– Legea nr.85/2006, art.73 si art.122-123..
Creditorii si comitetul creditorilor pot reclama încalcarea dispozitiilor legale ce privesc ordinea de distribuire, cuantumul sumelor distribuite, dar nu si rangul de preferinta al propriei creante, care poate fi analizat în cadrul contestatiei la tabelul preliminar, etapa prealabila celei reglementate de dispozitiile art.122 alin.3 din lege.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr.94 din 16.01.2012)
Prin sentinta comerciala nr.4310/03.06.2011, pronuntata în dosarul nr.5805/3/2010, Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala a admis exceptia tardivitatii contestatiei creditorului SC ACI SRL cu privire la masura lichidatorilor de nerestituire a bunurilor mobile si a respins, ca tardiv formulata, contestatia creditorului SC ACI SRL cu privire la masura lichidatorilor de nerestituire a bunurilor mobile. A fost respinsa exceptia tardivitatii contestatiei creditorului SC ACI SRL împotriva Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si a Planului de distribuire privind societatea debitoare SC GPC SRL, a fost respinsa, ca nefondata, contestatia creditorului SC ACI SRL împotriva Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si a Planului de distribuire si a fost respinsa, ca nefondata, contestatia creditorului ANAF.
Pentru a pronunta hotarârea de respingere a contestatiei creditorului SC ACI SRL împotriva Raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si a Planului de distribuire privind societatea debitoare SC GPC SRL instanta fondului a retinut ca prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala la data de 2.02.2010 societatea debitoare SC GPC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei in acord cu disp.art.27 alin.1 din legea insolventei. S-a constatat ca prin încheierea pronuntata la data de 5.02.2011 judecatorul sindic a admis cererea; în temeiul art .107 alin.1 rap.la art.32 alin.1 din Legea cu nr.85/2006 a dispus intrarea in faliment prin procedura simplificata a debitorului, fiind stabilit si termenul limita pentru inregistrarea la data de 2.04.2010.
Societatea ACI SRL a formulat declaratie de creanta si a fost inscrisa la masa credala cu suma de 371 599,89 lei, echivalentul sumei de 89 764 euro, suma ce reprezinta restul de plata rezultat din contractele de executie perfectate intre creditor in calitate de executant si debitoare in calitate de beneficiar.
Pe parcursul procedurii insolventei lichidatorul judiciar, in urma votului exprimat de adunarea creditorilor, a procedat la valorificarea prin vânzare a bunurilor mobile. Creditorul a contestat planul de distribuire in ce priveste suma reprezentând contravaloarea bunurilor care au fost vândute la licitatie, solicitându-se ca aceasta suma sa fie distribuita catre SC ACI SRL, având în vedere ca la data solicitarii de restituire a bunurilor acestea nu fusesera înca vândute, insa raspunsul lichidatorului a fost tergiversat cu rea-credinta de catre lichidatori aproximativ doua luni.
In privinta dreptului societatii creditoare asupra bunurilor ce au format obiectul contractelor de executie, s-a aratat de catre judecatorul sindic ca art.3.1 din conventiile partilor dispune in sensul ca “transferul dreptului de proprietate a materialelor si sau/echipamentelor montate va avea loc la data confirmarii creditarii contului bancar al executantului pentru fiecare plata, respectiv avansul si platile subsecvente, in conformitate cu disp.art.5 paragraful 5.1”. Pe de alta parte disp.art.3.1 prevad expres ca semnarea proceselor verbale de finalizare a lucrarilor nu va determina transferul dreptului de proprietate de la executant la beneficiar a materialelor si/sau echipamentelor si/sau predate. S-a constatat de instanta ca au fost efectuate plati in avans, ramânând asadar un rest de plata ce a fost înscris deja la masa credala.
A apreciat judecatorul sindic ca nu se poate sustine ca societatea creditoare justifica si un drept de proprietate in temeiul caruia sa poata solicita restituirea bunurilor, ori distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunurilor la licitatie.
Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs contestatoarea SC ACI SRL prin care a solicitat, în principal, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucuresti si, în subsidiar, modificarea partiala a sentintei în sensul admiterii contestatiei împotriva raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si a planului de distribuire si, pe cale de consecinta, restituirea contravalorii bunurilor mobile proprietatea recurentei contestatoare care au fost vândute în procedura lichidarii.
