C. civ.. art. 969. art. 970
între părţi s-a încheiat contractul de concesiunc nr. 3 din 31 mai 2002, prin care reclamantei, în calitate de concesionar, i s-au transmis dreptul şi obligaţia de exploatare a terenului cu destinaţie agricolă în suprafaţă totală de 2657,84 ha (categoria teren arabil, păşuni, vii. livezi) aflat în perimetrul localităţii C., jud. D., pentru o perioadă de 49 de ani, în schimbul unei redevenţe. Potrivit pct. 4.1 şi 5.3 din contractul litigios, redevenţă reprezintă echivalentul în Ici al 625 kg grâu stas 813/68/ha anual. Plata redevenţei se facc în tranşe semestriale, rcspectiv 5% la 31 martie. 15% la 30 iunie. 30% la 30 septembrie, 50% la 27 decembrie. Potrivit pct. 5.12 din contractul de concesiune litigios, pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a redevenţei. concesionarul datorează penalităţi de 0.15% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea redevenţei restante. Neplata redevenţei în termen de 30 de zile de la scadenţă din culpa exclusivă a concesionarului permite concedentului să procedeze în mod unilateral la rezilierea de plin drept a contractului de concesiune, după notificarea prealabilă adresată concesionarului. Pe toată durata contractului, concesionarul arc obligaţia de a-şi asigura culturile la o societate agreată de concedent, cel puţin pentru riscurile standard şi pentru valoarea redevenţei datorate, urmând ca eventualele despăgubiri să revină concedentului prin cesionarea despăgubirilor în favoarea sa.
Prin acţiunea arbitrală, reclamanta a contestat cuantumul redevenţei calculate, facturate şi plătite în anul 2007, invocând seceta excesivă ce a calamitat în proporţie de 67,1% cultura de grâu. Prestaţia caracteristică de plată a redevenţei de către reclamanta concesionară este stabilită în concordanţă cu suprafaţa terenului cu destinaţie agricolă exploatat, aşa cum rezultă din prevederile pct. 4.3 raportate la pct. 2.5 şi 2.6 din contractul litigios. în ipoteza modificării suprafeţei de teren concesionate, modificare determinată de reconstituirea dreptului de proprietate asupra respectivei suprafeţe, cuantumul redevenţei se va calcula proporţional cu suprafaţa înscrisă în actul adiţional. în aceste condiţii. Tribunalul arbitral a reţinut că părţile au convenit expres un raport direct proporţional între suprafaţa de teren concesionată şi cuantumul sumei de bani plătite cu titlu de redevenţă.
Deşi părţile contractante nu au stabilit expres nicio clauză contractuală cu privire la raportul de proporţionalitate în ipoteza calamitării culturilor de grâu şi de rapiţă, ţinând cont de exigenţele bunei-credinţe şi loialităţii contractuale coroborate cu exigenţele principiului echilibrului financiar, dar şi cu prevederile contractuale, Tribunalul arbitral a apreciat că raportul de proporţionalitate operează şi în această din urmă ipoteză. Conform procesului-verbal de constatare definitivă a pagubelor la culturile agricole încheiat la data de 4 iulie 2007, s-a constatat pentru cultura de grâu un grad de daună de 67,1%.
Prezentul litigiu nu este determinat de acordarea şi/sau neacordarea despăgubirilor în caz de calamitate naturală, ci de pretenţia reclamantei formulată cu privire la restituirea redevenţei plătite neproporţional cu suprafaţa de teren exploatată.
Calamitatea naturală pentru anul agricol 2006-2007 a fost confirmată oficial prin H.G nr. 636/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate în toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007, precum şi pentru stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, astfel cum a fost modificată prin H.G nr. 1202/2007 pentru modificarea şi completarea H.G nr. 636/2007 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânţate
în toamna anului 2006 şi în primăvara anului 2007, precum şi pentru stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire, ce a constat în secetă prelungită şi persistentă în timp. care a afectat producţia agricolă din zona în care se află terenurile ce fac obiectul contractului de concesiune litigios. Rezultă că. în mod legal şi contractual, reclamanta a invocat forţa majoră, ipoteză în care redevenţa aferentă suprafeţei arabile trebuie calculată de pârâta concedentă proporţional cu gradul efectiv de realizare a culturii de grâu. Deşi redevenţa aferentă anului agricol 2006-2007 şi proporţională gradului de realizare a culturii agricole (32,9%) era numai în cuantum de 81.377,29 lei, reclamanta concesionară a plătit suma de 247.347.4 lei. Se desprinde concluzia potrivit căreia reclamanta concesionară datora pârâtei concedente numai 32.9% din redevenţă. în consecinţă, pârâta concedentă a încasat necuvcnit suma de 165.970 lei (247.347,39 lei – 81.377,29 lei = 165.970 Ici).
în aceste condiţii, apărările pârâtei concedente referitoare la stabilirea nivelului maxim al sumei de bani ce poate fi acordată ca despăgubire, condiţionarea acordării despăgubirilor de asigurarea culturilor, imposibilitatea ca o calamitate naturală să poată determina o scutire de la plata redevenţei sau o diminuare a cuantumului acesteia, obligativitatea notificării evenimentului de forţă majoră sunt neîntemeiate, deoarece reclamanta nu a solicitat plata sumei de 165.970 lei cu titlu de despăgubire, ci cu titlu de redevenţă plătită şi încasată necuvenit de către pârâta concedentă, consecinţă a forţei majore, în acestc condiţii, forţa majoră a fost invocată pentru a obţine restituirea redevenţei plătite în plus. ţinându-se cont de exigenţele bunei-crcdinţe, loialităţii contractuale, precum şi de principiul echilibrului contractual. Pe de altă parte, lipsa notificării scrise a evenimentului de forţă nu echivalează cu lipsa de eficacitate a acestuia din urmă, în condiţiile publicării
H.G nr. 636/2007 în M. Of. nr. 419/2007. care a conferit calamităţii naturale notorietate publică pentru o anumită perioadă de timp şi pentru o anumită zonă geografică.
în consecinţă, în temeiul art. 969-970 C. civ.. cererea de arbitrare a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 171 din 10 iulie 2009
