Refuz nejustificat al consiliului local de a emite o autorizaţie de construire. Acţiune în contencios administrativ. Admisibilitate


în condiţiile în care reclamantul face dovada proprietăţii terenului pentru care solicită eliberarea unei autorizaţii de construire, refuzul consiliului local de a emite acest act apare ca nejustificat.

(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 820/1996)

Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. 494/1995, reclamantul C.R. a chemat în judecată Consiliul Local cil sectorului 1 Bucureşti pentru refuzul nejustificat de a-i emite autorizaţia de construire pentru imobilul proiectat pe terenul proprietatea sa, situat în Bucureşti, str. Gârlei, sectorul 1, şi obligarea pârâtului de a-i elibera această autorizaţie.

în motivarea acţiunii, reclamantul arată că este proprietarul terenului în suprafaţă de 1.100 mp, situat la adresa menţionată, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4.580/4.03.1994 de Notariatul sectorului 1 şi transcris sub nr. 2.511/403/1994 de acelaşi notariat.

A întocmit documentaţia necesară pentru emiterea autorizaţiei de construire a unui imobil pe acest teren, dar cererea i-a fost respinsă, cu motivarea că acest teren ar fi proprietatea Consiliului Local sector 1, aşa cum i s-a comunicat răspunsul cu adresa nr. 13.907/26.01.1975 a Serviciului Urbanism şi Amenajare Teritoriului din cadrul Primăriei sector 1.

Reclamantul mai arată că această situaţie nu corespunde realităţii, pentru că terenul a fost proprietatea lui E.M., potrivit actului de proprietate nr. 20.145/1942, transcris sub nr. 7.505/1942, fiind moştenit de către M.A., în baza certificatului de moştenitor nr. 1.856/1990, emis de Notariatul sector 2 Bucureşti, fapt confirmat şi prin adresa nr. 40.705/18.09.1992 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (în care se arată că MA. este proprietar şi nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 18/1991).

La rândul său, M.A. a vândut acest teren lui D.B. şi U.A., cu actul de vânzare-cumpărare nr. 13.692/1992, transcris sub nr. 4.552/1992, de la care ulterior 1-a cumpărat reclamantul.

La dosar, reclamantul a depus copii după adresa de răspuns a pârâtului, prin care i se comunică faptul că, cererea sa nu poate fi soluţionată, întrucât terenul este proprietatea Consiliului Local sector 1, aşa după cum rezultă din evidenţele cadastrale.

Din adresa Administraţiei Financiare sector 1 (nr. 142.475/1996), rezultă că terenul în litigiu a figurat în perioada 1942-1991 în proprietatea lui D.D.V., B.V., B.A., U.A. şi U.E.

în evidenţele fiscale anuale figurează ca proprietar al terenului C.R., în baza actului de vânzare-cumpărare 4580/4.03.1994.

Se mai specifică în adresă faptul că acest teren nu figurează în evidenţe ca fiind proprietate de stat sau folosit de către stat.

Rezultă că aspectele susţinute de Consiliul Local sector 1, în sensul că terenul îi aparţine în proprietate, rămân doar o simplă afirmaţie, întrucât nu a justificat cu nimic faptul că ar fi proprietar.

Totodată, tribunalul reţine, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză că, terenul este proprietatea reclamantului, în urma măsurătorilor efectuate, coroborate cu actele de proprietate.

Aşa fiind, instanţa urmează a reţine, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, refuzul nejustificat al pârâtului de a elibera reclamantului autorizaţia pentru construire a imobilului solicitat.

Potrivit art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 29/1990, tribunalul va admite acţiunea şi va obliga pârâtul să emită autorizaţia de construire.