Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. ………/99/2011 reclamantul MI a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Iaşi solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligat acesta să îi soluţioneze cererea adresată .
În motivarea acţiunii arată reclamantul următoarele aspecte ::
A adresat o cerere OCPI Iaşi în temeiul art. 21 din legea 16/1996 prin care a solicitat eliberarea în copie a unei fişe de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate ……./27.07.1994 şi copia titlului de proprietate ……./27.07.1994 eliberat pentru suprafaţa de 1 ha pe numele TA .
Arată reclamantul că interesul de a intra în posesia celor două acte este că numita TA a depus cerere la Comuna Cepleniţa pentru reconstiuirea dreptului de proprietate rămas de pe urma defunctei TM .
În cererea respectivă a arătat că este unica moştenitoare numitei TM aspect nereal câtă vreme mama reclamantului este fiica lui TM.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele aspecte :
Reclamantul a adresat o cerere OCPI Iaşi în temeiul art. 21 din legea 16/1996 prin care a solicitat eliberarea în copie a unei fişe de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate …./27.07.1994 şi copia titlului de proprietate …/27.07.1994 eliberat pentru suprafaţa de 1 ha pe numele TA .
Prin adresa nr. …/30.06.2011 pârâtul a comunicat reclamantului că pentru eliberarea copiilor solicitate este necesar a fi achitată taxa de 15 lei aferent serviciului 2.7.5 – „copii certificate din mapa de acte şi cărţi funciare ˝ potrivit Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 39 /06.04.2009 .
Legea nr. 554 / 2004 a contenciosului administrativ în art. 1 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Persoana vătămată este orice persoană fizică, titulara a unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative. Autoritatea publica este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Potrivit art.8 din L.554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor – art.2 lit. n din L.554/2004.
În speţă, nu se discută nesoluţionarea cererii adresata pârâtului întrucât s-a răspuns prin adresa întocmită.
Refuzul reclamat prin acţiune, pe temeiul art.1 alin.1, art.8 din Legea nr.554/2004 nu este unul nejustificat.
Motivaţia refuzului este pertinentă şi, nefiind o expresie a abuzului de putere, este legală. Instanţa de contencios administrativ, în limita competenţelor legale, nu poate interveni în activitatea autorităţii publice, decât sub aspectul nesoluţionării cererilor adresate în termenul legal sau refuzului cu exces de putere de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim. A proceda contrar celor arătate presupune depăşirea competentelor stabilite de L. 554/2004 .
În consecinţă, suntem în prezenţa contenciosului administrativ subiectiv deoarece reclamantul a invocat că pârâtul refuză cu exces de putere şi abuziv să soluţioneze cererea adresată, dar în baza probelor de la dosar şi a prevederilor legale ce reglementează activitatea pârâtului , respectiv Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 39 /06.04.2009 s-a constat că nu există un refuz nejustificat şi nici exces de putere, refuzul fiind unul legal câtă vreme reclamantul nu a achitat tarifele pentru eliberarea copiilor solicitate.
