Art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, prevede că atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe cele stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadru! perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 56/1998)
Prin cererea înregistrată sub nr. 115/1997, reclamanţii G.G., P.E. şi P.M., în calitate de moştenitori ai defuncţilor G.G. şi G.V., au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local a comunei Joiţa, judeţul Giurgiu, să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligată aceasta din urmă să pună în posesie efectivă pe aceştia şi să emită proces-verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 4,30 ha intravilan şi extravilan.
De asemenea, s-a solicitat obligarea organelor competente să elibereze titlul de proprietate pe numele reclamanţilor asupra acestei suprafeţe de teren.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
La dosarul cauzei a fost depusă plângerea prealabilă, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, precum şi adeverinţele nr. 118/11.09.1991 a Comisiei comunale Joiţa, prin care s-a stabilit un drept de proprietate asupra a 4,30 ha teren în favoarea reclamanţilor, aceştia fiind înscrişi pe tabelul anexă nr. 3, la poziţia 24, precum şi cea cu nr. 310, din data de 15.07.1996, din care rezultă că autorul reclamanţilor figurează în registrul agricol, la poziţia 136, voi. 1 – sat Joiţa, între anii 1959-1960, cu suprafeţele de teren după cum urmează: islaz – 0,37 ha, intravilan; – 0,10 ha şi, respectiv, 0,47 ha, 0,16 ha, 0,06 ha, 0,13 ha, ţarină; 0,18 ha respectiv, 0,15 ha, luncă; 0,45 ha, ogrăzi; – 0,32 ha, ţarină; – 0,75 ha, luncă; 0,28 ha pădure, iar din adeverinţa nr. 1.591/6.11.1992 rezultă că autoarea reclamanţilor figurează în registrul agricol din perioada 1959-1960 cu suprafaţa de 0,67 ha în vatra satului, conform actelor prezentate, cu următoarele vecinătăţi: nord – E.G.A., sud – F.M., est – drum judeţean Bucureşti-Brezoacele, vest – şanţ comunal.
Prin răspunsul formulat la solicitarea instanţei a motivului refuzului de a fi puşi în posesie reclamanţii, pârâta comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 recunoaşte pretenţiile reclamanţilor, dar motivează că activitatea de punere în posesie a deţinătorilor de teren este în curs de derulare, arătând că reclamanţii au fost puşi în posesie, dar pe suprafaţa de 1,90 ha până în prezent, fără a se arăta dacă li s-a emis proces-verbal de punere în posesie.
întrucât (susţin reclamanţii), măsurătoarea terenurilor aparţinând moştenitorilor lui G.G. şi G.V. nu este corectă, s-a solicitat (şi instanţa a încuviinţat) efectuarea unei expertize, având ca obiectiv a verifica, pe bază de măsurători, în teren, dacă suprafeţele pe care reclamanţii au fost puşi în posesie corespund suprafeţelor de teren la care sunt îndreptăţiţi, conform adeverinţei de proprietate, şi dacă suprafeţele de teren deţinute de aceştia în fapt corespund amplasamentelor vechi pe care autorii au deţinut terenurile la care sunt îndreptăţiţi şi verificarea pe teren a amplasamentelor şi solelor pe care trebuie făcută punerea în posesie.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtă la termenul din 5.02.1998, aceasta recunoaşte pretenţiile reclamanţilor, în sensul că nu s-a putut întocmi proces-verbal de punere în posesie pentru întreaga suprafaţă, în vederea eliberării titlului de proprietate, deoarece nu au fost definitivate măsurătorile în toate solele de teren din localitate, urmând ca pe măsura efectuării măsurătorilor, reclamanţii să primească şi diferenţa de teren pe vechile amplasamente din solele enumerate şi în funcţie de evidenţele din registrul cadastral.
Faţă de aceste considerente, urmează a se constata că, în baza art. 8 şi art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, cererea reclamanţilor este îndreptăţită, urmând a fi admisă, şi, pe cale de consecinţă, urmează a fi obligată pârâta comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 să pună în posesie efectivă pe reclamanţi şi să emită proces-verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafaţă de 4,30 ha intravilan şi extravilan, aflat pe raza comunei Joiţa, conform raportului de expertiză tehnică a efectuat de ing. expert P.D., şi având în vedere şi evidenţele din registrul cadastral.
Urmează a respinge capătul de cerere privind obligarea Comisiei judeţene Giurgiu de a elibera titlu de proprietate, ca prematur introdusă. Notă: Potrivit deciziei nr. 1/30.06.1997 a Curţii Supreme de Justiţie, instanţele judecătoreşti sunt competente să cenzureze stabilirea amplasamentelor terenurilor, în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991, atunci când sunt sesizate cu privire la atribuirea efectivă a terenurilor de către comisiile locale, în temeiul art. 36 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991.
în speţă, pârâta a fost de acord cu pretenţiile reclamanţilor, referitoare la amplasamentul terenurilor asupra cărora urmează să fie puşi în posesie.
