Nu orice petiţie adresată unei autorităţi administrative, la care nu s-a primit răspuns, atrage aplicarea art. 1 alin. 2 din Legea nr. 29/1990, ci numai în cazul în care cererea priveşte un drept recunoscut de lege.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 164/2001, reclamantul P.B.V. a chemat în judecată pe pârâta Curtea Constituţională a României pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, instanţa să constate refuzul nejustificat al acesteia de a răspunde la petiţia sa depusă la data de 15 decembrie 2000 şi, în consecinţă, să oblige autoritatea administrativă de a-i răspunde în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi art. 47 pct. 4 din Constituţie.
în motivarea acţiunii, reclamantul arată că, la data de 15 decembrie 2000, a adresat o petiţie Preşedintelui , la care acesta nu i-a răspuns în termen de 30 de zile, încălcându-i astfel un drept legal.
în susţinerea acţiunii, reclamantul depune la dosar copia petiţiei înregistrată sub nr. 4420/15 decembrie 2000, copia procurii şi dovada achitării taxei de timbru.
Analizând acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată, în raport de actele dosarului, Curtea apreciază că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele motive.
în primul rând, pentru a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 al. 2 din Legea nr. 29/1990, reclamantul, în calitate de persoană fizică şi de petiţionar, trebuie să aibă un drept propriu, concret, prevăzut de lege, care să-i fie încălcat prin faptul că pârâta nu a răspuns în termen de 30 de zile la petiţia înregistrată la data de 15 decembrie 2000.
în cauză, instanţa apreciază că reclamantul nu a probat că are vreun drept vătămat, deci în cazul său nu sunt îndeplinite pe fond condiţiile existenţei refuzului nejustificat al autorităţii pârâte. Aceasta, deoarece nu orice petiţie adresată unei autorităţi administrative, la care nu s-a primit răspuns atrage aplicarea art. 1 al. 2 din Legea nr. 29/1990, ci numai în cazul în care cererea priveşte un drept recunoscut ce lege.
în al doilea rând, în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 47 pct. 4 din Constituţie, deoarece pârâta, în calitate de autoritate administrativă este obligată la răspuns numai “în condiţiile legii”. în cazul în speţă legea este cea a contenciosului administrativ, care prevede ca o condiţie cea a existenţei unui drept prevăzut de lege al celui care formulează petiţia.
în cauză, reclamantul nu are un drept prevăzut de lege, încălcat şi, în consecinţă, în raport de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că cererea sa nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 al. 2 din Legea nr. 29/1990, acţiunea urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Notă: Prin decizia nr. 354/2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de Administrativ s-a respins recursul împotriva hotărârii de mai sus. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 340/2001)
