Prin sent. civ. nr. 886/ 10.02.2011 a Judecătoriei SIBIU a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B. E. şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele A. P. şi A. D. în contradictoriu cu pârâtul B. E., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Reclamantele au formulat acţiune având ca obiect refacere de lucrări de construcţie realizate necorespunzător, chemând în faţa instanţei în calitate de pârât pe numitul B. E.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că in anul 1995 s-a încheiat un contract de executări lucrări de amenajare mansardă sub nr.68 între antecesorul reclamantelor şi SC K. SRL, din partea firmei semnând directorul acesteia E. V. (f.77). La data de 15.12.2006 s-a încheiat un proces-verbal de recepţie calitativă, semnat din partea SC K. SRL de către pârât (f.81). Instanţa reţine, totodată că între SC K. SRL şi SC B. C. SNC, s-a încheiat un contract de asociaţiune în participaţiune la data de 01.02.1994, având ca obiect participarea la beneficii şi pierderi rezultând din efectuarea lucrărilor de construcţii efectuate de oricare dintre firme. A fost desemnat ca administrator al asociaţiunii, pârâtul (f.99). În toate actele semnate de către pârât în raporturile cu reclamantele, acesta a semnat în calitate de reprezentant al SC K. SRL sau SC B. C. SNC, niciodată în nume propriu. Pârâtul este unul dintre asociaţii SC B. C. SNC, societate cu răspundere limitată (f.111). La data de 21.09.1998, pârâtul, în calitate de reprezentant al SC B. C. SNC, a semnat o minută privind reparaţiile necesare a fi efectuate imobilului mansardat (f.82). Apoi, la data de 09.09.2003 s-a încheiat între firma executantă SC K. SRL, reprezentată de pârât şi E. V., nota de constatare şi remedierile ce urmează a se efectua, urmare a altei constatări anterioare (f.83).
Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces. Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului sau obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material supus judecăţii. În privinţa calităţii procesuale pasive, instanţa analizează, pornind de la raportul juridic dedus judecăţii supus cercetării, dacă pârâtul este obligat în acest raport.
În speţă, instanţa constată, verificând calitatea părţilor, că pârâtul a acţionat în calitate de reprezentant al celor firme de construcţii, şi nu în nume propriu. Chiar dacă cele două societăţi se află în procedura insolvenţei, pentru faptele societăţii nu răspunde personal administratorul, fiind vorba despre societăţi cu răspundere limitată. Instanţa aminteşte că potrivit art.70 alin.1 din legea nr.31/1990 modif. „administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afara de restricţiile arătate in actul constitutiv”, iar conform art. 72 din aceeaşi lege „obligaţiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege”. Mai mult, conform art.3 alin.3 din acelaşi act normativ „acţionarii, asociaţii comanditari, precum si asociaţii in societatea cu răspundere limitata răspund numai pana la concurenta capitalului social subscris.” Apoi, fiind vorba despre un contract de antrepriză, instanţa aminteşte că antreprenor a fost SC K. SRL, în participaţiune cu SC B. C. SNC, răspunderea revenind antreprenorului, respectiv subantreprenorului, şi nu administratorului societăţilor respective în nume propriu, mai mult cu cât acesta nici nu a lucrat efectiv pe şantier. Potrivit art.1483 raportat la art. 23 din legea 10/1995 privind calitatea în construcţii antreprenorul şi arhitectul, răspund dacă clădirea se dărâmă în tot sau în parte sau ameninţă învederat cu dărâmarea, din cauza unui viciu de construcţie sau a pământului”, în 10 ani de la data terminării construcţiei.
Chiar dacă lucrările efectuate, precum şi cele de refacere au fost efectuate fără a respecta expertiza tehnică, documentaţia de arhitectură, sau cea de rezistenţă, nici chiar autorizaţia de construire nr.647/1995, chiar dacă au fost efectuate necorespunzător din punct de vedere calitativ, afectând rezistenţa şi stabilitatea construcţiei existente, în prezent existând degradări, instanţa nu poate reţine că pârâtul personal este răspunzător de toate aceste aspecte, pentru a putea fi obligat la remedierea lor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, calificat ulterior drept recurs, reclamantele A. P. şi A. D. solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivarea recursului arată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost în mod greşit admisă, instanţa procedând la schimbarea înţelesului şi naturii actului intitulat „Garanţie pentru lucrările de remediere ce urmează să se efectueze de prestator beneficiarului”, că prin acest act pârâtul s-a obligat în nume personal şi nu în numele celor două societăţi cu care s-a încheiat contractul de antrepriză. Mai arată că raporturile juridice dintre părţi trebuiau privite strict prin prisma acestui act, izvorul obligaţiei fiind chiar în acesta, ceea ce conferă calitate procesuală pasivă pârâtului şi cauza trebuia soluţionată pe fond.
Recursul este neîntemeiat
Prima instanţă a reţinut în mod corect lipsa calităţii procesule pasive a intimatului pârât în raport de faptul că acesta nu a fost parte în contractul de antrepriză încheiat cu antecesorul reclamantelor.
Actul juridic de la fila 91 dosar, intitulat „Garanţie pentru lucrările de remediere ce urmează să se efectueze de prestator beneficiarului”, nu poate schimba soluţia din cauză deoarece acest act nu a fost invocat prin acţiune ca temei al acţiunii. Temeiul faptic al acţiunii îl reprezintă contractul de antrepriză încheiat de SC K. SRL cu antecesorul reclamantelor, precum şi contractul de subantrepriză. Nu se face nicio referire în acţiune la actul invocat în recurs, act care nici nu e clar dacă a fost semnat de intimatul B. E. în nume propriu sau ca reprezentant al subantreprenorului. Oricum acest aspect nu este relevant deoarece important este că actul respectiv nu a constituit temei al acţiunii, cum se susţine.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 şi 3041 Cod proc. civ. s-a va respins recursul, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
