Refuzul comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a elibera proces-verbal de punere în posesie pe amplasamentul menţionat în adeverinţa de reconstituire a dreptului de proprietate, conform art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990, echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 235/1995)
Prin acţiunea înregistrată la data de 25.02.1994, reclamanţii L.D., L.F. şi L.L. au chemat în judecată pe pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al comunei Merei, judeţul Buzău, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună punerea în posesie a reclamanţilor pe suprafaţa de 2,90 ha teren şi 0,64 ha pădure.
în motivarea acţiunii, timbrată cu 600 lei, s-a arătat că pârâta a emis, în favoarea reclamanţilor, adeverinţe de proprietate pentru suprafeţele de teren menţionate sub nr. 2.009/6.01.1991, fără a lua în considerare cererile pentru punerea în posesie asupra acestor suprafeţe.
S-a menţionat că amplasamentul este următorul: suprafaţa de 4.000 m.p, teren agricol, plantat cu vie şi pomi, care formează curtea şi grădina caselor părinteşti în vatra satului Ogrăzi, având la nord pe J.C., la sud pe F.C., la est – V.E., la vest – D.V.; suprafaţa de 2.500 m.p., teren agricol situat în hotarul satului Ogrăzi, în punctul “Buzoianca”, având la nord pe B.G., la Sud pe L.R., Ia est pe L.P.R. – la vest – drum de ţară; suprafaţa de 15.000 m.p., în hotarul comunei Ţinteşti-Maxim, având la nord pe M.R., la sud drum de ţară, la est pe A.C., la vest – drum de ţară despărţitor de pădurea “Frăseanu”; suprafaţa de 7.500 m.p. teren agricol situat în hotarul comunei Merei în punctul “Drumul Nou” având Ia est pe M.A., la vest – drum de ţară, la nord şi sud comuna Lipia, judeţul Buzău; suprafaţa de 5.000 m.p, pădure în hotarul comunei Monteoru, punctul “Scoarţele” şi suprafaţa de 1.500 m.p. pădure în comuna Monteoru, punctul “Valea Călugărului”.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 şi Legea nr. 29/1990.
în dovedirea acţiunii s-au depus actele vechi de proprietate, adeverinţa de proprietate nr. 2.009/6.01.1992 şi dovada privind îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pârâta a depus la dosar o întâmpinare, în care menţionează că pentru o parte din teren s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, iar pe cealaltă parte, în ce priveşte păşunea şi pădurea, acest lucru nu s-a realizat, însă nu s-au indicat motivele imposibilităţii de soluţionare a cererii reclamanţilor, conform acţiunii, arătându-se doar că, potrivit comisiei judeţene, verificarea şi îndreptarea unor neconcor-danţe şi omisiuni este un atribuit exclusiv al competenţei comisiei comunale, potrivit art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 131/1991.
S-a stabilit ca termen de corectare a tuturor poziţiilor anexe, data de 25.03.1993, avându-se în vedere că lucrarea presupune durată, căci este necesară verificarea registrului agricol.
Alături de întâmpinare, primarul, în calitate de preşedinte al comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, a depus o cerere, solicitând a se constata că reclamanţii au posesia efectivă, faptică, a terenurilor şi că sunt înscrişi în Asociaţia Agricolă “Podgoria Merei”.
în legătură cu relaţiile solicitate, s-a arătat că volumul mare de lucrări nu a permis verificările cerute de instanţă.
Analizând actele dosarului, se constată că:
Prin adeverinţa nr. 2.009, din data de 6.01.1992, s-a stabilit în favoarea reclamanţilor dreptul de proprietate pentru 2,90 ha teren arabil şi 0,64 ha pădure, fapt confirmat şi prin adresa nr. 701.303/1995 a pârâtei.
Punerea în posesie este un atribut exclusiv al comisiei locale, dar, în speţă, aceasta nu a făcut dovezi că este imposibilă realizarea acestui lucru pe vechiul amplasament.
îndrumarea făcută de către pârâtă, prin întâmpinare, în sensul de a se adresa reclamanţii societăţii agricole “Podgoria” pentru a afla “amănunte” despre situaţia terenurilor, nu poate fi avută în vedere, ca o apărare serioasă din partea acestora.
Aşa fiind, acţiunea reclamanţilor fiind întemeiată, va fi admisă, reţinându-se că aceştia au fost vătămaţi în drepturile lor, recunoscute de lege, prin refuzul autorităţii administrative de a elibera procesul-verbal de punere în posesie pe amplasamentul menţionat în acţiune, conform art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990.
