cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că recursul este fondat, fiind admis, pentru următoarele considerente:
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
