Prin sentinţa civilă nr. 115/CA/16 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 4676/103/2007, s-a admis acţiunea reclamantei S.C. I. S.RX în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAŞULUI TÂRGU NEAMŢ, în sensul că a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire pentru amenajări la sediul societăţii, şi anume: spargere perete, realizare vitrină, amenajare rampă pentru persoane cu handicap, amenajare copertină şi schimbare tâmplărie.
În motivarea acestei sentinţe s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12786/27.08.2006 a S.C I. S.R.L Târgu Neamţ, s-a solicitat eliberarea certificatului de urbanism în scopul: amenajare copertină şi acces exterior, precum şi modernizare faţadă cu P.V.C şi geam termopan, fiind astfel emis certificat de urbanism nr.388/01.09.2006. Ulterior, la 03.07.2007 reclamanta a depus o nouă cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism în scopul: spargere perete şi realizare vitrină (geam); schimbare şi montare tâmplărie PVC + termopan; amenajare copertină; amenajare rampă pentru persoane cu dizabilităţi.
Pârâtul a refuzat eliberarea unui alt certificat de urbanism şi a autorizaţiei de construire, refuzul fiind apreciat ca nejustificat de către instanţa de fond. S-a avut în vedere faptul că raportul de expertiză tehnică întocmit în anul 2006 la solicitarea beneficiarului amenajărilor, referindu-se la lucrările solicitate a fi avizate, concluzionează că acestea nu afectează rezistenţa, stabilitatea şi siguranţa în folosirea spaţiului respectiv, iar realizarea acestei modernizări conduce la îmbunătăţirea aspectului pe faţada blocului, cu întrunirea normelor europene privind spaţiile comerciale şi la mărirea gradului de deservire a clienţilor.
Referitor la motivul prezentat de pârât, conform căruia a fost refuzată eliberarea unui nou certificat de urbanism şi a autorizaţiei de construire, motivat de existenţa unui teren concesionat în imediata apropiere a spaţiului reclamantei, la 0,6 m.l, acest argument a fost apreciat ca nefondat de instanţă.
Aşa cum rezultă din răspunsul depus în cauză de Instituţia Primarului Oraşului Târgu Neamţ, spaţiul comercial – chioşc – aparţinând – în prezent – P.F „Ş.” şi situat în apropierea spaţiului reclamantei, a fost executat şi montat în anul 1996 la data respectivă aflându-se în proprietatea S.C M. S.R.L Târgu Neamţ iar în anul 2001, prin factura fiscală seria NTACA nr.Ol 16102 din 27.03.2001 chioşcul în cauză a fost vândut către P.F “Ş.” Deşi singura justificare a pârâtului în refuzul emiterii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire solicitate de reclamantă, este existenţa chioşcului aparţinând P.F „Ş.”, la solicitările instanţei, Primarul oraşului Târgu Neamţ nu a putut prezenta autorizaţia de construire (pentru construcţia respectivă) precizând că în registrul din 1996 nu se regăseşte această autorizaţie.
Constatând că apărările pârâtului nu sunt justificate legal şi in condiţiile în care amenajările solicitate nu afectează rezistenţa, stabilitatea şi siguranţa imobilului, iar executarea lucrărilor este impusă pentru îmbunătăţirea exploatării spaţiului, tribunalul a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată şi a obligat Primarul Oraşului Târgu Neamţ să elibereze acesteia certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire pentru amenajările solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul – Primarul Oraşului Târgu Neamţ, care a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
1. – deşi a solicitat instanţei de fond introducerea în cauză a Consiliului Local Târgu Neamţ, care are atribuţii de avizare a certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, nu s-a dat curs acestei cereri, astfel că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare;
2. – pe fondul cauzei, s-a reţinut în mod greşit că spaţiul comercial aflat la o distanţă de 1,5 m de accesul la spaţiul reclamantei nu ar fi autorizat (spaţiu concesionat în prezent de P.F. „Ş.”);
3. – pe de altă parte, certificatul de urbanism nr. 388/01 septembrie 2006 s-a emis în conformitate cu cele solicitate de reclamant prin cererea nr. 12786/07 iulie 2006, iar prin documentaţia depusă pentru emiterea autorizaţiei de construire s-au solicitat lucrări în plus, pentru care nu s-a acordat avizul în mod legal.
Ca urmare, recurentul – pârât susţine că acţiunea reclamantei, pentru autorizarea lucrărilor suplimentare, este nefondată şi se impune a fi respinsă.
În susţinerea recursului s-au depus la dosar acte.
Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, curtea a reţinut următoarele :
1. Sub aspectul cadrului procesual stabilit de instanţa de fond (invocat ca prim motiv de recurs), curtea constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.
Astfel, recurentul – pârât a susţinut că se impunea ca soluţionarea cauzei să se facă în contradictoriu şi cu Consiliul Local al Oraşului Piatra Neamţ, având în vedere că pentru emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire se impune avizul acestui organ administrativ.
Curtea constată că prin acţiunea pendinte s-a solicitat obligarea pârâtului – Primarul Oraşului Târgu Neamţ la emiterea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism.
Emiterea acestor acte constituie una din atribuţiile primarului, conform dispoziţiilor art. 68 lit. (t) din Legea 215/2001, raportat la art. 3 lit. (a) şi art. 4 al. (1) lit. (e) şi art. 6 din Legea 50/1991. Chiar dacă emiterea acestor acte este condiţionată de avizul consiliului local, este evident faptul că în speţă nu s-a invocat lipsa acestui aviz şi nu s-au formulat cereri sub acest aspect.
