Motivaţia adjudecatarului că bunurile adjudecate au fost sechestrate de Agenţia Naţională Vamală, nu este fondată şi nu există nici un impediment ca adjudecatarul să achite prejudiciul adjudecării.
decizia nr. 1205 din data de 7 octombrie 2009
Prin sentinţa nr. 246/1.06.2009, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia Comercială şi de Administrativ ,a respins contestaţia formulată de creditoarea AVAS B, împotriva Hotărârii Adunării din 30.04.2009 a creditoarei SC WTS SA, reprezentată de lichidator judiciar SC SJ SRL – C.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că primul motiv al contestaţiei ce vizează neîndeplinirea celei de-a doua condiţie prev. prin art. 15 al. 1 din Legea 85/2006, respectiv ca pentru desfăşurarea legală a adunării creditorilor să fie prezenţi un număr de membri ai comitetului creditorilor, care reprezintă majoritatea simplă a acestora, este nefondat deoarece în redactarea dată după modificarea acestui text legal nu se mai impune îndeplinirea celei de-a doua condiţii invocată de contestatoare, respectiv ca pentru desfăşurarea legală a adunării creditorilor să fie prezenţi un număr de membri ai comitetului creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora.
Se reţine prin hotărâre că modificarea adusă acestor dispoziţii prevede că şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe, însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor, asupra averii debitorului ,iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titlurilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente, dispoziţii care au fost respectate în ce priveşte hotărârea din 30.04.2009 şi potrivit art. 11, lit. m, interpretat împreună cu art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006, judecătorul sindic controlează exclusiv legalitatea hotărârii nu şi oportunitatea sa, respectiv condiţiile pe care legea le prevede pentru acest demers.
Se reţine prin hotărâre că motivul contestaţiei este că DGFP D şi contestatoarea sunt creditorii interesaţi în privinţa obiectului deliberării, ca singurii beneficiari ai sumelor ce s-ar obţine din valorificarea bunurilor în discuţie şi că Adunarea Creditorilor nu putea adopta hotărârea atacată, nu este fondat.
Se arată prin sentinţă că nici motivul din contestaţie, cu privire la imposibilitatea Comitetului creditorilor de a prezenta Adunării creditorilor un punct de vedere în baza căreia să ia o hotărâre, conform art. 17 al. 1 din Legea 85/2006, nu este fondat, deoarece comitetul spre deosebire de adunarea creditorilor nu este organ de decizie.
Pentru toate aceste considerente, a respins ca nefondată contestaţia creditoarei AVAS
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 9 c.p.civ., rap. la art. 312 al. 5, teza I, c.p.civ., deoarece judecătorul sindic a făcut o interpretare greşită a disp. art. 14 al. 7 din Legea 85/2006, înţelegând prin controlul legalităţii hotărârii adunării creditorilor, numai verificarea modului de adoptare a acestuia sub aspectul organizării, în primul rând pentru că aceste dispoziţii se referă în principal la conţinutul hotărârii adoptate, nu şi la modul de luare a acestuia, în al doilea rând oportunitatea la care se referă judecătorul sindic trebuie înţeleasă ca necesitate a luării hotărârii adunării creditorilor, care este o latură a legalităţii acesteia şi în al treilea rând aceste dispoziţii trebuiesc interpretate în consens cu principiile ce guvernează procedura insolvenţei şi anume principiul majorităţii şi al echilibrului între drepturile creditorilor majoritari şi cele ale fiecărui creditor în parte.
Printr-un alt motiv de recurs se arată că hotărârea adunării creditorilor este nelegală, întrucât pe de o parte Comitetul creditorilor nu a putut analiza solicitarea SC M.B SA privind reducerea preţului de adjudecare,întrucât nici la data de 30.04.2009 şi nici la 4.05.2009 nu s-a putut îndeplini cvorumul cerut de lege pentru funcţionarea legală a acestei entităţi şi pe de altă parte Comitetul Creditorilor nu a putut prezenta Adunării creditorilor un punct de vedere în baza căruia, aceasta să poată lua o hotărâre.
În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta arată că adunarea creditorilor nu putea hotărî asupra reducerii preţului de adjudecare pentru mijloacele fixe, obiectele de inventar etc. adjudecate de SC M.B. SA, la licitaţia organizată de lichidatorul judiciar la data de 20.03.2007, cu aproximativ 2 ani în urmă şi neachitate până la această dată, de la suma de 983.479,9 lei la 737.609,93 lei, întrucât nu au interes în soluţionarea acestei probleme, singurii creditori ce au interes sunt recurenta şi DGFP D, care de fapt sunt şi singurii beneficiari ai sumelor obţinute din vânzarea acestor bunuri.
