Art. 2 alin. 2 şi art.7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim Potrivit dispoziţiilor art.7 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în cazurile prevăzute la art. 2 alin.2 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Decizia nr. 199/6.02.2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti-Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal.
Prin sentinţa nr.1336/14.11.2008, Tribunalul Buzău a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, invocată de pârâta Primăria RS şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SCN prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei autorizaţii de construcţie.
Tribunalul a reţinut că la solicitarea reclamantei a fost eliberat Certificatul de urbanism, în baza căruia reclamanta a obţinut avizele necesare, iar ulterior a formulat cerere pentru emiterea autorizaţiei de construcţie. La data de 9.04.2008 prin Adresa nr. 3627, pârâta a comunicat reclamantei că nu îi poate elibera autorizaţia de construire, întrucât este împiedicată de dispoziţiile art.71 alin.(1) din OUG nr.114/2007.
Tribunalul a apreciat că refuzul autorităţii publice competente, de a elibera reclamantei autorizaţia de a construi pe terenul concesionat, nu constituie un refuz nejustificat în sensul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004, rezolvarea nefavorabilă a unei cereri adresate unei autorităţi administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.554/2004, în măsura în care această rezolvare a avut un temei legal, respectiv dispoziţiile art.71 alin.(1) din OUG nr.195/2005.
Prin urmare, a arătat tribunalul, în cauză erau incidente dispoziţiile art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, astfel că, reclamanta avea obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă şi de a solicita,în termen de 30 de zile de la data comunicării Adresei nr.3627/2008, revocarea, în tot sau în parte, a acesteia. Aceasta deoarece, în raport de conţinutul său, adresa menţionată nu reprezintă o simplă corespondenţă administrativă, ci un act administrativ în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004.
Prin Decizia nr. 199/6.02.2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis
recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
Curtea a constatat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic
dedus judecăţii, şi a efectuat o greşită aplicare a dispoziţiilor legale.
Potrivit dispoziţiilor art.7 alin.(5) teza a III-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul acţiunilor întemeiate pe refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona o cerere şi, în aceste situaţii, persoana fizică sau juridică se poate adresa cu acţiune direct instanţei de contencios administrativ.
Tribunalul a constatat în mod greşit că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, iar reclamanta avea obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă şi de a solicita revocarea, în tot sau în parte, a Adresei nr.3627/2008, apreciind în mod nelegal că aceasta reprezintă un act administrativ în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004.
Adresa nr.3627/2008 nu este un act administrativ, în sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, constituie chiar răspunsul pârâtei la cererea formulată de reclamantă de emitere a autorizaţiei de construcţie.
Reclamanta a apreciat că răspunsul pârâtei prin adresa nr.3627/2008 este nejustificat, şi s-a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând obligarea pârâtei la emiterea autorizaţiei de construcţie, iar instanţa trebuia sa se pronunţe asupra cererii formulate pe fondul acesteia şi să constate dacă refuzul de emitere a autorizaţiei este nejustificat, astfel cum solicită reclamanta, sau este justificat, aşa cum susţine pârâta.
Fiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art.7 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevăd că în cazurile prevăzute la art. 2 alin.2 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Cum instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1, 3 şi 5 Cod procedură civilă şi art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.
