Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI ÎN TEMEIUL PREVEDERILOR ART.131 DIN LEGEA NR.85/2006. CASARE CU TRIMITERE.
-art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.212/C/29.03.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În conformitate cu prevederile art.131 alin.1 din Legea 85/2006: „În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
Textul art.131 din lege se referă la acoperirea cheltuielilor „administrative” ale procedurii şi nu numai la cele cu salariile, energia şi apa, chiria etc. la care face referire societatea recurentă în motivarea recursului.
În speţă, înainte de a se dispune închiderea procedurii, lichidatorul judiciar trebuia să facă demersurile necesare în vederea recuperării sumelor de bani menţionate în raportul cu cauzele şi împrejurările care au determinat apariţia stării de , precum şi a analizării situaţiei celor 6 mijloace fixe transmise către o altă societate, cu câteva zile înainte de deschiderea procedurii generale de insolvenţă.
De asemenea, deşi în cererea de închidere a procedurii, lichidatorul judiciar menţionează că nu au fost identificate elemente care să poată duce la promovarea unei acţiuni în antrenarea răspunderii personale a organelor din conducerea societăţii debitoare, conform prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, în aceeaşi cerere lichidatorul nu mai face nici o referire cu privire la incidenţa art.79 şi 80 din Legea 85/2006, texte de lege invocate în raportul întocmit, potrivit prevederilor art.59 din Legea insolvenţei.
Prin sentinţa nr.1588 din 21.06.2011 T. B. a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC R. SRL Oradea.
A dispus radierea debitorului SC R. SRL cu sediul în Oradea , str. G. E. P., nr. , jud. Bihor, CUI RO, nr. de ordine în registrul comerţului.
În temeiul art.4 alin.4 din legea insolvenţei, a încuviinţat, onorariul lichidatorului judiciar C. A. I. P. R., în cuantum de 2.557 lei , sumă care urmează a fi achitată, conform art. 4 din Legea nr.85/2006.
A descărcat pe lichidatorul C. A. I. P. R. cu sediul în Oradea, str. A. E., nr., jud. Bihor, înregistrate la U.N.P.I.R. conform Atestat nr., de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
A dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B. pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
La data de 21.06.2011 lichidatorul judiciar C. A. I. P. R. desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC R. SRL Oradea a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 15.02.2011, sentinţa nr.390/F/2011, că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, că notificarea a fost publicată şi în ziar, conform art.61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenţei.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus încheierea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta creditoare C. E. B. R. SA Bucureşti, solicitând modificarea sentinţei atacate în întregime ca nelegală şi netemeinică.
A arătat că solicită continuarea procedurii, în vederea efectuării de către lichidatorul judiciar a tuturor demersurilor necesare pentru recuperarea creanţelor debitorului, formulării acţiunilor care se impun în baza art. 79 şi 80 din Legea 85/2006, completării raportului privind cauzele insolventei cu informaţii concrete privind transferul celor 6 mijloaceifixe din patrimonial debitoarei în patrimonial S.C. C. S.R.L. şi stabilirea incidenţei sub acest aspect a prevederilor art. 138 alin. 1 litera a) din Legea nr. 85/2006, convocării, după completarea raportului, a unei adunări a creditorilor care să analizeze oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii de către Comitetul Creditorilor, în condiţiile în care lichidatorul judiciar nu înţelege să formuleze o asemenea cerere. A solicitat ca toate cheltuielile de procedură să fie suportate din fondul de lichidare, conform art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
A arătat că, instanţa a dispus în data de 21.06.2011 închiderea procedurii falimentului, în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, la cererea lichidatorului, „ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului şi neavansarii de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare”, conform Sentinţei nr. 1588/21.06.2011. Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006: „(1) în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
(2) în cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 129.”
A solicitat a se avea în vedere că art. 131 din se referă la cheltuielile administrative, şi nu la cheltuielile de procedură. În speţă, nu s-a făcut dovada existentei cheltuielilor administrative care au fost generate de procedura insolventei debitoarei pentru a verifica dacă acestea nu pot fi acoperite din bunurile societăţii. Prin cheltuieli administrative se înţeleg cheltuielile pe care societatea debitoare ar trebui să le aibă cu energie şi apă, salarii, chirie, materiale consumabile, auxiliare, combustibil, piese de schimb, materiale cu obiecte de inventar, etc.
Apreciază că, întrucât debitoarea nu mai are activitate, fiind în faliment, nu generează astfel de cheltuieli administrative, motiv pentru nu este justificată închiderea procedurii pentru acest motiv.
Pe de alta parte, toate cheltuielile aferente procedurii, pot fi suportate, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, din fondul de lichidare, aşa cum rezultă din art. 4 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/2006 fără a fi necesar şi obligatoriu să fie suportate de către creditori.
