C. proc. civ., art. 304 pct. 3 Legea nr. 554/2004art. 2 lit. c). art. 8 alin. (2)
Susţinerea recurentei privind natura administrativă a contractului de concesiunc din 22 mai 2001 închciat cu intimata-pârâtă şi, deci, necompetenţă instanţelor comerciale în soluţionarea acţiunii în anulare şi, implicit, a recursului este neîntemeiată, deoarece contractul în litigiu are stipulat în art. 11.1 că „litigiile de oriec fel ce decurg din executarea prezentului contract de concesionare, carc nu vor putea fi soluţionate pe cale amiabilă, sunt de competenţa Curţii Comerciale de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României”, instanţă sesizată de însăşi recurentă.
Din moment ce soluţia de fond a fost dată de o instanţă comercială, desemnată ca fiind competentă prin însăşi clauza compromisorie, rezultă că şi acţiunea în anularea ei şi recursul intră tot în competenţa instanţelor comerciale.
Dc altfel, susţinerea recurentei, potrivit cu care respectivul contract ar fi un contract administrativ, este nefondată, deoarecc. potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publiec care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice, achiziţii publiec, cerinţe ncîndeplinite în speţă.
Din contractul părţilor nu rezultă că terenul concesionat reclamantei este proprietate publică a statului, ci, din contră, din art. 2.6 rezultă că acesta face parte din domeniul privat al statului, suprafaţa concesionată putând fi diminuată ca urmare a retrocedărilor sau reconstituirii dreptului de proprietate foştilor proprietari.
împrejurarea că în art. 2.3 părţile au stabilit ca obiective principale asigurarea exploatării terenului în condiţii de eficienţă, asigurarea protecţiei mediului şi satisfacerea interesului public, interes detaliat în art. 2.4. nu schimbă regimul juridic al terenului.
în consecinţă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ, cum greşit susţine recurenta, motiv pentru care Curtea a apreciat ca nefondată critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3044 din 23 octombrie 2008, in Legalis
