– Cod procedura civila, art. 306 alin. 1 si 2
Termenul de recurs este cel prevazut de Legea speciala nr. 85/2006 în vigoare la data pronuntarii hotarârii atacate, chiar daca procesul a început sub imperiul Legii nr. 64/1995 care prevedea un alt termen de recurs.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR.195 din 26.01.2012)
Prin sentinta comerciala nr. 2888/14.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC CC SRL în contradictoriu cu pârâtii BF, BG si, în consecinta, s-a dispus anularea contractului de vânzare cumparare nr. 695/ 27.05.2002 încheiat între SC BRICBE SRL si SC BCIBE SRL. Prin aceeasi sentinta, s-a dispus repunerea partilor în situatia anterioara, iar în cazul în care imobilul nu poate fi restituit, pârâta a fost obligata la plata contravalorii de piata a imobilului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele :
La data de 03.12.2004 debitoarea SC BRICBE prin lichidator SC CC SRL a formulat actiune în anularea contractului de vânzare cumparare nr. 695/27.03.2002 încheiat între SC BRICBE SRL si SC BCIBE SRL, privind imobilul situat în Bucuresti, B-dul Libertatii nr. 1, bl. A1, parter, sector 4, în suprafata utila de 280,96 mp, împreuna cu cota indiviza din dreptul de proprietate asupra terenului aferent, în suprafata de 15,63 mp.
În temeiul dispozitiilor art. 48 din legea nr. 64/1995 rep. s-a solicitat obligarea pârâtei SC BCIBE SRL la restituirea în patrimoniul societatii debitoare a imobilului sau, daca acest lucru nu mai este posibil, la restituirea valorii acestuia, actualizata la momentul platii efective.
La data de 07.04.2005, reclamanta a depus o precizare prin care a solicitat în conformitate cu art. 61 alin. B din legea nr. 64/1995 anularea transferului drepturilor patrimoniale de la SC BCIBE SRL la BF si BG, transfer intervenit prin contractul de vânzare cumparare nr. 253/13.02.2004.
Prin întâmpinare, pârâtii au invocat, pe cale de exceptie, inadmisibilitatea cererii de anulare a transferului dreptului de proprietate catre subdobânditori, sustinând ca au achitat integral pretul vânzarii si nu au cunoscut ca transferul initial era susceptibil de a fi anulat.
S-au administrat probele cu înscrisuri si expertiza judiciara evaluatorie.
Tribunalul a constatat ca pretul de vânzare a imobilului a fost sub nivelul pietei, vânzarea fiind facuta în dauna creditorilor. S-a retinut ca valoarea stabilita de expertiza efectuata în cauza nu reprezinta valoarea comerciala la nivelul pietei, motiv pentru care au fost înlaturate concluziile raportului de expertiza.
În temeiul prevederilor art. 44-48 din legea nr. 64/1995 s-a admis actiunea, asa cum a fost precizata, si s-a dispus anularea contractului de vânzare cumparare nr. 695/ 27.05.2002 intervenit între SC BRICBE SRL si SC BCIBE SRL.
BF si BG au declarat recurs împotriva acestei sentinte, solicitând modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii actiunii în anularea celor doua contracte de vânzare cumparare a imobilului în litigiu.
Recurentii au invocat în primul rând, ca motiv de ordine publica, exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a intimatei SC BCIBE SRL, pe considerentul ca aceasta este dizolvata în temeiul art. 237 din legea nr. 31/1990 si, conform art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea constituie un motiv de încetare a persoanei juridice.
Se sustine ca la data pronuntarii sentintei atacate pârâta SC BCIBE SRL nu mai avea capacitate de exercitiu, fiind dizolvata de la data de 24.04.2010.
O alta critica se refera la inadmisibilitatea actiunii în anularea contractului de vânzare-cumparare nr. 253/13.02.2004 încheiat cu subdobânditorii, inadmisibilitate întemeiata pe dispozitiile art. 65 ind. 1 din legea nr. 64/1995.
În acest sens, se arata ca la dosar nu exista nici o dovada ca recurentii, în calitate de subdobânditori ai imobilului, au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca ca tranzactia initiala era susceptibila de a fi anulata, toate probele dovedind ca recurentii au fost de buna credinta si au efectuat diligentele legale pentru aflarea situatiei de drept si de fapt a imobilului cumparat.