Totodată, a arătat că mai sunt creanţe de încasat şi bunuri de valorificat, aşa cum a precizat lichidatorul în raportul întocmit în baza art. 59 din Legea nr. 85/2006 la pag. 10, dar nu s-a făcut dovada demersurilor necesare valorificării. Din raport rezultă că debitoarea înregistrează clienţi neîncasaţi în suma de 68.523,29 RON .
Apreciază că, înainte de a se dispune închiderea procedurii, ar fi trebuit să se facă demersurile necesare în vederea recuperării sumelor mai sus menţionate, precum şi a analizării situaţiei celor 6 mijloace fixe transmise către S.C. C. SRL, cu câteva zile înainte de deschiderea procedurii generale, pentru a avea un rezultat al acestor demersuri, urmând ca în funcţie de acesta să se stabilească închiderea sau nu a procedurii falimentului.
În măsura în care lichidatorul judiciar nu şi-a îndeplinit obligaţiile, în sensul că nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea atragerii răspunderii personale a fostului administrator statutar, deşi a indicat că va formula o astfel de cerere, este prematur ca judecătorul sindic să fie investit cu o propunere de închidere a procedurii întemeiată pe art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Faţă de cele prezentate mai sus solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii lichidatorului de închidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei.
În drept a invocat disp.art.299-316 Cod procedură civilă, art. 4 alin. 1 şi 4 şi art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta C. E. B. (România) SA ca fiind fondat, pentru următoarele considerente :
În conformitate cu prevederile art.131 al.1 din Legea 85/2006 : „În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.
În speţă, prin sentinţa atacată, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC R. SRL Oradea, în temeiul prevederilor art.131 din Legea insolvenţei, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Contrar poziţiei exprimate de recurentă, textul art.131 din lege se referă la acoperirea cheltuielilor „administrative” ale procedurii şi nu numai la cele cu salariile, energia şi apa, chiria etc. la care face referire societatea recurentă în motivarea recursului.
Mai mult, în cauză este incidentă prima ipoteză a textului legal referitoare la lipsa totală a bunurilor din averea debitoarei, astfel că este nejustificată afirmaţia recurentei în sensul că nu se impune închiderea procedurii pentru acest motiv.
Într-adevăr toate cheltuielile aferente procedurii pot fi imputate, în lipsa disponibilităţilor în contul debitoarei, din fondul de lichidare, aşa cum rezultă din art.4 al.1 şi 4 din Legea 85/2006, fără a fi suportate de către creditori, însă aceste dispoziţii se referă doar la stabilirea surselor suportării cheltuielilor aferente procedurii insolvenţei (averea debitoarei şi fondul de lichidare), fără a înlătura aplicarea prev.art.131 din Legea insolvenţei.
Este întemeiată, însă, critica recurentei în sensul că, deşi a arătat că mai sunt creanţe de încasat şi bunuri de valorificat (adresa 1530/20.06.2011), aşa cum a precizat lichidatorul judiciar în raportul întocmit în baza art.59 din Legea nr.85/2006, nu s-a făcut dovada demersurilor necesare valorificării acestor bunuri.
Din raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat apariţia stării de insolvenţă la SC R. SRL Oradea, întocmit de administratorul judiciar C. A. P. R. rezultă că debitoarea înregistrează clienţi neîncasaţi, la data intrării în insolvenţă, în sumă de 68.523,29 lei şi un furnizor debitor SC S. P. D. SRL de la care are de recuperat suma de 5.918,58 lei pentru recuperarea cărora lichidatorul judiciar s-a angajat să facă demersurile necesare conform atribuţiilor sale.
În acelaşi raport s-a menţionat, în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art.79 şi 80 din Legea nr.85/2006 că, din verificările efectuate de lichidator s-a constatat că debitoarea a emis la data de 3.08.2010 o factură constând din 6 mijloace fixe către SC C. SRL, societate în care administratorul debitoarei V. I. deţine un procent.
Drept urmare, instanţa de recurs a considerat că înainte de a se dispune închiderea procedurii, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să facă demersurile necesare în vederea recuperării sumelor de bani menţionate în raport, precum şi a analizării situaţiei celor 6 mijloace fixe transmise către SC C. SRL, cu câteva zile înainte de deschiderea procedurii generale de insolvenţă.
De asemenea, deşi în cererea de închidere a procedurii, lichidatorul judiciar menţionează că nu au fost identificate elemente care să poată duce la promovarea unei acţiuni în antrenarea răspunderii personale a organelor din conducerea societăţii debitoare, conform prev.art.138 din Legea 85/2006, în aceeaşi cerere lichidatorul nu mai face vreo referire cu privire la incidenţa art.79 şi 80 din Legea nr.85/2006.
În baza considerentelor expuse, Curtea de Apel în temeiul prevederilor art.312 al.5 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, va dispune casarea sentinţei nr.1588/F/21.06.2011 a Tribunalului B. , cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeaşi instanţă, urmând a se continua procedura insolvenţei debitoarei în vederea efectuării de către lichidatorul judiciar a demersurilor menţionate în raportul întocmit în baza prevederilor art. 59 din Legea nr.85/2006.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
