Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. ANTRENAREA RĂSPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE DIN CADRUL SOCIETĂŢII DEBITOARE. CONDIŢII.
-art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.120/C/09.02.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Din interpretarea logică a textului de lege se înţelege că scopul urmărit de legiuitor nu a fost acela de a stabili in abstracto culpa celor ce au adus societatea în prin săvârşirea faptelor prevăzute de lege, ci de a sancţiona aceste persoane a căror vinovăţie s-a stabilit, prin obligarea lor la suportarea din averea proprie a pasivului societăţii.
Natura răspunderii ce face obiectul analizei în cauză este una delictuală, iar elementele ce se impune a fi cercetate în acest caz sunt: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Pentru a putea fi antrenată răspunderea delictuală, toate aceste condiţii trebuie să fie întrunite cumulativ.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, din moment ce atât creanţa sa cât şi a celorlalţi creditori au fost stinse, analiza celorlalte elemente ale răspunderii delictuale ar fi lipsită de finalitate practică şi fără relevanţă în acest cadru procesual.
Prin sentinţa nr. 2181/04.10.2011 Tribunalul B. a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă jurist M. B.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul F. V. I. în contradictoriu cu pârâtul P. E. J. M.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului P. E. J. M., excepţie ridicată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă jurist M. B. instanţa de fond a reţinut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 138 din privind procedura insolvenţei: “În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.”
Acţiunea pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 poate fi îndreptată împotriva oricărei persoane care a cauzat starea de insolvenţă a societăţii comerciale. În cazul de faţă, aşa cum rezultă din raportul cu cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar, debitoarea S.C. D. M. S. I. D. I. S.R.L are în calitate de asociat unic şi administrator pe numitul D. M. D. H., persoană care prin procura nr.6276/26.10.1007 autentificată la BNP B. B. l-a împuternicit pe pârâtul P. E. J. M., cetăţean italian să administreze societatea. Nu există nici o dovadă în sensul că această împuternicire ar fi fost revocată de numitul D. M. D. H. sau ar fi fost anulată.
Pentru acest considerent, judecătorul sindic a considerat că pârâtul poate avea calitate procesual pasivă în prezenta cauză şi va respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă jurist M. B.
În ceea ce priveşte fondul cererii, reclamantul F. V. I. are calitatea de creditor al societăţii debitoare S.C. D. M. S. I. D. I. S.R.L., fiind înscris în tabelul preliminar de creanţe cu suma de 13.327,70 lei în grupa creanţelor salariale conform art.123 pct.2 din Legea nr.85/2006.
Întrucât creanţa creditorului cu care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar a fost mai mare, creditorul a formulat contestaţie care i-a fost respinsă prin Sentinţa nr.3264/F/2010 din 23.11.2010 a Tribunalului B. rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
În ceea ce priveşte calitatea procesual activă a reclamantului în promovarea prezentei acţiuni, în principiu au această calitate administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. De asemenea (în subsidiar) conform prevederilor art.138 alin. 3, comitetul creditorilor poate solicita să fie autorizat să introducă prezenta acţiune dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor şi împrejurărilor persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin.1 din art.138 Legea nr.85/2006 şi răspunderea persoanelor la care se referă alin.1, riscă să se prescrie. S-a mai reţinut şi că, în cazul în care în tabelul definitiv de creanţe sunt înscrişi prea puţini creditori sau din alte motive nu se poate constitui comitetul creditorilor , creditorii debitorului insolvent vor putea exercita personal toate atribuţiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului , inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic să autorizeze introducerea acţiunii privind stabilirea răspunderii materiale a persoanei vinovate de starea de insolvenţă a societăţii debitoare. În cazul de faţă, a existat doar un singur creditor a cărui creanţă a fost înscrisă în grupa creanţelor bugetare şi reclamantul, a cărui creanţă a fost înscrisă în grupa creanţelor salariale astfel că nu s-a putut constitui un comitet al creditorilor iar administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu a formulat o acţiune în răspundere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.85/2006, motiv pentru care trebuie acordată legitimitate procesual activă reclamantului pentru a putea promova o astfel de acţiune.
Din actele depuse de lichidatorul judiciar rezultă că creanţa cu care creditorul reclamant s-a înscris la masa credală şi care i-a fost acceptată, i-a fost achitată integral, conform planului de distribuire între creditori, plan întocmit de lichidatorul judiciar, fiind astfel acoperite în procent de 100 % sumele înscrise în grupa creanţelor salariale.
