RECURS. SEMNAREA MOTIVĂRII CERERII DE CĂTRE AVOCAT, FĂRĂ A AVEA O ÎMPUTERNICIRE ÎN ACEST SENS. NULITATE


Semnătura recurentului fiind o condiţie de valabilitate a cererii, conform dispoziţiilor art. 287 C. pr. civ., dispoziţii aplicabile şi recursului, potrivit art. 316 C. pr. civ., sancţiunea aplicabilă în lipsa acesteia este nulitatea.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Ialomiţa la data de 8.10.1999 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de reorganizare şi faliment promovată în baza prevederilor Legii nr. 64/1995, de creditoarea S.C. “S.” – S.R.L. Bucureşti împotriva debitoarei S.C. “A.C.” – S.R.L. Slobozia.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că suma pretinsă de reclamanta-creditoare, cu titlu de datorie, nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 (art. 29, după republicare, urmare a modificării şi completării prin Legea nr. 99/1999).

împoriva acestei încheieri, reclamanta-creditoare a declarat recurs, declararea şi motivarea căii de atac având loc prin petiţia înregistrată la data de 8.11.1999, petiţia fiind semnată în numele recurentei-creditoare de către avocat, fără a avea împuternicire de a motiva recursul.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a constatat nul recursul declarat, reţinând că semnarea cererii cuprinzând motivele pentru care a fost promovată această cale de atac de către avocat la data de 8.11.1999, în lipsa unei împuterniciri de a motiva recursul, în numele persoanei juridice S.C. “S.” – S.R.L., nu îndeplineşte condiţiile de regularitate impuse de art. 83 C. pr. civ..

Era obligatorie semnarea criticilor aduse hotărârii atacate, respectiv a motivelor de recurs de către conducătorul – reprezentantul legal al reclamantei-creditoare, petiţia înaintată în acest sens trebuind a avea aplicată şi parafa persoanei juridice.

Curtea a mai reţinut că semnătura recurentului, fiind o condiţie de valabilitate a cererii, conform art. 287 C. pr. civ., dispoziţii aplicabile şi recursului, potrivit art 316 C. pr. civ., sancţiunea aplicabilă în lipsa acesteia este nulitatea.

în ceea ce priveşte împuternicirea avocaţială emisă ulterior, Curtea a reţinut că nu înlătură această neregularitate, apărătorul părţii putând numai să declare

recurs, în condiţiile art. 69 C. pr. civ., nu să semneze în locul reprezentantului legal al societăţii comerciale – parte în litigiu, motivele pe care se întemeiază calea de atac, în lipsa împuternicirii instituită de nre/ederile art. 83 C. pr. civ.. (Judecator Florica Bodnar)

(Secţia comercială, decizia nr. 95/2000)