În motivarea cererii sale recurenta a aratat ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii – art. 304 pct.7. Se sustine de catre recurenta ca motivarea sentintei recurate se reduce la reproducerea partiala a art. 3.1. din contractele de executie încheiate intre parti, fara ca instanta sa motiveze de ce contestatoarea ori sa motiveze înlaturarea argumentelor partii.
În esenta, se arata ca, desi instanta a pronuntat o solutie care reprezinta fondul cauzei, nicio afirmatie a contestatoarei nu a fost cercetata, nicio proba un a fost considerata, deci nu au servit ca suport al concluziilor instantei, concluzii care nu se fundamenteaza pe stabilirea unei stari de fapt sau pe maniera in care legea devine incidenta in cauza. Omisiunea instantei de a verifica afirmatiile cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile care s-au aflat in posesia debitoarei in calitate de depozitar raportate la prevederile art. 90 alin. 1 din Legea 85/2006 echivaleaza in fapt cu lipsa analizei cauzei si, in esenta, nesolutionarea acesteia intr-un procedeu real si efectiv.
În varianta subsidiara se arata ca instanta, interpretând gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia – pct. 8 art. 304 Cod Pr. Civ. deoarece instanta in mod gresit a interpretat prevederile contractelor de încheiate intre parti, pe care trebuia sa le aplice in litera si spiritul lor, neavând dreptul sa-i dea un alt înteles fata de art. 969 alin. 1 Cod Civ. Considera recurenta ca instanta trebuia sa aplice regulile de interpretare a prevederilor contractuale, art.982 din Codul Civil. Sunt evidentiate prevederile art. 7.2.3. din fiecare dintre cele 4 contracte incheiate intre parti si se arata ca acestea sunt extrem de clare in sensul ca Beneficiarul (respectiv debitorul S.C. GPC S.R.L.) “raspunde, având calitatea de depozitar, pentru toate echipamentele si materialele furnizate/montate de Executant, pana la data transferului dreptului de proprietate a acestora, respectiv data achitarii integrale a echipamentelor sau materialelor respective.” Cu privire la prevederile art. 3.1., se sustine ca dreptul de proprietate se transfera la data la care se achita avansul si platile subsecvente (deci întreaga suma facturata. Instanta, desi constata faptul ca a ramas un rest de plata, considera totusi, fara a motiva, ca reclamanta nu ar justifica un drept de proprietate. Chiar si in cazul in care s-ar merge pe interpretarea primei instante, respectiv ca dreptul de proprietate s-ar transfera asupra bunurilor proportional cu sumele achitate, s-ar ajunge la aceeasi concluzie: asupra a 40 % din bunuri reclamanta detine in continuare un drept de proprietate, iar in masura in care aceste bunuri s-au vândut, societatea este îndreptatita sa primeasca aceasta contravaloare. Înscrierea la masa credala nu acopera acest prejudiciu, tinând cont ca societatea ar trebui sa primeasca suma solicitata nu cu titlu de creanta (ca un simplu creditor chirografar), ci cu titlu de restituire a valorii obtinute in urma vânzarii ca urmare a înlocuirii acestor bunuri cu pretul obtinut in urma valorificarii acestora prin vânzare. Prin urmare, creanta nu reprezinta o simpla creanta, ci este o creanta garantata sub rezerva dreptului de proprietate.
In drept au fost invocate dispozitiile art.8 si 91 din Legea insolventei si art. 299 si urm. Cod Pr. Civ.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor, dar si în raport de dispozitiile art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Cu caracter preliminar, Curtea tine a evidentia ca analiza temeiniciei si legalitatii hotarârii instantei de fond se face în limitele investirii sale pe calea recursului. Din cercetarea motivelor de recurs, instanta de control judiciar subliniaza ca recurenta a înteles sa conteste modul în care judecatorul sindic a solutionat contestatia sa privind raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si a planului de distribuire, aceasta reclamând necesitatea restituirii contravalorii bunurilor despre care pretinde ca sunt proprietatea sa. Nu au fost formulate nici un fel de critici asupra celorlalte chestiuni ce si-au gasit dezlegarea prin sentinta nr.431/03.06.2011, respectiv respingerea, ca tardiva, a contestatiei privind masura lichidatorilor de a nu restitui bunurile mobile.
