Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. PROCEDURA INSOLVENŢEI. CONFIRMARE PROPUNERII ADMINISTRATORULUI JUDICIAR DE PRELUNGIRE A PLANULUI DE REORGANIZARE AL DEBITOAREI.
-art.95 alin.3 şi 4 din Legea nr.85/2006.
Legiuitorul a prevăzut la articolul 95 alin.3 şi 4 din Legea nr.85/2006 că executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani de la confirmarea planului, perioadă care poate fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, cu condiţia ca propunerea să fie votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată.
Legiuitorul a prevăzut la articolul 95 alin.3 şi 4 din Legea nr.85/2006 că executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani de la confirmarea planului, perioadă care poate fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, la recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, cu condiţia ca propunerea să fie votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată.
În speţă, planul de reorganizare a debitoarei a fost confirmat prin sentinţa nr. 2267/F/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, înlăuntrul termenului de 18 luni prevăzut de lege administratorul judiciar convocând adunarea creditorilor pentru data de 14.03.2012, supunând discuţiei şi votului creditorilor rămaşi în sold, propunerea prelungirii planului de reorganizare a debitoarei cu o perioadă de 12 luni.
În speţă, planul de reorganizare a debitoarei a fost confirmat prin sentinţa nr. 2267/F/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor, înlăuntrul termenului de 18 luni prevăzut de lege administratorul judiciar convocând adunarea creditorilor pentru data de 14.03.2012, supunând discuţiei şi votului creditorilor rămaşi în sold, propunerea prelungirii planului de reorganizare a debitoarei cu o perioadă de 12 luni.
Din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 04.03.2012 rezultă că la dezbaterea ordinii de zi propuse a fost prezentă creditoarea B. T. SA Sucursala Oradea deţinătoare a unei creanţe în cuantum de 92,87% din totalul pasivului rămas de achitat, creditoare care a votat în favoarea prelungirii duratei planului de reorganizare cu o perioadă de 12 luni.
Din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 04.03.2012 rezultă că la dezbaterea ordinii de zi propuse a fost prezentă creditoarea B. T. SA Sucursala Oradea deţinătoare a unei creanţe în cuantum de 92,87% din totalul pasivului rămas de achitat, creditoare care a votat în favoarea prelungirii duratei planului de reorganizare cu o perioadă de 12 luni.
Hotărârea adunării creditorilor nu a fost contestată de nici un alt creditor al debitoarei care să conteste prelungirea duratei planului de reorganizare, propusă de administratorul judiciar.
Hotărârea adunării creditorilor nu a fost contestată de nici un alt creditor al debitoarei care să conteste prelungirea duratei planului de reorganizare, propusă de administratorul judiciar.
Având în vedere faptul că propunerea de prelungire a duratei planului de reorganizare a fost formulată în termen legal şi votată de creditorii ce depăşesc 2/3 din valoarea creanţelor aflate în sold la data şedinţei, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 95 alin.4 din Legea 85/2006 pentru prelungirea duratei de execuţie a planului de reorganizare.
Având în vedere faptul că propunerea de prelungire a duratei planului de reorganizare a fost formulată în termen legal şi votată de creditorii ce depăşesc 2/3 din valoarea creanţelor aflate în sold la data şedinţei, s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 95 alin.4 din Legea 85/2006 pentru prelungirea duratei de execuţie a planului de reorganizare.
Interpretarea dată de judecătorul sindic prevederilor articolului 95 alin.4 din lege, în sensul că la exprimarea votului pentru prelungirea duratei de execuţie a planului de reorganizare are relevanţă numărul creditorilor aflaţi în sold la calculul majorităţii speciale, s-a apreciat că nu poate fi primită câtă vreme legiuitorul în tot cuprinsul prevederilor legii insolvenţei a acordat eficienţă principului majorităţii ca pasiv al debitorului şi nu ca număr al creditorilor acestuia.
Interpretarea dată de judecătorul sindic prevederilor articolului 95 alin.4 din lege, în sensul că la exprimarea votului pentru prelungirea duratei de execuţie a planului de reorganizare are relevanţă numărul creditorilor aflaţi în sold la calculul majorităţii speciale, s-a apreciat că nu poate fi primită câtă vreme legiuitorul în tot cuprinsul prevederilor legii insolvenţei a acordat eficienţă principului majorităţii ca pasiv al debitorului şi nu ca număr al creditorilor acestuia.