Desi temeiul de drept invocat prevedea cu titlu de exceptie o situatie în care trebuiau îndeplinite doua conditii cumulative pentru care administratorul judiciar putea sa introduca actiunea în anularea contractului de subdobândire, instanta de fond a solutionat problema invocata de norma de drept fara sa aiba în vedere ca nici o conditie din cele expres precizate de litera legii nu este îndeplinita.
Din oficiu, Curtea a invocat exceptia nulitatii recursului în raport de prevederile art. 306 alin. 1 c.proc.civ. si a retinut cauza în pronuntare pe aceasta exceptie, dar si pe motivul de recurs de ordine publica invocat de catre recurenti.
Potrivit dispozitiilor art. 306 alin. 1 c.proc.civ., recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal.
Termenul legal de exercitare a recursului este de 7 zile de la comunicare, conform prevederilor art. 8 alin.2 din privind procedura insolventei.
Hotarârea atacata cu prezentul recurs a fost pronuntata în materia insolventei reglementata de legea nr. 85/2006, care cuprinde dispozitii speciale, cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în ceea ce priveste termenul de recurs si comunicarea acelor de procedura. Legea nr. 85/2006 contine norme de drept material dar si norme de drept procedural, astfel ca, de la data intrarii în vigoare a acestei legi, dispozitiile referitoare la termenele procesuale sau actele de procedura sunt de imediata aplicare.
Chiar daca procesul a început sub imperiul legii nr. 64/1995 rep., în vigoare la data introducerii actiunii în anularea contractului de vânzare cumparare nr. 695/ 2002, de la data intrarii în vigoare a legii nr. 85/2006, prevederile acesteia devin pe deplin aplicabile.
Asadar, Curtea retine în acest context ca, potrivit propriilor sustineri ale recurentilor, sentinta nr. 2888/14.04.2011 a Tribunalului Bucuresti a fost comunicata recurentilor la data de 17.08.2011, data de la care a început sa curga termenul de recurs de 7 zile (art. 8 alin. 2 din legea nr. 85/2006) care, calculat pe zile libere conform art. 101 alin. 1 c.proc.civ, s-a împlinit la data de 25.08.2011. Or, recursul a fost motivat la data de 01.09.2011, conform rezolutiei de înregistrare a motivelor de recurs la Curtea de Apel Bucuresti, deci cu depasirea termenului legal, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii recursului pentru motivarea tardiva.
În ceea ce priveste motivul de recurs de ordine publica, Curtea a constatat urmatoarele :
S-a sustinut de catre recurenti ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala ca urmare a faptului ca, de la data de 24.04.2010 pârâta SC BCIBE SRL nu mai are capacitate de exercitiu, fiind dizolvata în temeiul dispozitiilor art. 237 din legea nr. 31/1990 rep.
Motivul este neîntemeiat.
Astfel, dizolvarea societatii comerciale nu echivaleaza cu încetarea personalitatii juridice a societatii comerciale deoarece, aceasta intervine doar în momentul radierii societatii din registrul comertului.
Dizolvarea unei societati comerciale este urmata de etapa lichidarii, perioada în care societatea îsi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii (art. 233 alin. 1 si 4 din legea nr. 31/1990 rep.).
Deci, de la momentul dizolvarii societatea comerciala are o capacitate de exercitiu restrânsa, dar nu înceteaza ca persoana juridica decât la momentul radierii din registrul comertului.
În perioada dintre momentul dizolvarii si pâna la numirea unui lichidator administratorii statutari îsi continua mandatul, pentru ca ulterior numirii unui lichidator, acesta va fi reprezentantul legal al societatii, în conformitate cu prevederile art. 252 alin. 1 lit. a din legea nr. 31/1990 rep.
De altfel, în sustinerea acestui motiv de recurs a fost depus doar un extras de pe portalul instantelor de judecata din care rezulta ca în dosarul nr. 45385/ 3/2009 al Tribunalului Bucuresti, s-a dispus la data de 23.04.2010, dizolvarea societatii comerciale BCIBE SRL, fara a se face dovada ca hotarârea a ramas irevocabila.
În consecinta, Curtea constata ca motivul de recurs de ordine publica este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 c.proc.civ., Curtea a constatat nul recursul.
1