In al treilea rând reducerea preţului dispusă prin Hotărârea adunării creditorilor din 30.04.2009, pe motiv că bunurile pentru care s-a dispus reducerea preţului au fost sechestrate de Agenţie Naţională Vamală pe data de 19.04.2007, este nelegală, sechestrarea de către agenţie a unei părţi din bunurile adjudecate nu era un impediment în achitarea preţului adjudecării, mai ales că bunurile adjudecate se aflau în clădirile adjudecate în bloc cu aceste bunuri mobile pe data de 30.03.2007 şi preţul de adjudecare trebuia achitat de la data de 27.10.2007, aproximativ 2 ani în urmă, dată la care prin sentinţa nr. 156/26.10.2007, Tribunalul Dâmboviţa a anulat procesul verbal de sechestru nr. 13205/19.04.2007 şi cum procedura insolvenţei debitoarei a început în urmă cu 5 ani şi de la data adjudecării au trecut aproximativ 2 ani de zile, reducerea preţului este nelegală, atât sub acest aspect reducerii preţului cât şi sub aspectul achitării preţului în 12 rate.
Recursul este fondat.
Motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la interpretarea greşită a disp. art. 14 al. 7 şi ale art. 15 al. 1 din Legea 85/2006, în ceea ce priveşte hotărârea adunării creditorilor din 30.04.2009, sunt nefondate.
Potrivit art. 15 al. 1 modificat, din Legea nr. 85/2006, se prevede că, cu excepţia cazurilor în care legea cere o majorare specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea lor în prezenţa titlurilor de creanţe, însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorilor, iar deciziile Adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente, aceste dispoziţii au fost respectate, la adoptarea hotărârii adunării creditorilor din 30.04.2009, ne mai impunându-se potrivit acestor dispoziţii legale îndeplinirea celei de-a doua condiţii invocate de recurentă şi anume ca pentru desfăşurarea legală a adunării să fie prezenţi un număr de membrii ai comitetului creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora.
Nici critica referitoare la interpretarea greşită a art. 14 al. 7 din Legea 85/2006, nu este fondată.
Potrivit art. 11 lit. m, coroborat cu art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006, judecătorul sindic controlează exclusiv legalitatea nu şi oportunitatea hotărârii adunării creditorilor şi anume respectarea condiţiilor în care această voinţă a fost exprimată, hotărârea fiind adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de disp. art. 15 al. 1 din Legea nr. 85/2006, modificată.
Critica recurentei, cu privire la reducerea greşită a preţului de adjudecare pentru mijloacele fixe, a obiectelor de inventar şi a materialelor adjudecate la licitaţia din 30.03.2007, este fondată.
În primul rând, reducerea preţului de adjudecare pentru mijloacele fixe, obiectele de inventar şi materialelor adjudecate la licitaţia din 30.03.2007, după aproape 2 ani, nu este legală, neavând nici un suport legal pentru aceasta , motivaţia adjudecatarului SC M.B. SA că bunurile adjudecate au fost sechestrate de Agenţia Naţională Vamală, nu este fondată, neexistând nici un impediment în a achita preţul adjudecării, mai ales că aceste bunuri se aflau efectiv în clădirile adjudecate în bloc la data de 30.03.2007.
În al doilea rând adjudecatara trebuia să achite preţul de adjudecare, acum aproximativ 2 ani în urmă, de la data de 26.10.2007, dată la care prin sentinţa nr. 156/26.10.2007 Tribunalul Dâmboviţa a anulat procesul verbal de sechestru nr. 13205/19.04.2007 al Agenţiei Naţionale Vamale şi în al treilea rând nu este justificată eşalonarea achitării preţului de adjudecare în 12 rate, deoarece de la data adjudecării bunurilor au trecut aproximativ 2 ani, timp în care adjudecatara avea obligaţia să achite preţul de adjudecare.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a admis recursul creditoarei, a modificat în tot sentinţa pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în sensul că a admis contestaţia creditoarei, a anulat hotărârea adunării creditorilor din 30.04.2009, cu privire la reducerea preţului de adjudecare a mijloacelor fixe, obiectelor de inventar şi a materialelor adjudecate la licitaţia din 30.03.2007.