Ca urmare, curtea constată că tribunalul a stabilit corect cadrul procesual, în concordanţă cu obiectul cererii şi cu dispoziţiile legale sus-invocate.
2. Pe fondul cauzei, curtea constată că unul din argumentele reţinute în motivarea sentinţei tribunalului, (privind faptul că s-a refuzat autorizarea lucrărilor suplimentare pe considerentul că ar fi afectată o construcţie învecinată, aparţinând P.F. „Ş.” – în condiţiile în care această construcţie nu este autorizată), se impune a fi înlăturat.
Recurentul a depus la dosar acte, în faţa instanţei de recurs, acte cu care a făcut dovada că spaţiul deţinut în prezent de P.F.„Ş.”este autorizat (autorizaţia construire nr. 27/24.02.1997).
Curtea constată însă că acest argument nu a avut rol hotărâtor în admiterea acţiunii reclamantei.
Tribunalul a reţinut că pârâtul şi-a justificat refuzul de autorizare a lucrărilor suplimentare inclusiv pe acest aspect, că la o distanţă mică de accesul spre spaţiul reclamantei este amplasat un chioşc şi a apreciat că această justificare nu poate fi reţinută, în condiţiile în care chioşcul respectiv nici nu este autorizat.
Chiar dacă în faţa instanţei de recurs s-a dovedit că respectivul chioşc este autorizat, curtea observă că – pe de o parte, acest argument a fost invocat de pârât doar prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond (nu şi prin adresele de răspuns către reclamantă), iar pe de altă parte acest argument – privind distanţa prea mică între chioşcul P.F. „Ş.” şi calea de acces spre spaţiul reclamantei – nu este susţinut de probele administrate.
Astfel, expertiza tehnică întocmit de ing. Constantin Grapă (filele 14 – 40 dosar fond) nu identifică probleme legate de construcţiile învecinate, concluzionând în sensul că este posibilă realizarea accesului exterior cu scară şi rampă pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi.
De asemenea, acordul nr. 1722/10 mai 2007, eliberat de Inspectoratul de Stat în Construcţii (fila 121 recurs) prevede realizarea accesului din exterior, potrivit memoriului tehnic elaborat de S.C. G, S.RL (care include şi expertiza menţionată), fără a face referire la afectarea proprietăţilor învecinate.
Ca urmare, curtea constată că şi cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat.
3. În ce priveşte susţinerile recurentului – potrivit cărora reclamanta a solicitat iniţial doar anumite lucrări, iar ulterior a depus documentaţie pentru lucrări suplimentare ce nu fuseseră solicitate iniţial, curtea reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12786/27 august 2006 (fila 6 – fond) reclamanta a solicitat emiterea certificatului de urbanism pentru “amenajare copertină şi acces exterior; modernizare faţadă cu P.V.C. + geam termopan”.
Pârâtul a emis certificatul de urbanism nr. 388/01 septembrie 2006, pentru “amenajare copertină şi schimbarea tâmplăriei din metal în tâmplărie de aluminiu cu geam termopan”.
Având în vedere că solicitările sale au fost aprobate parţial, reclamanta a solicitat lămuriri, iar din corespondenţa purtată ulterior rezultă că pârâtul a apreciat că certificatul a fost emis doar pentru lucrările pentru care s-a formulat cerere, iar celelalte lucrări (amenajare acces exterior şi realizare vitrină) ar fi lucrări suplimentare, nemenţionate în cerere.
În atare condiţii, reclamanta s-a adresat pârâtului cu o nouă cerere (nr. 15292/07 martie 2007), prin care solicita emiterea certificatului de urbanism pentru: “spargere perete şi realizare vitrină (geam), schimbare şi montare tâmplărie P.V.G + termopan, amenajare copertină şi amenajare rampă pentru persoane cu dizabilităţi”.
Prin adresa nr. 15292/27 iulie 2007 (fila 11 fond), pârâtul îi comunică reclamantei că cererea sa a fost admisă “numai pentru schimbare şi montare tâmplărie P.V.G şi amenajare copertină”, fără a-i preciza motivele pentru care nu i-au fost admise celelalte lucrări.
Curtea constată că singura justificare a autorităţii pârâte pentru refuzul de a elibera certificatul de urbanism pentru toate lucrările solicitate, este cea invocată în faţa instanţei, respectiv că s-ar încălca limitele proprietăţii învecinate.
Acest argument a fost însă infirmat de probele administrate în cauză, aşa cum s-a arătat anterior.
În ce priveşte faptul că refuzul s-ar justifica întrucât nu au fost precizate în cererea iniţială toate lucrările pentru care se solicita certificatul de urbanism, curtea constată că şi această susţinere este infirmată de probe.
Astfel, este evident că prin cererea din 27 august 2006 reclamanta a solicitat şi “acces exterior şi modernizare faţadă”, iar dacă solicitările reclamantei ar fi fost apreciate ca neclare, în documentaţia depusă se regăsea expertiza efectuată de ing. Constantin Grapă şi proiectul (filele 65 – 117), din care rezultă cu claritate că reclamanta a solicitat nu numai amenajare copertină şi schimbare tâmplărie, ci şi celelalte modificări, pentru care refuzul pârâtului de a-i elibera certificatul de urbanism se dovedeşte a fi nejustificat.
Având în vedere dispoziţiile art. 9 al. (1) şi art. 18 al. (1) din Legea 554/2004, curtea constată că soluţia de admitere a acţiunii reclamantei este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele expuse, în raport de dispoziţiile art. 312 al. (1) coroborat cu art. 304 pct. (9) şi 3041 Cod procedură civilă, curtea a respins recursul pârâtului ca nefondat.
