– Cod procedură civilă: art. 129 alin. 6, art. 137 alin. 1, art. 295, art. 298, art. 316
Subiectele recursului sunt părţile din litigiul soluţionat de către prima instanţă a cărei hotărâre a fost atacată. Potrivit dispoziţiilor art. 294 şi ale art. 316 C. pr. civ., în calea de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot face alte cereri noi. Aşadar, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul iniţial.
(Decizia nr. 1075/R din 29.09.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin sentinţa comercială nr. 1911/31.03.2009, pronunţată în dosarul nr. 24016/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vll-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea lichidatorului judiciar C A. SPRL al debitoarei SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul K.A.K. formulată în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, în baza art. 131 din a închis procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC C. SRL în contradictoriu cu creditorii AFP Sector 1 şi DÎTL Sector 1, a radiat societatea debitoare din Bucureşti, în baza art. 135 din lege a dispus notificarea sentinţei de închidere a procedurii către DGFP Bucureşti şi ORC Bucureşti pentru efectuarea menţiunii şi a dispus plata către lichidatorul judiciar C.A. SPRL a sumei de 4.000 RON necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare şi a retribuţiei, din fondul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 24016/02.09.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vll-a comercială, a admis cererea formulată de AFP Sector 1 Bucureşti şi în baza art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a deschis procedura generală împotriva debitoarei SC C. SRL, desemnând administrator judiciar, care prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei în condiţiile art. 54 din Legea nr. 85/2006 a propus intrarea în faliment prin procedura simplificată a societăţii, că la 27.01.2009 lichidatorul judiciar C.A. SPRL a solicitat instanţei ca pasivul debitoarei să fie suportat de către pârâtul K.A.K. în baza art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, că această cerere este neîntemeiată motivat de
faptul că nu s-a făcut dovada săvârşirii de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) din lege, că reclamantul se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziţii şi că nu se arată care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte şi starea de a debitoarei.
împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs AFP Sector 1 Bucureşti, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 şi obligarea pârâtului la suportarea datoriilor societăţii debitoare faţă de recurentă.
în motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că reprezentantul societăţii
nu a colaborat cu lichidatorul judiciar pentru a-i pune la dispoziţie documentele
contabile, ascunzând astfel situaţia de fapt a societăţii faţă de creditorii săi, că asociatul debitoarei nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar bunurile societăţii, existând astfel prezumţia folosirii acestora în interes personal şi că sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii reprezentantului societăţii debitoare.
La termenul de judecată de astăzi, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei AFP Sector 1 Bucureşti, excepţia fiind analizată în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. 1, art. 298 şi ale art. 316 C. pr. civ.
Astfel, Curtea reţine că subiectele recursului sunt părţile din litigiul soluţionat de
către prima instanţă a cărei hotărâre a fost atacată cu prezentul recurs.
în raport de dispoziţiile art. 294 şi ale art. 316 C. pr. civ., în calea de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot face alte cereri noi.
Aşadar, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul iniţial.
Totodată, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. 6, art. 295 şi ale art. 316 C. pr. civ., conform cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs, iar această cerere vizează doar critici referitoare la soluţia pronunţată asupra acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că, în cauză, calitatea de părţi au avut-o lichidatorul judiciar şi pârâtul K.A.K.
Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa instanţei de fond.
Din cele menţionate anterior, rezultă că în speţă această identitate procesuală a părţilor din recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanţa de fond a soluţionat cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către lichidatorul judiciar, iar simetria cadrului procesual în recurs impunea calitatea de recurent în persoana aceluiaşi subiect de drept.
Cererea de recurs este formulată de către AFP Sector 1 Bucureşti, în calitate de creditor al SC C. SRL, aceasta acţionând independent, fără ca legea să-i recunoască dreptul la recurs individual.
Deşi procedura insolvenţei are un caracter concursual, al cărei scop este asigurarea acoperirii pasivului debitorului aflat în insolvenţă, iar calitatea de creditor al recurentei prezumă interesul său de a obţine încasarea creanţei sale, trebuie menţionat că dreptul la recurs prevăzut de art. 8 din Legea nr. 85/2006 prezintă o exclusivă componentă procesuală şi este distinct de dreptul subiectiv material a cărui protecţie o urmăreşte.
Legea nu instituie excepţii procesuale prin care să titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricărei persoane ale cărei interese se leagă de lichidităţile patrimoniului debitorului aflat în insolvenţă.
Prin urmare, cadrul procesual a fost stabilit în faţa instanţei de fond în persoana participanţilor la această procedură şi cum AFP Sector 1 Bucureşti nu a avut în faţa primei instanţe calitate procesuală în cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a cărei soluţie este singura criticată în recurs, ci lichidatorul judiciar, Curtea constată că, în mod simetric, dreptul la recurs aparţine părţilor iniţiale, în raport de care recurenta este terţ.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pe cale de consecinţă, a respins recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
