Răspunsul negativ al consiliului local şi refuzul acestui organ de a emite propunerea de restituire în natură a terenului solicitat de către reclamantă, îi produce acesteia o vătămare, în sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 106/1994)
Prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. 659/1993, reclamanta G.V.V. cheamă în judecată Consiliul Local al oraşului E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să emită propunerea de restituire în proprietatea reclamantei a terenului situat în str. Vlad Ţepeş, în suprafaţă de 300 m.p..
în motivarea cererii se arată că tatăl reclamantei a cumpărat de la stat, din fondul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, o suprafaţă de 300 m.p. teren intravilan, loc de casă pe moşia Tuzla-Techirghiol, judeţul Constanţa, conform actului de proprietate nr. 898/1927, menţionat în matricola nr. 1.567/1958.
Impozitul fiscal a fost achitat până în anul 1962, când a fost refuzat.
în urma solicitării reconstituirii dreptului de proprietate, pârâtul, cu adresa din 15.07.1994, îi respinge cererea, pe motiv că terenul a intrat în patrimoniul statului, conform Decretului nr. 111/1951.
Reclamanta a formulat reclamaţie administrativă la data de 4.12.1993, cu recipisa de înaintare depusă în copie la dosar, adresându-se Parlamentul României.
Iniţial, reclamanta s-a adresat Judecătoriei Constanţa, apoi Tribunalul Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ, cu acţiuni similare, motiv pentru care pârâtul a invocat excepţia litispendenţei, conform art. 163 Cod proc. civ..
Ca urmare, reclamanta a renunţat la judecată în dosarul nr. 9.303/1993 al Judecătoriei Constanţa, aşa după cum rezultă din certificatul emis de această judecătorie, situaţie în care nu se mai pune problema litispendenţei în cauza de faţă.
Prin adresa nr. 8.621.991 din 15.06.1995, pârâtul comunică reclamantei că i se respinge cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra lotului 7 din parcelarea Tuzla-Techirghiol, Eforie Sud, întrucât terenul a trecut la stat, conform Decretului nr. 111/1951 şi a sentinţei civile nr. 2.590/1962.
Reclamanta a depus Ia dosar copia actului de proprietate pe numele tatălui ei – decedat în 1969, copia sentinţei civile nr. 2.590/1968 a Tribunalului Popular al oraşului Constanţa, prin care, conform Decretului nr. 111/1951, terenul a trecut în patrimoniul statului.
Potrivit prevederilor art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, terenurile intravilane care au trecut în proprietatea statului prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 se restituie foştilor proprietari.
Decretul nr. 712/1966 a individualizat bunurile care sunt considerate proprietate de stat prin efectul acestui act normativ, făcând trimitere la acele bunuri care se încadrează în prevederile art. III din Decretul nr. 218/1.07.1960, pentru modificarea Decretului nr. 167/21.04.1958.
Potrivit art. III din Decretul nr. 218/1960, “dreptul la orice acţiuni având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a unui bun, intrat înainte de data publicării decretului de faţă, în posesiunea statului, în aceea a unei organizaţii cooperatiste sau a oricărei alte organizaţii obşteşti, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951, se prescrie prin trecerea a doi ani, socotiţi de Ia data când a avut loc intrarea în posesiune”.
în consecinţă, bunurile intrate în proprietatea statului în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1951 – cum este şi situaţia terenului ce face obiectul cauzei de faţă – se încadrează în dispoziţiile Decretului nr. 218/1960 şi au fost considerate proprietate de stat prin efectul Decretului nr. 712/1966.
Pe de altă parte, pârâtul, prin întâmpinare, nu a contestat faptul că terenul nu este afectat de vreun plan de sistematizare şi nici nu a făcut dovadă în acest sens.
Dacă terenul ar fi fost menţionat în vreun detaliu de sistematizare al localităţii, atunci el trebuia cuprins în programul de organizare şi dezvoltare urbanistică, fiind în atribuţia Consiliului Local, potrivit art. 28 lit. c şi m din Legea nr. 69/1991, să elaboreze şi să aprobe un astfel de program, în virtutea principiului autonomiei locale.
Prin art. 118 din Legea nr. 69/1991 s-a prevăzut abrogarea oricăror altor dispoziţii contrare la data constituirii noilor autorităţi ale administraţiei publice locale.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, ce se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
în speţă, vătămarea adusă reclamantei constă în răspunsul negativ dat de pârât la cererea sa privind terenul în litigiu.
Prin urmare, tribunalul va admite acţiunea reclamantei, întrucât cererea sa se încadrează în dispoziţiile art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, iar potrivit art. 93 din aceeaşi lege, va obliga pârâtul să înainteze întreaga documentaţie Comisiei judeţene de Fond Funciar din judeţul Constanţa -Prefectura judeţului Constanţa, în vederea emiterii titlului de proprietate asupra terenului din str. Vlad Ţepeş nr. 7, în suprafaţă de 300 m.p., din Eforie Sud.
Va obliga pârâtul la 40.250 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând 40.000 lei onorariu avocat şi 250 lei taxă de timbru.
