Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. SUSPENDARE SENTINŢĂ/ ÎNCHEIERE PRONUNŢATĂ ÎN PROCEDURA DE INSOLVENŢĂ. INADMISIBILITATE.
-art.8 alin.4 şi 5 din Legea nr.85/2006.
Încheierea nr.10/C/11.01.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 12.12.2011, legal timbrată, petenta SC A. SRL – O., prin administrator C. S., a solicitat suspendarea Încheierii nr. 2585/F/2011 pronunţată de Tribunalul B. în Dosar nr. 12541/111/2011, până la soluţionarea recursului formulat împotriva acestei sentinţe.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin Încheierea mai sus arătată s-a deschis în mod nelegal procedura de la cererea debitoarei făcută şi semnată doar de asociatul şi administratorul D. R. C. Debitul în baza căruia s-a deschis procedura este în cuantum de 10.337 lei înscris într-o factură emisă de societatea civilă de avocaţi B. & V. în baza unui contract de asistenţă despre care nici celălalt administrator al societăţii, C. S., şi nici celălalt asociat, C. I. M., nu au avut cunoştinţă, aceste servicii nefiind de altfel prestate.
Or, nici celălalt administrator şi nici celălalt asociat nu au avut intenţia să declanşeze procedura de insolvenţă , iar problemele între asociaţi au apărut ca urmare a modului defectuos în care asociatul şi administratorul D. R. C. a înţeles să gestioneze administrarea societăţii. La art. 20 din actul constitutiv al societăţii se prevede că toate hotărârile referitoare la administrarea şi reprezentarea societăţii trebuie să fie luate în comun de către cei doi administratori, or nu există acordul şi nici vreo semnătură a celuilalt administrator pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, nefiind astfel îndeplinită nici condiţia prevăzută la art. 27 alineatul 3 din nu există nici hotărârea asociaţilor prin care să se hotărască intrarea în insolvenţă. De asemenea, potrivit art. 28 literele a şi k din Legea insolvenţei, trebuia să existe o balanţă semnată de către ambii administratori, precum şi o declaraţie din partea celuilalt administrator, autentificată.
Petenta a mai arătat că societatea nu este în insolvenţă , singurele datorii pe care le înregistrează fiind către asociaţi pentru creditările de firmă. Din înscrisurile anexate cererii, precum şi din situaţia financiară a societăţii rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 27 din Legea nr. 85/2006, respectiv debitorul nu este în stare de insolvenţă şi nici nu este iminentă această stare. A mai arătat că a formulat plângeri penale împotriva administratorului D. R. C. şi a lui D. M. pentru fals în înscrisuri, fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu şi înşelăciune, acestea fiind în curs de cercetare, iar într-un dosar a fost dispusă începerea urmăririi penale. Consideră că pierderile societăţii vor fi enorme în cazul în care nu li se va admite această cerere, putând trece mai multe luni până la soluţionarea recursului declarat în cauză.
În drept, petenta a invocat prevederile art. 300 alineatul 2 Cod de procedură civilă, Legea nr. 85/2006, iar în probaţiune a anexat în copii Încheierea atacată, cerere de recurs, extras Ecris, certificat de înregistrare menţiuni, rezoluţie ORC, act adiţional, hotărâre AGEA, extras RECOM on-line, notificări, adrese, fişă sintetică, declaraţie, chitanţă, decont TVA, balanţe de verificare, situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor societăţii, contul de profit şi pierdere, rapoarte, facturi, registre de casă, plângeri penale.
La termenul de judecată din data de 11.01.2011, asociatul C. I. M. şi administratorul C. S. au formulat cerere de intervenţie care a fost respinsă de instanţa de recurs ca şi inadmisibilă.
La acelaşi termen de judecată instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.
Examinând actele dosarului, asupra excepţiei invocate, instanţa a constatat că prin Încheierea nr. 2585/F/2011 pronunţată de Tribunalul B. în Dosar nr. 12541/111/2011 s-a admis cererea formulată de debitoarea SC A. SRL – O., cerere înregistrată la data de 01.11.2011, şi s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva acesteia, reţinându-se că are datorii scadente în cuantum de 10.337 lei pe care nu le poate onora cu sumele de bani disponibile. Totodată, judecătorul sindic a dispus numirea unui administrator judiciar provizoriu, precum şi celelalte măsuri legale în acest sens. Împotriva acestei Încheieri, debitoarea a formulat recurs.
Petenta a solicitat prin prezenta cerere suspendarea executării Încheierii atacate cu recurs, până la soluţionarea acestuia, invocând în drept prevederile art. 300 alineatul 2 Cod de procedură civilă şi Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedura civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
Potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
c) sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3).
Curtea de Apel a constatat că Încheierea atacată cu recurs de către petentă şi a cărei suspendare se solicită nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de alineatul 5 al art. 8 din Legea insolvenţei, astfel că cererea de suspendare a fost respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, debitoarea nu a formulat o contestaţie la cererea de deschidere a procedurii şi nici nu s-a dispus intrarea în procedura simplificată. Aspectele invocate de petentă în motivarea cererii, precum şi excepţiile invocate cu ocazia dezbaterii cauzei vor fi examinate şi lămurite de instanţa investită cu soluţionarea recursului.
Faţă de cele reţinute, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentă.