Procedând la cenzurarea motivelor de recurs în ordinea în care acestea au fost enuntate, Curtea observa ca o prima critica a recurentei contestatoare SC ACI SRL valorifica incidenta dispozitiilor art.304 pct.7 din Codul de procedura civila, sustinând împrejurarea ca judecatorul nu a motivat solutia adoptata.
Din analiza modului în care instanta a înteles sa argumenteze hotarârea sa, Curtea evidentiaza ca obligatia instantei de a-si motiva hotarârea adoptata, consacrata legislativ în dispozitiile art.261 Cod procedura civila, are în vedere stabilirea în considerentele hotarârii a situatiei de fapt expusa în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant, si, nu în ultimul rând, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.
Aceste cerinte legale sunt impuse de însasi esenta înfaptuirii justitiei, iar forta de convingere a unei hotarâri judecatoresti rezida din rationamentul logico-juridic clar explicitat si întemeiat pe considerente de drept.
În cauza, motivarea sentintei raspunde acestor exigente legale deoarece examineaza apararile si sustinerile partilor, confirmând în termeni generali situatia de fapt si dezlegarea în drept statuata. Este fara îndoiala ca instanta a statuat asupra apararii formulate de contestatoare referitoare la dreptul de proprietate, retinând ca societatea creditoare nu justifica un astfel de drept. În plus, Curtea observa ca judecatorul sindic a evocat o chestiune pe care instanta de control judiciar o apreciaza ca esentiala în dezlegarea problemei de drept supuse analizei, respectiv ca în raport de ordinea de preferinta a creditorilor raportul si planul de distribuire au fost întocmite legal.
Prin urmare, Curtea nu apreciaza ca fiind incidente dispozitiile art.304 pct.7 din Codul de procedura civila atât timp cat sentinta evidentiaza succint, dar lamuritor, motivele respingerii contestatiei.
Cea de a doua critica expusa în recurs invoca cazurile de modificare prevazute de art.304 pct.8 si 9 din Codul de procedura civila, din perspectiva aplicarii dispozitiilor legale ce reglementeaza interpretarea conventiilor, dar si ale art.90 din Legea nr.85/2006.
Cu referire la acest motiv, Curtea constata ca reclamanta îsi construieste rationamentul juridic în sustinerea contestatiei cu privire la raport si planul de distribuire pe chestiuni ce depasesc, la acest moment, limitele cenzurii instantei de fond.
Astfel, creditoarea SC ACI sustine ca era îndreptatita sa primeasca sumele provenite din vânzarea în procedura lichidarii bunurilor ce au facut obiectul celor 4 contracte încheiate cu debitorul, bunuri detinute de SC GPC în calitate de depozitar. Observa Curtea ca SC ACI a fost înscrisa în tabelul creantelor ca si creditor chirografar, nicidecum ca si creditor garantat sau privilegiat, calitate care i-ar fi permis sa fie îndestulat cu prioritate din valorificarea bunurilor în discutie.
Or, pe calea contestatiei la planul de distribuire si la raportul lichidatorului, creditorii ori comitetul creditorilor pot reclama o încalcare a dispozitiilor legale ce privesc ordinea de distribuire, astfel cum aceasta este prevazuta de dispozitiile art.122 si art.123 din legea nr.85/2006, ori cuantumul sumelor distribuite, nicidecum rangul de preferinta al creantei. Atât timp cat recurenta este creditor chirografar si nu a contestat rangul cu care a fost înscrisa în tabelul creantelor în termenul legal, nu poate obtine satisfacerea creantei sale cu prioritate, prin ignorarea calitatii sale de creditor chirografar, stabilite irevocabil.
În consecinta, instanta de fond nu era tinuta a aprecia în cadrul acestei contestatii asupra pretinsei calitati de proprietar a SC ACI asupra bunurilor vândute în cadrul procedurii. O astfel de analiza putea fi facuta numai în cadrul unui demers ce ar fi vizat fie calificarea SC ACI ca si creditor garantat, fie excluderea acestor bunuri din procedura colectiva-revendicarea mobiliara reglementata de dispozitiile art.90 din Legea nr.85/2006, situatie ce nu se regaseste în cauza.
Drept urmare, Curtea apreciaza ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a legii, fara a schimba natura ori întelesul actului juridic dedus judecatii, astfel încât, în temeiul art.312 Cod procedura civila a respins recursul, ca nefondat.
1