Decizia nr.611/C/04.10.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1098/F din 25.04.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată cererea de prelungire a planului de reorganizare a debitorului S.C. C. S.R.L. formulată de administratorul judiciar C. I. T. SPRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2267/F/2010 pronunţată de către Tribunalul Bihor a fost confirmat planul de reorganizare al debitorului S.C. C. SRL. În forma sa anterioară adoptării Legii nr. 169/2010, cuprindea o singură dispoziţie referitoare la modificarea planului de reorganizare – art. 95 alin. 4. Prin actul normativ amintit s-a introdus un nou alineat la articolul 101 care vizează de asemenea procedura de modificare a planului.
Examinând cuprinsul celor două prevederi se poate trage concluzia că ele stipulează majorităţi diferite pentru adoptarea măsurilor la care fac trimitere. Astfel, în timp ce art. 95 alin. 4 prevede că propunerea trebuie votată de cel puţin 2/3 din creditorii aflaţi în sold, art. 101 alin. 5 face trimitere la condiţiile în care se consideră votat un plan de reorganizare – votul pe categorii ( art. 101 lit. A-E ).
Contradicţia aparentă dintre cele două dispoziţii trebuie să aibă în vedere faptul că prima face trimitere în mod expres la modificarea termenului de a planului, în timp ce a doua nu cuprinde nici o referire la conţinutul modificării. Întrucât este de principiu că în cadrul aceluiaşi act normativ nu poate fi reglementată în mod diferit aceeaşi situaţie, se poate trage concluzia că majoritatea specială de două treimi este necesară în cazul în care se pune în discuţie modificarea termenului, iar mecanismul votului pe categorii se aplică în oricare dintre celelalte ipoteze.
Nu are importanţă valoarea creanţei deţinute de către creditorii care participă la adunarea în care se discută modificarea planului şi nici categoria din care face parte. Singurul element pe care legiuitorul l-a avut în vedere îl constituie faptul că nu a fost acoperită prin plată creanţa deţinută de către creditorul care şi-a exprimat votul. Cu alte cuvinte, fiecare creditor este titularul unui singur vot a cărui pondere nu este influenţată de valoarea creanţei deţinute. Tocmai de aceea, trimiterea făcută în propunerea de prelungire a duratei planului la valoarea creanţei deţinute de B. T. nu are nici o relevanţă.
Din această perspectivă judecătorul sindic a reţinut că în cadrul adunării creditorilor din data de 14 martie 2012 singurul care şi-a exprimat votul în sensul prelungirii duratei planului a fost creditorul B. T. Întrucât alături de acesta în prezent se mai află în sold şapte creditori rezultă că nu a fost realizată majoritatea calificată de două treimi, astfel încât, prin raportare la dispoziţiile art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 nu se poate considera că sunt întrunite condiţiile pentru admiterea cererii.
Pe cale de consecinţă, a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs C. I. T. SPRL solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinţei în sensul confirmării propunerii administratorului judiciar de prelungire a Planului de reorganizare al SC C. SRL cu o perioadă de 12 luni de zile în temeiul articolului 101 alin.5 din Legea nr. 85/2006.
Instanţa de fond prin sentinţa atacată a respins ca nefondată cererea de prelungire a duratei planului de reorganizare reţinând că această prelungire a fost votată doar de creditorul B. T. SA deşi pe lângă acesta mai existau alţi şapte creditori, astfel că nu a fost realizată majoritatea calificată de 2/3.
Apreciază că această soluţie este nelegală deoarece, pe de o parte majoritatea de 2/3 se raportează la soldul pasivului şi nu la numărul de creditori, iar pe de altă parte, procesul verbal al şedinţei nu a fost atacat de nici un creditor care să conteste durata planului de reorganizare cu 12 luni.
Având în vedere că propunerea de prelungire a planului de reorganizare a fost votată de creditorul B. T. SA care deţinea un procent de 92,87% din totalul creanţelor a apreciat ca nelegală interpretarea dată de judecătorul sindic care a reţinut neîndeplinirea majorităţii calificate de 2/3.
Instanţa de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu a reţinut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea 85/2006, articolul 304 punct 9 , 312 Cod procedură civilă a dispus admiterea lui şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de prelungire a planului de reorganizare a debitoarei, pentru următoarele considerente:
În consecinţă, instanţa de recurs a reţinut că motivele de recurs invocate în cauză sunt fondate, dispunând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate conform dispozitivului prezentei decizii.Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată în recurs deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.