De asemenea a fost achitată şi creanţa deţinută de creditorul ITM Bihor.
Prin urmare, s-a reţinut că acţiunea introdusă de reclamant nu mai are finalitate în aceste condiţii, creanţele fiind achitate integral creditorilor, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul F. V. I. în contradictoriu cu pârâtul P. E. J. M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs F. V. I. solicitând casarea sentinţei atacate în temeiul art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său arată că a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a d-lui P. E. J. M. deoarece este culpabil de insolvenţa SC D. M. S. I. D. I. SRL .
A afirmat că, deşi avea cunoştinţă de Decizia nr.289/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel C. prin care societatea era obligată la reîncadrarea reclamantului, cu rea credinţă a solicitat deschiderea procedurii falimentului faţă de societatea debitoare, în condiţiile în care a înfiinţat SC E. S. SRL cu sediul în sat Ş., nr.24, jud.B. Sediul acestei noi societăţi coincide cu domiciliul fostului administrator C. R. G., societate care are punct de lucru identic cu societatea debitoare, acelaşi obiect de activitate, acelaşi personal , acelaşi bunuri.
Pârâtul cu rea credinţă nu a pus la dispoziţia administratorului judiciar documentele contabile ale societăţii, documente din care rezultă cedarea întregii activităţi a societăţii falite către noua societate înfiinţată şi a ascuns o parte din activul societăţii debitoare în defavoarea creditorilor.
Consideră că soluţia instanţei de fond este greşită fiind dată cu încălcarea prevederilor articolul 138 din Legea 85/2006.
În drept sunt invocate dispoziţiile art.304 alineat 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul pârât P. E. J. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratând că nu a deţinut niciodată calitatea de administrator al societăţii debitoare, toate actele şi bunurile identificate în patrimoniul societăţii au fost puse la dispoziţia lichidatorului judiciar. În cadrul procedurii s-a valorificat bunul existent, acesta acoperind pasivul societăţii
Instanţa analizând recursul prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă a constatat că este nefondat, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă l-a respins şi a menţinut în totalitate sentinţa atacată, pentru următoarele considerente:
Critica adusă hotărârii prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondată.
Acest motiv devine incident în situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii.
Teza I-a , nu poate fi reţinută atâta vreme cât instanţa a indicat în mod expres textele legale avute în vedere şi care au condus la formarea convingerii sale, acestea fiind indicate în mod expres în considerentele hotărârii.
Cea de a doua ipoteză, presupune ca instanţa să fi indicat normele legale incidente, dar să le fi încălcat în litera sau spiritul lor, ori să le fi aplicat greşit.
Nici această critică nu poate fi reţinută întrucât judecătorul sindic a constatat în mod corect starea de fapt şi a aplicat normele legale incidente cărora le-a dat interpretarea cuvenită.
Antrenarea răspunderii este o instituţie juridică ce are drept scop atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societăţii aflate în insolvenţă care prin faptele lor culpabile au generat această situaţie.
Potrivit art.138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006: “În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…).
Din interpretarea logică a textului de lege se înţelege că scopul urmărit de legiuitor nu a fost acela de a stabili in abstracto culpa celor ce au adus societatea în insolvenţă prin săvârşirea faptelor prevăzute de lege, ci de a sancţiona aceste persoane a căror vinovăţie s-a stabilit, prin obligarea lor la suportarea din averea proprie a pasivului societăţii.
În speţă, după cum însuşi recurentul a afirmat şi după cum s-a constatat şi de către judecătorul sindic, intimatul pârât a făcut dovada stingerii în întregime a creanţelor înscrise în tabelul de creanţe, nemaiexistând deci un pasiv ( un prejudiciu) la care acesta să poată fi obligat.
Natura răspunderii ce face obiectul analizei în cauză este una delictuală, iar elementele ce se impune a fi cercetate în acest caz sunt: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăţia şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Pentru a putea fi antrenată răspunderea delictuală, toate aceste condiţii se impune a fi întrunite cumulativ. Ori, în speţă, unul dintre aceste elemente, respectiv prejudiciul nu mai există, fiind acoperit.
Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, devreme ce atât creanţa sa cât şi a celorlalţi creditori au fost stinse, analiza celorlalte elemente ale răspunderii delictuale ar fi lipsită de finalitate practică şi fără relevanţă în acest cadru procesual.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate, astfel că au fost înlăturate ca nefondate susţinerile recurentului şi în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a fost respins ca neîntemeiat recursul şi menţinută în întregime hotărârea recurată.
S-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
